Lumea se schimbă. Cum se schimbă România?

În filmul Atlasul Norilor există o scenă în care Sonmi (foto) ţine un discurs politic prin care fundamentează o nouă religie a viitorului. Spune că atât războaiele, cât şi faptele bune

În filmul Atlasul Norilor există o scenă în care Sonmi (foto) ţine un discurs politic prin care fundamentează o nouă religie a viitorului. Spune că atât războaiele, cât şi faptele bune nasc viitorul. Nu e un lucru nou, dar fixat în acea lume descompusă şi hidoasă a unui timp fără speranţă, îţi vine să te gândeşti că ceea ce facem azi nu e tocmai în regulă.

Dar cred că în aceste zile facem şi multe lucruri bune. Tentaţia fiecărui om e să scoată răul în faşă, să vorbească numai despre nereuşitele din prezent, să le uite pe cele trecute, să glorifice vremurile apuse şi să fie pesimist în legătură cu viitorul.

Uităm să spunem că de 60 de ani pe teritoriul Europei nu au mai fost confruntări militare majore.

N-au mai existat vieţi irosite în confruntări sângeroase.  Da, au fost tot felul de alte conflicte, dar am scăpat de comunism şi astăzi putem circula liber, putem munci în altă parte, e adevărat cu anumite restricţii, iar copiii noştri au cele mai mari oportunităţi de educaţie din întreaga istorie a României. Un copil bun poate studia la Oxford fără probleme şi va avea şanse egale cu ale oricărui alt elev din Uniunea Europeană. Pentru generaţia mea acest lucru era ceva de domeniul fantasticului.
Şi mai sunt multe alte multe lucruri care azi fac parte din cotidian, iar în urmă cu 25 de ani păreau doar fructe ale imaginaţiei.

E greu de sesizat pentru un tânăr cât de departe de Occident erau părinţii lui. Aproape ireal de departe. Astăzi, dacă treci prin Hyde Park, Londra, există mari şanse să auzi o conversaţie între doi  români şi nu va părea ceva ieşit din comun.

Cu toate acestea, n-am scăpat de prostul obicei de a ne plânge şi de a aştepta pe altcineva să ne rezolve problemele.

Din fericire, nu mai vine nimeni. Suntem în Uniunea Europeană. Avem drepturi şi obligaţii.

Azi nu se trăieşte rău în România. Chiar mai bine decât merităm, dar pentru asta muncesc pe brânci vreo zece milioane de români, îi pun aici şi pe cei plecaţi în lume, care încă, dar din ce în ce mai firav, păstrează legătura cu ţara.

E şocant totuşi să observi că foarte puţini oameni au înţeles că lumea s-a schimbat, iar criza economică a produs mutaţii profunde. Urmează schimbări majore şi cred că cei mai mulţi dintre noi şi-au astupat urechile ca să nu audă adevărul.

Şi asta doar din comoditate.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod