Obsesia românilor pentru provizii: Precauție sau isterie? Unde începe una și unde se termină cealaltă?

Prima iubire a fost radioul, apoi soțul, apoi copiii - doi băieți. Pe rând. Acum îi iubesc pe toți, dar copiii au detronat ordinea.
Prima iubire a fost radioul, apoi soțul, apoi copiii - doi băieți. Pe rând. Acum îi iubesc pe toți, dar copiii au detronat ordinea.
Să te ferească Sfântu' să vrei și tu să faci o pâine sau o prăjitură zilele astea și să nu ai în casă făină, că la magazin sau supermarket, dacă mergi, s-ar putea nu găsești decât făină bio de trei ori mai scumpă (în cel mai bun caz).

De când ne-am mutat la țară facem lunar aprovizionări de alimente neperisabile, dar nu mai mult de 2 – 3 pungi de paste, orez, mălai. Făina cumpărăm cu baxul pentru că fac pâine mai mereu, iar plăcinte, prăjituri, clătite nu-mi lipsesc din casă.

Dinainte să fie confirmată prezența coronavirusului în România, românii s-au apucat să își facă stocuri de alimente, nu și de săpun sau soluții antibacteriene.  

Se fac scenarii apocaliptice pe rețelele de socializare, dar și glume. Încerc să înțeleg ce e această isterie, (anxietate socială) ce o alimentează, e firesc să ne panicăm, și dacă viața noastră socială urmează să se schimbe radical. Ce se întâmplă când creierul simte pericolul? Așa că am vrut să mă lămurească un specialist: un psiholog.  

Bogdana Elena Păcurari este psihoterapeut și mi-a răspuns la câteva întrebări legate de contextul social în care ne aflăm acum legat de coronavirus.

Nu e prima situație de gen prin care am trecut: am avut gripă aviară/porcină. Totuși cu ce e diferită situația de acum?

Bogdana Elena Păcurari: Cred că în esență nu este diferită situația. Poate doar prin amploarea pe care a luat-o acest virus, pornind de la măsurile pe care le-a luat China cu privire la situație, generând o panică și o propagare a teoriilor conspiraționale. Propagarea virusului într-un ritm rapid și noutatea situației, au atins direct frica, emoția naturală menită să ne protejeze. Felul în care media tratează subiectul, căutarea senzaționalului, felul în care se propagă informația, ne ține constant sub umbrela temerii că acest virus poate ajunge oricând în orice parte a lumii, având foarte puțin control asupra modalității de răspândire.

Creierul percepe incertitudinea ca fiind periculoasă, deoarece nu știm exact ce se va întâmpla și astfel nu ne putem pregăti corespunzător.

Primul lucru pe care NU ar trebui să îl facem în situatii de criză, subliniez, în situații de criză este să ne panicăm.

Din contră, trebuie să fim calmi și raționali pentru ca mintea să nu facă ceva prostesc. Cu toate acestea instinctul de supraviețuire iese la suprafață în fiecare dintre noi și facem fix pe dos. Omenirea suferă de scenarită.

Cum putem să ne convingem creierul că vom fi în siguranță chiar dacă nu ne baricadăm în pungi de mălai/ făină și conserve?

Bogdana Elena Păcurari: Convingem creierul prin apelarea la rațiune, prin a verifica starea realității. Gândurile noastre nu sunt mereu în concordanță cu realitatea, tendința noastră este de a interpreta realitatea prin propria experiență, acțiune pe care o facem involuntar.

Faptul că este un virus nou ce încă nu are un antidot și despre care aflăm în fiecare zi lucruri noi, înseamnă o mare incertitudine și o lipsă de control, repercutându-se într-o senzație de lipsă de siguranță constantă. Creierul percepe incertitudinea ca fiind periculoasă, deoarece nu știm exact ce se va întâmpla și astfel nu ne putem pregăti corespunzător. Pentru mulți oameni, să tolereze incertitudinea este mai dureros decât să știe că rezultatul va fi unul negativ. Când vorbim despre incertitudine, vorbim și despre ambiguitate, despre a nu avea cunoștință ce este la final. E important să conștientizăm că practic, majoritatea situațiilor în care ne aflăm în viață sunt mai degrabă incerte, nuanțate, rareori albe sau negre.

Oamenii sunt cei care aranjează și planifică viața pentru a-și crea stabilitate. Cu toții putem identifica cel puțin o situație în care anxietatea și incertitudinea ne-au dat bătăi de cap.

Apoi mai e frica asupra faptul că ne putem îmbolnăvi prin simpla expunere socială. Anxietatea socială este o stare de neliniște și agitație interioară ce apare în contexte sociale și în interacțiunile cu ceilalți. Poate că pentru unii dintre noi anxietatea socială s-a manifestat deja în trecut, încât a declanșat un atac de panică și astfel am ales să evităm orice context care ne-ar putea pune în aceeași situație neplăcută. Treptat, ne construim viața în jurul anxietății, devenind suspicioși și temători față de expunere și față de reacțiile celorlalți, dând crezare mai mult gândurilor noastre decât realității. Astfel confruntarea cu o situație precum acest virus poate declanșa comportamente extreme precum cumpărăturile excesive și izolarea socială.


De asemenea, mai sunt cei cu o personalitate predispusă la vulnerabilitate în faţa pericolelor sau bolilor, ceea ce implică frică exagerată de catastrofe considerate iminente ce pot să se întâmple oricând şi pe care nu le putem preveni. Uneori, anxietatea socială combinată cu vulnerabilitatea în fața bolilor, pot fi atât de puternice încât deformează percepția asupra realității într-o proporție destul de mare încât nu mai avem acces la resurse pentru a ne proteja cu adevărat.

Se glumește pe retețele de socializare, au apărut meme cu coronavirus, dar tocmai cei care fac haz de necaz vor fi cei care golesc rafturile. Funcționează aici spirala tăcerii?

Bogdana Elena Păcurari: Umorul este una din modalitățile prin care facem față stresului, un sistem de apărare.

Dar, în timp ce o oarecare frică de necunoscut este un instinct uman menit să ne protejeze de potențialele amenințări, unele dintre acestea - cum a fost cazul și altor boli care au început în străinătate, precum SARS, gripa aviară și Ebola - pot fi alimentate de xenofobie, care adesea se manifestă prin comportamente de ”glumă” adică o agresivitate mascată sau chiar o agresivitate propriu-zisă, fizică asupra celorlalți, considerați o amenințare.

Expunerea constantă la surse media, angrenarea în conversații interminabile despre acest subiect generează o adrenalină și o stare de anxietate generală care epuizează corpul și creierul.

Precaut sau isterie? Când e justificată panica? Dacă e vreodată?

E normal să nu mai ieșim în locuri aglomerate o perioadă, (cu sau fără copii și gravide/ bătrâni) ? Când dispare această teamă?


Bogdana Elena Păcurari: Cred că primul lucru pe care îl putem face este să găsim o sursă de informare de încredere și să urmărim doar acea sursă. Expunerea constantă la surse media, angrenarea în conversații interminabile despre acest subiect generează o adrenalină și o stare de anxietate generală care epuizează corpul și creierul.

Al doilea lucru, ar fi să facem o analiză de risc foarte simplă: există vreun motiv real să cred că sunt în pericol? Există cazuri confirmate printre persoanele pe care le cunosc? Dacă există, am avut contact cu ei în ultima perioadă? Astfel îmi dau seama la ce mă expun concret și ce pot face să mă protejez.

Al treilea lucru pe care l-aș adăuga ar fi să ne îndreptăm atenția înspre a susține persoanele care au nevoie de suport.

Aceștia pot fi oameni care simt o anxietate ridicată în privința acestui virus, oameni care simt că au fost discriminați, oameni care sunt îngrijorați pentru cei dragi sau oameni mai expuși din punct de vedere al vârstei sau al sănătății.

Persoanele care au deja anxietate în privința sănătății sau tulburare de anxietate generalizată sunt mai predispuse să se îngrijoreze de potențialele amenințări precum coronavirusul.

Panica apare atunci când oamenii supraestimează o amenințare și își subestimează abilitățile de a face față situației.


Expunerea constantă la informații din presă și media, care subliniază în mod repetat atât răspândirea rapidă a coronavirusului cât și lipsa unui tratament eficient, reprezintă combustibil pentru focul deja aprins de anxietate.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este ce ne spune Organizația Mondială a Sănătății: să ne asigurăm asupra igienei, să evităm persoanele care par bolnave, practic să ne protejăm așa cum am face de orice alt virus. Deși este bine să avem o idee generală despre ceea ce se întâmplă, mai ales dacă locuim în apropierea unei zone cu concentrații mari de cazuri, este important să limităm expunerea la știri, în special din surse nedocumentate sau potențial nesigure. Iar dacă simțim emoții puternice și senzații copleșitoare, să nu ezităm să cerem ajutor specializat.

Citește și:

Coronavirusul îi îngrozește pe chinezi: Acum și câinii poartă mască
Misterul epidemiei de coronavirus din Italia: Infecția ar fi putut circula din ianuarie
Ţara care a scăpat de coronavirus: Toți bolnavii s-au vindecat şi nu au apărut cazuri noi

 

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod