De ce nu mai invata copilul tau?

Toate aceasta cazuri le intalnim fie la copii in primele clase si atunci parintii se ingrijoreaza si nu stiu daca exista un deficit intelectual, unul de atentie sau alta este cauza. Adesea spun ei ca inainte copilul se descurca bine si ca manifesta inteligenta sau istetime, interes si curiozitate. Intalnim cazuri si de copii mai mari ale caror performante scolare au scazut dramatic dupa ce in clasele primare s-au descurcat bine.

Unii dintre ei sunt afectati de aceasta schimbare si nu stiu de ce nu mai pot sa invete sau de ce nu le mai place scoala. Unii percept diferenta de note si chiar simt frustrare in raport cu neputinta de a retine sau cu rezultatele lor. Altii insa par sa nu observe realitatea, nu inteleg de ce parintii lor sunt nemultumiti si nu reactioneaza la observatiile profesorului care le atrage mereu atentia asupra rezultatelor nesatisfacatoare.
In ambele cazuri este vorba despre cat de investita este scoala, activitatea scolara sau chiar invatatoarea. Unii dintre copii sunt afectati la un moment dat de un eveniment, de anumite conduite ale invatatoarei, se simt coplesiti de teme, sarcini sau de noutatea informatiilor. Daca nu reusesc sa exprime in cuvinte nemultumirea, teama sau ingrijorarea lor, ele raman inconstiente iar scaderea rezultatelor, incapacitatea de a invata sau chiar fobia de scoala devin simptome. Practic ei au capacitatea de a face fata la scoala si de a indeplini sarcinile scolare dar n-o mai pot utiliza.

Uneori un ajutor din partea parintelui sau unui profesor este util, alteori insa orice forma de de a sprijini copilul, a-l incuraja nu are efect. Parintii ajung atunci la capatul rabdarii, se simt neputinciosi in a-si ajuta copilul, il cearta, il ameninta, ii interzic orice activitate placuta, renunta la activitati extrascolare dar lucrurile nu par sa se indrepte. "Nu stim ce sa mai facem", spun ei. "Am incercat toate metodele", "A ajuns in situatia de a ramane repetent", "Ce facem daca nu reuseste sa termine scoala?"

In aceste situatii, este necesara descoperirea cauzelor insa acest lucru nu este asa de simplu. Copilul  nu poate da detalii despre ce simte ca este greu sau imposibil, repeta doar ca nu poate sau nu-i place. Constatam ascultandu-l ca nu are multe de spus despre scoala si nici despre ce simte sau ce il impiedica. In unele cazuri este vorba despre asa-zisa timiditate. Acei copii care nu pot spune lectia, nu isi amintesc raspunsul, se inrosesc, se emotioneaza, se blocheaza in fata unui  profesor sau in fata mai multora, uita tot cand dau lucrare sau teza.

Cu cat mai repede copilul beneficiaza de ajutor specializat si reuseste sa scoata la lumina cauzele acestor probleme, cu atat mai repede isi va recapata curiozitatea, interesul si va putea recupera ceea ce a pierdut. Pentru ca de cele mai multe ori, odata cu scaderea interesului pentru scoala si cu incapacitatea de a invata, dispar si alte activitati utile cum ar fi cititul, manifestarea curiozitatii fata de tot felul de domenii, entuziasmul si pofta de a afla lucruri noi, de a descoperi si explora.

In astfel de situatii, orice presiune, amenintare sau pedeapsa aplicata copilului nu duce la rezultate ci inrautateste situatia. Parintilor le este adesea greu sa-si explice ce s-a intamplat si considera rea-vointa sau lene din partea copilului. Cu toate acestea, in spatele acestor manifestari poate exista o situatie traumatica sau o altfel de suferinta a copilului de forma unei depresii mascate, a unei probleme afective sau de comunicare si exprimare, de incredere in fortele proprii sau de relationare cu cei din jur.

Psiholog Anca Pietraru

Ii puteti adresa intrebari autorului AICI