Intre noi existau certuri din cauza ca eu o tineam mai din scurt si nu ii permiteam anumite chestii sa faca pentru ca nu ma facea sa am incredere multa in ea si e foarte incapatanata. Ea este Capricorn iar eu Leu. Am fost plecat 2 saptamani si cand m-am intors mi-a spus ca a vazut ca e mai bine fara mine si ca vrea sa ne despartim. Intr-o seara a venit la mine sa ne impacam dar din ura pentru ceea ce imi facuse, am refuzat-o. Mi-a parut rau si am incercat sa ma mai impac cu ea, dar nu mai vrea.
Acum si-a gasit alt baiat si imi spune ca-l iubeste mult si pentru mine nu mai simte nimic, desi eu am fost prima ei dragoste. Ne-am despartit de 2 saptamani. Sunt distrus, nu mai mananc, numai la ea ma gandesc tot timpul, cum sa fac sa o recuceresc sau ce sa mai fac ca nu mai stiu. Cu prietena ei cea mai buna ma inteleg bine, la fel si cu parintii ei, dar ea nu mai vrea, imi zice ca nu ma mai suporta. Va multumesc!
Claudiu Ganciu - psiholog si psihoterapeut la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, raspunde:
Se pare ca nu numai femeile sunt cititoare ale rubricii noastre. Iata ca, din cand in cand si cate un domn ne mai solicita. Adi are o problema si nu prea stie ce sa faca. Stiti cu totii pea bine ca nu putem sa-l invatam ce sa faca deoarece Adi are, ca oricare dintre noi, capacitatea de a-si rezolva singur problemele doar ca, dintr-un motiv sau altul, nu poate sa o faca.
Rolul psihologului este de a ajuta o persoana sa-si regaseasca capacitatea de a actiona si de a intelege ceea ce se intampla in viata sa. Intelegand ceea ce se intampa in viata sa si avand capacitatea de a actiona, o persoana poate lua decizia in orice situatie din viata.
Firul logic ne-ar duce spre un trecut al relatiei dintre cei doi. Adi nu ne da foarte multe informatii dar lasa sa se inteleaga ca intre ei a existat o comunicare de tip autoritar - "intre noi existau certuri din cauza ca eu o tineam mai din scurt si nu ii permiteam anumite chestii sa faca pentru ca nu ma facea sa am incredere multa in ea si e foarte incapatanata". Aceasta stare autoritara a pus in valoare "incapatanarea" de care da dovada ca si cum o persoana ar fi tentata sa se raporteze la autoritate prin "revolta". Este o reactie des intalnita care atrage dezacordul majoritatii parintilor.
Sa intelegem oare ca prietena ta te recepteaza ca pe o persoana dictatoriala, pe care "nu o mai suporta"? Este o ipoteza posibila pe baza datelor furnizate de tine. In orice caz ar fi interesat de luat in analiza si ceea ce se intampla in viata sa in aceste momente. Oare revolta fata de autoritate nu este si revolta fata de parinti?
Colegii mei care lucreaza cu adolescenti se intalnesc deseori cu aceste cazuri in care parintii, in special tatii, sunt receptati ca o autoritate fata de care se revolta. Unii copii o fac pe fata - certuri, dispute ideatice, principiale sau privind regulile. Altii o fac indirect, prin manifestari la limita legalitatii sau dincolo de ele, prin refuzul obtinerii de rezultate la scoala, prin absente repetate de la ore. Altii se revolta prin stari de rau, prin boli, prin manifestari clinice. Faptul ca o persoana se revolta este un lucru, in principiu, pozitiv - asta inseamna ca are libertatea de a se revolta.
Rolul psiohlogului este de a da un sens revoltei adolescentului, de a avea o imagine si a intelege ceea ce se intampla. Sigur psihologul nu poate sa redea parintelui copilul care a crescut deja, copilul dorit, ideal, dar poate sa-l ajute sa inteleaga ceea ce se intampla cu el si sa-i dea capacitatea de a actiona pentru a-si atinge scopurile.
Pare cumva ciudat ca la o scrisoare care se refera la un cuplu sa se povesteasca despre relatia unui adolecent cu parintele sau. Si totusi imaginea parintelui este una importanta si pentru ca Adi este receptat ca o persoana care face parte din "generatia" parintilor la un nivel mai adanc al personalitatii prietenei sale.
Fiind primul prieten, prima experienta, ea are ca puncte de reper modelele din familia sa. Adi, este important sa intelegi modul sau de a intelege lumea privind din punctul de vedere al tatalui si al mamei sale. Ce fel de stil au ei. Oare cuvantul "autoritar" ar descrie destul de bine stilul pe care il are cel putin unul dintre ei?
Daca da, atunci am putea presupune ca despartirea voastra este consecinta cresterii sale si a relatiei sale cu parintii. Ar mai insemna ca, in acest moment, te recepteaza in primul rand ca pe un parinte si nu ca un partener.
Este important sa incerci sa intelegi si sa ai rabdare pentru a astepta ca ea sa inteleaga ce poate sa faca cu propria spontaneitate. Incetul cu incetul, va invata si atunci poate va avea capacitatea de a merge mai departe.
Referitor la starea ta psihologica, ceea ce pot sa-ti spun este ca suferinta ta este logica. Banuiesc ca, in mare parte parte simti si vinovatie si mult regret. "Daca as fi acceptat atunci sa ne impacam, nu am fi ajuns aici", poti gandi tu. Ai pierdut un lucru la care tii dar dupa pierdere vine noua cautare. Aceasta noua cautare poate fi si ea dar si o alta persoana.
In viata pierdem multe lucruri, persoane, oportunitati, locuri de munca. Tot ceea ce avem (sau consideram la un moment dat ca avem) poate fi pierdut. Starea de pierdere echivaleaza cu o stare de depresie. Important este sa acceptam ca am avut o persoana pretioasa si sa mergem mai departe deoarece nu mai existam pentru acel om. Uneori regasim ceea ce am pierdut dar de cele mai multe o persoana pierduta este astfel pentru totdeauna.
Multe cazuri de psihoterapie pleaca in adresarea lor de la aceste pierderi - am pierdut o persoana si simt ca nu pot trece singur peste aceasta stare.
Sunt sigur ca vei regasi resursele pentru a depasi perioada dificila pe care o traversezi. Depinde numai de tine!
Posteaza comentariu