Dar ce-aveți cu cireșele?

Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
Sunt mama lui Victor (10 ani) și sunt tare mândră de asta. Am divorțat când copilul avea 2 ani și de atunci a început aventura noastră în doi și viața mea de femeie divorțată.
După ce, în ultimii ani, cireșele au devenit niște arogante inaccesibile cu prețuri de lux, mai nou, în ultimele zile, li s-a mai pus o pată neagră pe CV.
Nu știu cum au ajuns chestiile astea mici și drăguțe să aibă o așa proastă reputație în zilele noastre. Când eram eu copil, cireșele nici nu erau considerate fructe și, prin urmare, nici vorbă să se vândă. Cireșele copilăriei mele erau mai mult amuzament, unul delicios pentru noi, e drept. În perioada cireșelor, nu făceam decât să o ținem din pom în pom, din curte în curte, prin toate gospodăriile care aveau cireși. Că le culegeam cu acordul proprietarului sau că săream gardul pe furiș și ne cățăram ca maimuțele, asta nici nu mai conta.

Pe vremea aia, cireșele nici nu se spălau.
Cred că dacă aș fi văzut pe cineva că spală cireșe aș fi fost, efectiv, intrigată. Se mâncau direct din pom, de cele mai multe ori cu tot cu sâmbure și neținând cont de eventualul conținut cărnos. Acum, între noi fie vorba, cireșele cu vierme sunt cele mai bune! Mie oricum îmi era frică de viermi, așa că nu am stat niciodată să rup o cireașă în două să văd ce conține. Dacă mă ataca viermele? Preferam să îl mănânc eu pe el!

Pe de altă parte, pe atunci nu vedeam compot, dulceață sau gem de cireșe. Nu pentru că nu avea cine să le culeagă, că noi exact asta făceam - le culegeam, dar cireșele nu ajungeau niciodată jos din copac.
Erau mâncate direct acolo și asta era doar chestie de copii. Nu prea am văzut, în copilărie, adulți măncând cireșe. Lumea s-a pervertit în ultimii ani, vă zic!

Eh, și în acești ultimi ani, șocul suprem a fost prețul. Ceva de neimaginat! Cum să dai pe cireșe sume cu care ai putea cumpăra o căruță cu cartofi? Și, oricum, cum să dai bani pe cireșe?
 
Mă rog, prețul mai scade pe măsură ce sezonul avansează, dar cireșele tot cam la rang de fructe exotice rămân și în plin sezon, în ultimii ani. Nimic de zis, ne place și nouă cu prețurile mari, ies meme bune pe Facebook, ”se râde” lumea, suntem toți amuzanți.

Ce nu pot să înțeleg este PR-ul negativ care li se face de câteva zile încoace.
Nu știu ce aveți cu ele! Nu știu cui au greșit, nu înțeleg boicotul ăsta, dar sigur sunt interese mari la mijloc. Mai nou, nu doar că sunt scumpe, de parcă nu era de ajuns asta, dar mai și îngrașă! Astea mici au ajuns în topul fructelor care îngrașă! Au dat și la televizor! Chiar acum ni se spune pe Digi24 că ”o burtă de cireșe” după ora 18 e moarte curată pentru siluetă. Mai avea să dea și RO-ALERT un mesaj (bine, e încă timp pentru RO-ALERT, mai e până se coc strugurii - că și ăștia îngrașă).
 
Singura parte bună de aici, că mă știți - eu caut părți bune tot timpul, e că acum o să pot să-mi scuz gabaritul lăsând impresia că sunt putred de bogată: am mâncat cireșe toată iarna!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod