Mama si fatul - un conflict permanent

Sarcina reprezinta, dupa cum declara un profesor de biologia evolutiei de la Harvard, un conflict etern intre mama si fat, protagonistii disputandu-si in permanenta oxigenul si hrana. Frecventa disfunctiilor biologice legate de sarcina da de gandit. In realitate, mama si fatul nu au aceleasi gene, deci nici aceleasi "interese". Daca nasterea pune in pericol viata bebelusului si pe cea a mamei, nou-nascutul lupta pentru propria supravietuire, chiar cu pretul mortii celei care ii da viata. Exista si alte exemple de conflicte intre mama si viitorul copil: diabetul in timpul sarcinii, cand zaharul este deturnat de mama in profitul fatului, sau maladia Beckwith-Wiedemann, cand bebelusul creste foarte mult si ameninta viata mamei. Exista insa o boala care ucide anual 100.000 de femei insarcinate si care e inca invaluita in mister. Eclampsia este o criza convulsiva rara urmata de o coma epileptica si intervine in al treilea trimestru de sarcina, in timpul travaliului sau imediat dupa nastere. Ea constituie cea mai grava manifestare a preeclampsiei, maladia care omoara 5 la suta dintre femeile gravide. Singurul tratament este o nastere rapida, pentru evitarea complicatiilor - hemoragii, blocaje renale, atacuri cerebrale. Boala combina o hipertensiune arteriala, o pierdere de proteine prin urina, o crestere importanta in greutate insotita de edeme si probleme de coagulare a sangelui. Initial s-a crezut ca ar fi vorba de un conflict imunologic: femeile preeclampsice ar fi alergice la antigenele venite odata cu fatul. De cativa ani se stie ca boala inseamna o dezordine a celulelor endoteliale materne care imbraca vasele sanguine din palcenta, dar si ficatul, rinichii si creierul. In unele cazuri, fatul elibereaza in placenta substante care ataca celulele endoteliale. Peste 200 de gene prezinta o activitate importanta in placentele preeclampsice, dar maximum 20 dintre acestea corespund unor proteine care ar putea fi eliberate din placenta spre sange. Dintre aceste proteine, doar cateva pot actiona asupra celulelor endoteliale: singura gasita constant in sange se numeste FLT1 solubila. Ea se lipeste de alte proteine din sange (VEGF si PIGF) si le interzice sa hraneasca celulele endoteliale. Cercetatorul Ananth Karumanchi, cel care a descoperit cauza bolii, a stabilit ca, in cazul victimelor unei preeclampsii moderate, concentratia in sange a acestei proteine este de doua ori mai mare decat la o sarcina normala, iar la femeile atinse de o forma grava este de cinci ori mai mare. Femeile preeclampsice prezinta o cantitate ridicata de FLT1 solubil inca din saptamana a cincea de sarcina. Pornind de la activitatea lui Karumanchi, mai multe echipe de cercetatori si firme farmaceutice incearca sa descopere metode de diagnosticare precoce si tratamente.