Adu-l pe calea cea buna pe micul... mincinos

Minciuna este, din pacate, un rau pe care copiii il deprind foarte repede. In acest context, metodele vechi de disciplinare trebuie imbunatatite, adaptate in functie, mai ales, de varsta copilului tau...
Minciuna este, din pacate, un rau pe care copiii il deprind foarte repede. In acest context, metodele vechi de disciplinare trebuie imbunatatite, adaptate in functie, mai ales, de varsta copilului tau, de situatie, de gravitatea minciunii spuse sau de cat de mare este pericolul la care s-a expus copilul, in urma minciunilor spuse.

In oricare dintre situatii, micul mincinos trebuie tratat cu calm, intelegere si cu o anume ingaduinta. Primul sfat: creaza un mediu sigur pentru copilul tau, asigura-l de tot suportul tau si fa tot ce depinde de tine pentru a sti, in orice moment, ce face si unde este micutul tau.

Copiii de varste mici - 3-5 ani


Copiii din acest segment de varsta nu au notiunea minciunii. Ei nu sunt capabili, din punct de vedere psihologic, sa faca diferenta dintre adevar si minciuna. Daca il vei intreba pe juniorul tau daca el este cel care a varsat sucul pe jos, el iti va raspunde concentrat pe faptul in sine: "Sucul s-a varsat!". Misiunea ta este aceea de a-l invata sa faca diferenta intre faptul real consumat si fantezie. Spune-i, accentuand pe persoana lui, faptul ca el este cel care a varsat sucul, a spart cana sau a pierdut ursuletul in parc.


Atunci cand ascunde sau falsifica adevarul, explica-i care este diferenta intre ceea ce spune si ceea ce s-a intamplat. Pune-l sa-ti povesteasca situatii pe care le-ati trait impreuna si corecteaza-l atunci cand realitatea consumata se imbina cu imaginatia. Va intelege diferenta intre adevar si minciuna.

Trebuie sa fii prudenta, deoarece pledoaria ta poate fi o sabie cu doua taisuri. Exista riscul ca micutul sa deprinda doar mecanismul minciunii, nu si principiul adevarului. Trebuie sa subliniezi cat de daunator este sa povestesti altceva decat ceea ce s-a intamplat.

Micii... mincinosi - 6-10 ani


Incet-incet, in acest interval de varsta, micutul tau devine un adevarat maestru in minciuni. Nu te lasa impresionata de faptul ca, de cele mai multe ori, acestea sunt inofensive. Spune-i des ca deformarea realitatii este un lucru rau, periculos, care te supara. Pana la varsta de 10 ani, supararea ta, provocata de faptele sau gesturile copilului, este pentru el, o pedeapsa in sine.

Explica-i, pe intelesul lui, faptul ca toata lumea face greseli, dar ca le recunoaste, si ca doar in acest fel consecintele grave pot fi evitate.
Daca micutul a recunoscut singur ca a spart o farfurie din serviciul de ceai de la strabunica ta, nu te supara pe el. Astfel, il vei incuraja ca, pe viitor, sa-ti marturiseasca, fara teama, greseli mai grave. Supravegheaza-l indeaproape si pedepseste-l daca minte, cu restrictii asupra lucrurilor care ii plac (desene animate, calculator, iesire cu prietenii).

Desi este posibil sa ai senzatia ca pledezi inutil, explica-i de zeci de ori, cu argumente si exemple, ca este foarte grav sa spui minciuni. Dovedeste-i ca iti dai seama cand te minte si ce incearca sa ascunda. In felul acesta, copilul va intelege ca minciuna este un gest inutil, cel putin in fata parintilor lui.

Marii... mincinosi - 11-14 ani


Te previn ca aceasta este varsta critica... Bagajul de sfaturi pe care l-ai implementat pana acum va da roade. Pe de alta parte, daca cel mic va intelege cat de periculoase sunt minciunile, dar si ca te are alaturi atunci cand are o problema (si poate veni cu inima deschisa sa iti spuna ce boacana a facut, fara teama - aici, depinde de felul relatiei pe care ai stabilit-o cu juniorul tau), poti avea sansa de a fi parintele copilului perfect, respectiv a copilului care nu te va minti.


Aceasta este varsta la care copilul trebuie sa inteleaga faptul ca, uneori, minciunile sunt necesare (sau, daca preferi, inevitabile), ca si tu minti (prin omisiune sau denaturand adevarul), dar ca fata de tine si fata de tatal lui, nu exista decat adevarul gol-golut. Aici, puterea exemplului este esentiala. Dialogurile cu sotul tau, in fata copilului, din care acesta trebuie sa realizeze ca, acasa, relatiile se bazeaza exclusiv pe sinceritate si adevar, sunt vitale.

Trebuie sa accepti la prichindelul tau si manifestarile diferite de personalitate, in functie de mediu. Nu trebuie sa-i ceri aceeasi corectitudine fata de colegii sai ca cea pe care i-o pretindeti voi, in calitate de parinti. Accepta sa fii complice cu micutul tau la anumite minciuni, exagerari sau fabulatii, in fata prietenilor sau colegilor sai.
Ii vei castiga increderea si vei fi beneficiarul confidentelor sale, ceea ce sta la temelia unei relatii bazata pe respect, intre tine, ca parinte, si copilul tau.

In situatii critice (copilul prins cu minciuna), pastreaza-ti calmul si nu tipa la el. Evita sa faci afirmatii de genul: "Mi-am pierdut increderea in tine!", deoarece micutul va lua lucrurile strict in acest sens. "Daca mama nu mai are incredere in mine, pot sa nu mai spun adevarul, pentru ca, oricum, nu mai conteaza." - poate fi un mod periculos in care copilul tau poate intelege argumentatia ta. Tine cont de faptul ca, la aceste varste, copiii sunt avizi sa fie aprobati, laudati, apreciati.

Nu-l critica, nu-l face sa se simta rusinat si jenat de nici una dintre faptele lui. Este calea prin care ii castigi increderea. Si daca prichindelul tau stie ca se poate baza pe tine, nu va simti nevoia sa te minta. Te previn insa, teoria pare frumoasa si usor de aplicat, dar practica... este infinit mai dificila! Succesul sta in perseverenta si iubire!
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod