Ce impact are favoritismul parental asupra copiilor?


„Mama mă iubește mai mult pe mine”. De câte ori nu ai auzit această afirmație fie în copilărie, fie chiar în prezent când mergi printre copii? Noile studii explorează influența pe care o are favoritismul parental asupra copiilor în ceea ce privește preferințele percepute și cele reale.
Favoritismul parental constituie obiectul unei noi serii de studiii legate de echilibrul emoțional al copiilor. În cadrul acestor cercetări părinții și copiii adolescenți sau de vârstă adultă au fost chestionați cu privire la comportamentul părinților, în mod special dacă aceștia au tratat preferențial un copil, în defavoarea celorlalți copii.
Deși ar fi ideal ca părinții să țină la copii în mod strict egal, acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. În foarte multe cazuri părintele poate favoriza unul dintre copii în detrimentul celorlalți, iar acest comportament va avea un efect pe termen lung asupra celor mici, dar și a părinților.
Favoritismul parental începe de obicei încă din primii ani de viață ai unui copil și durează până la vârsta adultă. În cadrul studiilor realizate s-a constatat că există diferite variabile care pot influența acest comportament printre care:
- sexul copilului;
- ordinea în care s-au născut copiii;
- un caracter similar cu al părintelui.
S-a sugerat că ordinea în care se nasc copiii influențează favoritismul datorită instinctului de supraviețuire al părintilor.  Astfel, se pare că părinții investesc foarte mult timp și energie pentru primul născut deoarece la nivel evolutiv acest copil va duce moștenirea genetică mai departe și va avea grijă de părinți când vor îmbătrâni. În acest context s-a constatat că se alocă mult mai multe resurse pentru primul născut comparativ cu restul copiilor.
În plus, primul copil al unei familii va primi cea mai multă atenție pentru că în acel moment nu există alți copii și timpul nu trebuie împărțit între frați și surori. Pe de altă parte este posibil și ca ultimul copil al unei familii să fie favorizat, mai ales dacă părinții au o vârstă înaintată. În acest caz, copilul născut ultimul este cel mai mic și nu va avea competitori care să necesite o grijă mai mare. În consecință, se pare că volumul cel mai redus de atenție și grijă este îndreptat spre copiii născuți la mijloc. Frații sau surorile mijlocii sunt cel mai adesea distanțați de părinți ori devin dezinteresați de relațiile familiale tocmai datorită nivelului redus de grijă pe care o primesc.
În ceea ce privește sexul studiile au avansat concluzii multiple.
Prima este aceea că mamele tind să favorizeze primul fiu pe care îl au, iar tații pot favoriza fiica născută ultima, relevându-se din nou un interes mai redus față de copiii născuți la mijloc. În ciuda acestor percepții asupra favoritismului s-a constatat că relația dintre mame și fiice este mai apropiată decât cea cu fiii, iar explicația este similaritatea la nivelul sensibilității emoționale.

 
Consecințele favoritismului parental

Pentru copilul favorizat pot exista consecințe pozitive cum ar fi sentimentul de mulțumire, siguranță, o autonomie crescută și multe resurse afective, care vor încuraja maturizarea și responsabilizarea.
Copiii care consideră că nu sunt tratați așa cum trebuie sau care în realitate nu beneficiază de atenția părinților pot avea simptome depresive, o imagine de sine negativă și relații problematice cu fratele sau sora favorizați. Gelozia dintre frați și surori va avea consecințe negative și pentru copilul favorizat. Astfel, restul copiilor vor avea o atitudine ostilă față de cel care beneficiază de mai mult timp acordat de părinți, se pot îndepărta unul de altul în timp și pot apărea conflicte greu de rezolvat.
Este posibil ca la vârsta adultă să încerce să soluționeze acest conflict, dar amintirea legată de favoritism îi va afecta în mod semnificativ.
Realitatea este că avem cu toții nevoi, personalități și preferințe diferite. Chiar și părinții care fac tot posibilul pentru a trata copiii în mod egal ar putea manfesta o preferință pentru unul dintre ei. Și copiii pot ține mai mult la unul dintre părinți. Cu toții avem nevoie să ne simțim iubiți și apreciați de părinți pentru caracteristicile care ne individualizează. Este mai ușor să se observe atenția si afecțiunea când există o compatibilitate ridicată între părinți și copil, dar iubirea și devotamentul sunt testate mai ales în cazul în care există diferențe semnificative de personalitate sau comportament.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod