Stima de sine, esecul si perfectionismul

Trei expresii cu mii de semnificatii. Asa cum am mai discutat despre realitatea noastra de zi cu zi, ea poate fi una subiectiva, prin urmare se intampla ca fiecare dintre noi sa acorde semnificatii si grade variate de insemnatate diferitelor aspecte cotidiene de viata.

Unii sustin ipoteza ca viata te invata, viata este cea care te pune in anumite contexte din care se presupune ca ai de invatat. Si daca nu reusesti sa inveti lectia de prima data, viata iti va "preda" acea lectie la nesfarsit. Insa eu te intreb: "Suntem determinanti sau determinati de situatii?"

Altii considera ca cei care detin controlul (in traducere libera: sunt la carma vietii) suntem noi. Si cu siguranta am putea adauga "n" convingeri, idei si credinte. Insa ceea ce conteaza este ceea ce credem noi, "ceea ce cred ceilalti despre..." putem folosi ca si coordonate de orientare pe harta proprie (a autoaprecierii, de exemplu).

Cand vorbim de stima de sine si perfectionism, putem considera ca nu exista reguli clare si ca interactiunea lor este una particulara, proprie fiecarei persoane.
Cand perfectionismul este la putere si ne conduce viata, stima de sine poate fi una intretinuta artificial, as putea spune. Ce ar insemna asta?

Ca sa poti tinde spre noi culmi ale dezvoltarii si realizarilor, este nevoie sa-ti cunosti propriul bagaj de plecare la drum. Unii se intampla sa plece cu valiza goala, condusi de entuziasm, altii isi pun pietre de moara si abia mai pot merge inainte, altii isi umplu valiza cu tot felul de lucruri doar, doar s-ar potrivi ceva cu ceea ce ii asteapta. Acestea sunt cateva din strategiile noastre posibile de a initia un demers, o actiune sau de a raspunde la o solicitare.

Se intampla uneori sa intampinam dificultati in a spune NU unei solicitari sau unui context, chiar daca la primul contact avem o licarire a sentimentului ca am putea fi in dezavantaj, depasiti de situatie sau ca pur si simplu nu stim despre ce este vorba. "Trebuie sa fim cei mai buni si sa (ne) demonstram ca suntem cei mai tari".
As incepe prin a intreba (din nou) daca in perfectionism exista limite/limitari.

Exista limite cand ne dorim din ce in ce mai mult sa fim altfel decat suntem, mereu din ce in ce mai perfecti?


Poate ca exista sau poate nu...Cine stabileste aceste limite? Noi, societatea, iubitul, parintii, copiii? Daca am vorbi in termeni de evolutie si procesualitate, perspectiva asupra perfectionismului ar fi cea a dezvoltarii personale. Ce intelegem prin dezvoltare personala? Aceasta vizeaza latura emotionala, fiziologica si psihologica a individului. Se refera la totalitatea elementelor prin care viata unui individ este imbogatita, mai ales la nivel emotional, rational si spiritual.

Ea presupune, ca si procesualitate, acumularea de noi abilitati, de noi "strategii pentru succes", echilibru interior, de armonizare a acestui interior cu tot ceea ce este exterior lui: solicitari, provocari, asteptari etc. Acest lucru, bineinteles, are la baza procesul de invatare.
Aceasta se poate petrece la multe nivele – o persoana poate acumula noi cunostinte, informatii, isi poate modifica sistemul de credinte, valori si setul de reguli, isi poate dezvolta simtul identitatii si conexiunea cu spiritualitatea.

Important este ca persoana respectiva sa si-o doreasca cu adevarat. Sa accepte ca si esecul este o forma de invatare, ca rolul esecului in viata noastra este departe de a fi unul restrictiv sau punitiv, ci de a ne ghida in procesul de descoperire personala si de invatare. Si asta pentru ca se poate intampla uneori sa estimam intr-o maniera eronata o situatie sau un context, poate sa atraga o mobilizare in exces sau in minus de resurse personale si astfel lucrurile sa se dovedeasca a fi altfel decat am crezut si rezultatele altfel decat am preconizat.

Atitudinea fata de esec variaza de la o persoana la alta. Pe unii ii demoralizeaza, devin neincrezatori in resursele proprii, ezitanti, pe altii ii motiveaza sa caute noi strategii si resurse pentru a gasi o varianta optima.
Foarte interesant este faptul ca pe masura ce un individ se dezvolta personal, efectele acestui proces, influenta dezvoltarii personale asupra vietii individului este greu de previzionat - nu stii niciodata ce rasplata iti este rezervata pentru eforturile tale, nu poti cuantifica exact schimbarile care se vor petrece. Singurul lucru sigur este ca vei fi influentat la un nivel sau altul al vietii tale de aceasta dezvoltare.

Impactul dezvoltarii personale a unei persoane depinde de ea insasi, de trasaturile de personalitate, temperament, obiective urmarite, efort depus si multi alti factori care tin, in cea mai mare masura de el/ea ca si persoana.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod