Ticu Lacatusu vrea sa escaladeze K2 in 2004


Constantin (Ticu) Lacatusu, poate cel mai mare alpinist roman in viata, pregateste pentru anul viitor o expeditie pe K2. Cu 9 expeditii la activ in Himalaya, el coordoneaza un proiect ecologic in Cheile Bicazului. Casatorit cu prezentatoarea TV Irina Pacurariu, au impreuna o fetita de 3 ani, care este responsabilitatea cea mai mare in prezent.

Urmeaza o expeditie pe K2?R: Imi doresc acest lucru dar nu stiu cand se va intampla. Oricum, cu cat mai devreme cu atat mai bine ar fi pentru mine. Poate chiar in 2004 cand se implinesc 50 ani de la prima cucerire a celebrului optmiar (Lacedelli si Compagnoni din expeditia italiana condusa de Ardito Desio). Cunosc foarte bine "locul" din 1992 cand am urcat un optmiar alaturat, Broad Peak (8.047 m) si cu acea ocazie am intreprins mai multe incursiuni si spre K2, pe la 5.500 m, pentru aclimatizare. In 1992, a urcat pe K2 celebra alpinista franceza Chantal Mauduit, singura si fara oxigen. A reusit victoria aproape in acelasi timp cand eu paseam pe varful Borad Peak - primul 8.000 m pentru Romania. Am devenit prieteni, ne-am revazut de cateva ori in Franta, iar in 1994 am fost impreuna pe Everest, pe o ruta in premiera mondiala. In 1998 cand eu ma indreptam spre Cho-Oyu (8.201m) am aflat la sosirea in Kathmandu ca Chantal isi pierduse viata pe Dhaulagiri (8.167 m). Am si alti prieteni, fosti colegi de expeditii care au reusit sa urce pe K2 si sunt sigur ca o pot face si eu. Ramane sa-mi pastrez sanatatea si forma fizica si nu in ultimul rand sa-mi gasesc determinarea si timpul disponibil necesare organizarii expeditiei.

Cate expeditii la altitudini de peste 8.000 m ati facut si despre ce varfuri este vorba?R: Am la activ 9 expeditii in Himalaya. Dintre acestea, una a fost pe un varf virgin de 6.000 m (2003) si alta pentru filmari in zona Khumbu-Everest (1998). Celelalte 7 au avut obiective de peste 8.000 m: Broad Peak (8.047 m, 1992), Everest (8.850 m, 1994 si 1995), Dhaulagiri (8.167 m, 1996 si 1999) si Cho Oyu (8.201 m, de doua ori in 1998).

In ce stadiu este proiectul din Cheile Bicazului (amenajari de trasee alpine, cabana, scoala de alpinism)?R: Cheile Bicazului sunt un adevarat paradis natural, nu doar pentru alpinisti. Aici am inceput sa ma catar, este zona mea de "suflet", desi pot spune ca fiecare munte din Romania are frumusetea lui, specificul lui. Bicazul este insa un unicat mondial. Aici, in rezervatia naturala Cheile Sugaului - Munticelu, inclusa in Parcul National Cheile Bicazului-Hasmas, Clubul Montan Roman (custode al rezervatiei) a construit cabana "Ecolog" - o baza moderna pentru alpinisti, cataratori, speologi, drumeti si toti iubitorii muntelui. In prezent, cabana este in stadiul finisarilor interioare. In decembrie vom organiza aici prima tabara de educatie montana in cadrul proiectului "Munticelu 2003", finantat de Comunitatea Europeana. Programul va continua si in 2004 cand vom pune bazele unui centru national de educatie montana. La cabana "Ecolog" se vor organiza in mod curent tabere de alpinism, escalada, speologie si educatie ecologica. In august 2004 proiectul se va internationaliza si vom organiza tot aici UIAA International Mountain Camp (Climbing & Hiking in Bicaz National Park).

Ce proiecte media aveti (filme, carti cu expeditiile dvs)?R: Am facut mai multe documentare TV, unele au fost premiate de APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania).
Pe caseta video comerciala am scos doar "Alaska-ultima frontiera" si "Tara Serpasilor". In materie de scris am ramas in continuare dator desi am inceput sa-mi sistematizez materialele pentru prima mea carte-jurnal: "Primul 8.000 pentru Romania. Broad Peak, 1992". Ar urma apoi o carte dedicata Everestului si o alta lui "Seven Summits".

Dedicati suficient timp familiei?R: Pana in prezent am avut un sprijin total din partea familiei. De cand a aparut pe lume micuta Ana-Carina (3 ani) am si alte responsabilitati, deci o libertate mai limitata, este si normal. Au aparut si alte proiecte legate de clubul meu asa ca plecarile la munte nu mai sunt asa de dese ca in trecut. Incerc insa sa mai gasesc cate o portita pentru un 7.000 virgin in Himalaya, poate pentru K2, poate pentru un alt 8.000 sau pentru ceva expeditii mai exotice in Africa, America de Sud sau Noua Zeelanda. Vom vedea ce va fi posibil din toate acestea.

Ce calitati ii trebuie unui alpinist?R: Sanatate fizica si mentala, inteligenta, hotarare, dorinta de autodepasire, simtul aventurii, capacitatea de a lua decizii rapide si corecte in cele mai variate si dificile conditii de risc, stress, vreme sau izolare. Prudenta, curajul de a continua dar si "curajul" de a face pasul inapoi sunt la fel de importante. Nu in ultimul rand ar fi modestia, sinceritatea fata de propriile realizari, respectul pentru munte si pentru ceilalti oameni ai muntelui.

Scolile de apinism din Romania sunt la standarde internationale? Ce-i recomandati unui tanar care vrea sa incerce aceasta meserie?R: Din pacate, la noi sunt inca putine scoli de alpinism si destul de slab organizate. Fata de situatia din vest, pe langa deficientele organizatorice, ar mai fi cele legate de logistica materiala, metodica, regularitate.
Cred eu ca suntem totusi pe drumul cel bun, traditia scolilor alpine din Romania interbelica sau chiar din anii '60-'80 poate continua, evident cu experienta si cerintele din prezent. Trebuie sa ne bazam in prima faza pe putinii alpinisti romani care si-au obtinut atestate de instructori in Occident. Dintre acestea, cel mai important este cel oferit de prestigioasa ENSA (Ecole Nationale de Ski et d'Alpinisme) din Chamonix, Franta, pe care l-am obtinut si eu alaturi de colegul de club Aurelian Vivirschi in 1998. Initierea in alpinism trebuie facuta intr-un cadru bine organizat si nu "dupa ureche". Tinerii trebuie sa stie ca experienta se castiga treptat, pas cu pas, cu fiecare ruta parcursa sau varf urcat. Acumularile obtinute in timp sunt cele mai durabile.

Ce trasee de nivel ridicat recomandati a fi facute in Romania, ca antrenament pentru a escalada un varf mai inalt din alta tara?R: Pregatirea pentru ascensiunile la altitudine peste hotare se poate face si in Carpatii nostri, pe timp de iarna, in primul rand in Fagaras sau Retezat dar si in munti cu aspect mai putin alpin dar cu destule dificultati, in principal de natura tehnica, cum ar fi Bucegi, Piatra Craiului sau Ceahlau. Pentru vara, sunt o multime de posibilitati de antrenament pe stanca, in toate zonele de catarare din Romania, unde exista trasee de toate gradele de dificultate. Pentru a ataca varfuri la "mare altitudine" si mai ales Himalaya, e nevoie de ture mai serioase in munti cel putin la nivelul de inaltime al Alpilor sau Caucazului.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod