Îmi place fotbalul şi sunt sincer alături de Gică Popescu. Îmi pare rău că trece printr-o astfel de experienţă. Judecătorii au decis c-o merită. Acum trebuie să poarte această povară. Dezbaterea despre graţierea fostului fotbalist e una sterilă. Nu ne mai priveşte pe noi, locuitori ai cetăţii. Pe noi ne priveşte să se facă dreptate.
Justiţia e nedreaptă, coruptă, reformată, politizată, manevrabilă, eroică, inconstantă, slabă, puternică, crudă. Dar deasupra tuturor adjectivelor cu care o împodobim în conversaţiile noastre, judecătorii sunt arbitrii sociali, deciziile lor ne aduc în atenţie regulile şi ne fac să simţim sau nu în ce tip de societate în care trăim.
Faptul că Gică Popescu plăteşte pentru că a încălcat legea e o veste bună pentru cei care încearcă să respecte regulile, una proastă pentru cei care şi-au propus să le încalce.
La asta se reduce întreaga poveste. În rest, e o uşurare să vezi că, în sfârşit, clanul Becali şi-a primit pedeapsa, că imunitatea lor s-a încheiat.Oricum ar fi, faptul că politicieni, oameni de fotbal şi gulere albe au început să plătească pentru faptele lor reprezintă o mare schimbare în societatea noastră. Vreme de 24 de ani, cetăţenii acestei ţări au fost profund inegali în faţa legii, în fapt, singurul loc unde ar trebui să fie egali.
Aşa că semnăturile strânse pentru Gică Popescu nu au nicio valoare.
Poate doar una secundară, de a mări zgomotul şi de a fi din ce în ce mai greu de observat schimbările esenţiale din societate. Şi cu trei ani de închisoare şi fără ei, Gică Popescu rămâne un fotbalist de valoare, un simbol al sportului cu care ne vom mândri întotdeauna. Dar gloria nu-l poate apăra de proastele sale deprinderi de afaceri şi de asocierile dubioase.
Posteaza comentariu