Urmeaza sa divortez(?)...si am un copil !
-
0 0Salutare tuturor! Imi e destul de clar ca ma simt atat de pierdut, daca am ajuns sa scriu cateva randuri din viata personala pe un forum, si mai ales pe un forum cu dedicatie femeilor in primul rand.
Incerc pe scurt sa va descriu situatia mea ca sot si tata, poate a trecut cineva prin asta si are vreo idee pe care nu am vazut-o eu: cu sotia (sau mai degraba ea cu mine) nu m-am inteles f bine de la bun inceput (avem 10 ani de cand ne stim, 5 de la casatorie, 2 de la nasterea copilului) dar am facut amandoi greseala sa nu ne despartim (ne iubeam, poate si din obisnuinta, mila - un termen dur in acest context dar care trebuie uneori mentionat). Neintelegerile au venit din partea ei, legat in peste 90% din cazuri de curatenie : picatura de ulei de pe aragaz (pe care nu am mai sters-o dupa ce-am facut curat si ordine in bucatarie, uitand pur si simplu de aragaz, sau fiind f obosit dupa miezul noptii), unele lucruri de-ale mele pe care uit unde le pun si o mai intreb si pe ea, si cam tot chestiile astea. De cand avem copil, eu plec de la servici uneori ca sa o ajut cu mancarea (ceva de luat de urgenta, pentru ca poate nu mai are cand sa-i gateasca, sau ceva eroare la centrala, maruntisuri oarecum), ocupandu-ma doar de casa si copil dupa servici (si terminand cu strangerea lucrurilor prin casa dupa ce adoarme copilul, apoi lucrand extra job pentru bani de avans de apartament (deci ma culc pe la 1-2, ma trezesc pe la 9, cu 1-2 intreruperi ptr prepararea laptelui praf si schimbarea scutecului la copil). Ne iubim copilul enorm, iar pe noi la fel - este viata fiecaruia dintre noi. De cand s-a nascut, sotia ma injura frecvent (urat, deci nu doar chestii gen "dute-n p... mea") ptr aceleasi chestiuni (recent pusese mancarea la foc, apoi s-a dus sa adoarma copilul, eu facand treaba prin bucatarie am intrebat-o cand sa adaog in supa ceva ce pusese ea pe masa si a zis ca la final....cand i-am mai dus lapte ca ceruse copilu, copilul m-a vrut in camera sa stam toti...la un mom dat imi aduc aminte EU, nu EA (careia i-am atras atentia ca era ceva pe foc cu 1 ora inainte) si sting focul....prea tarziu, ca se duse naibii toata mancarea....rezultatul a fost mirific: "du-te-n p... mea de prost". Hmm, deci asta mi se intampla, nu stiu daca eu ar trebui sa constientizez ce anume gresesc intr-atat incat sa-mi arunce asemenea cuvinte, sau ea e intr-adevar cu mintea praf (o inteleg ca e f greu, suntem singuri cu copilul, fara ajutor, fara gradinita ca e inca micut si f atasat de noi) si nici nu-si cere scuze vreodata ptr cum vorbeste. Toata familia ei cunoaste comportamentul ei si incearca sa-i explice ca nu este bine cum procedeaza, dar degeaba - se enerveaza si mai tare....nu e nimeni s-o faca sa inteleaga ca pe langa faptul ca ma distruge pe mine, il termina cognitiv/psihic/sentimental pe copilasul nostru (care desigur ca da sa planga cand o aude urland si injurand ca un barbat pe motive de tot rahatul). Ce naiba sa ma fac? In afar de divort, nu vad vreo solutie...dar asta il va termina pe copil intrucat mama si copilul vor sta la 100km distanta de oras, voi avea acces de 2-3 ori/sapt la el, ceea ce este insuficient si dureros ptr el mai ales, dar si ptr mine. Voi ca femei ce m-ati sfatui? Exclus psihoterapie, n-o intereseaza... -
-
Dragos_2014,
Presupun ca asa a fost relatia voastra dintotdeuna, insa e posibil sa ma insel. Daca sotia ta si-a stins sentimentele asa cum sufli intr-o lumanare, mai exact dupa nasterea copilului, atunci banuiala mea este ca ea sufera de depresie postnatala, si, atunci are nevoie de ajutor, preferabil de specialitate. Poate dauna nu numai relatiei vostre, dar mai ales copilului. -
-
De la mine se vede o puternica nepotrivire care va afecteaza, macina, distruge pe amandoi- pe amandoi zic!. Ea se manifesta asa, agresiv. Daca nu e patologic si daca e doar nemultumita, nefericita, obosita, probabil ca solutia este divortul. Daca tulburarile ei de comportament au un mecanism interior mai profund- depresie post partum, stress prelungit samd, divortul este ultima solutie . In situatia in care este bolnava, cu atat mai mult trebuie sa o ajuti si sa protejezi si copilul. Incearca sa vorbesti cu ea intr-un moment in care este calma, odihnita, senina si afla de ce este atat de nefericita. Zici ca familia ei te sustine, chiam-o in ajutor! Poate ca este bine chiar sa apelezi la un psiholog - chiar on line- si sa-l intrebi ce este de facut. Divortul - din pacate zic de data asta- nu este solutia . Posibil sa fie nevoie de terapie. -
-
-
Nu ma asteptam la atatea raspunsuri in atat de scurt timp. Povestea nu e total completata, incerc sa mai adaog cateva detalii: ea ca mama face enorm de mult ptr copil, sau mai bine zis incearca sa faca totul perfect (ptr ca a esuat pe plan profesional banuiesc - i-am spus ani de zile ce sa studieze, singura sau cu ajutorul meu, sau cu cursuri...nimic nu a invatat, evident a si ratat singurul post bun ptr care o sunasera unii cu salar mare) asa incat se agita la extrem ptr cateva bubitze (care trec de la sine, fiind probabil praf si transpiratie) sau buza sparta minor (la joaca, ori doar cu mine, ori si cu ea..cand e si cu ea e ceva mai domoala), insa se organizeaza prost (nu apuca sa manance, ptr ca ea nu mananca cu copilul - e drept ca nu-i vreo bucatareasa si deci nici mancarea nu-i prea place ei dar nici de la cantina de langa bloc nu vrea decat rar sa manance, sta cu o mana pe tel pe toate grupurile de mamici si alte postari nefolositoare - sta pe tel si cu el cand doarme, in loc sa citeasca o carte - ca era pasionata de citit, asta cand nu gateste sau nu face ceva prin casa). Vrea tot timpul luna si bec (recunoaste si fata de altii ca e putin obsedata - eu zic ca e mai mult), noi stam in 2 camere mobila naspa aranjata in chirie - ea vrea 3 la bloc cumparat cu avans de 15.000 eur (desigur cu banii mei, extra job-ul ptr asta e, pe langa cei 8000 ron lunar pe care-i bag in casa si care is suficienti ptr un trai decent cu masina sh de 1000 eur, un concediu de grecia vara si iesiri la pensiuni aproape lunar - nu-si cumpara mai nimic nici ea, nu e cheltuitoare si nici nu-mi dispar din bani)...apartamentul cu 3 camere canta despre el ca- va schimba viata, ca se va simti altfel....mda, nu mai cred nici asta. E pusa pe capatuiala, orice cacat se intampla care nu tine de mine direct (ci ca asa ni-i viata, mai grea un pic...am plecat de jos de la facutul foamei in studentie amandoi, insa doar eu m-am ridicat din pacate) mi-l baga in fata (f adevarat ca in 10% din cazuri o injur eu dar mai light - ca nu mai pot s-o aud futandu-mi nervii, in 90% ea...a fost prima in relatie care a inceput sa ma injure si i-am zis demult sa termine....in societate e ca o doamna, chiar imi place ca e finutza...dar acasa ...). Adevarul e ca nu am facut pasul despartirii inainte sa concepem bebe, am sperat ca un mare prost ca un copil o va schimba in bine, ei bine a schimbat-o in ceva horror. Tot ca un prost, ptr ca nu ma vad inca despartit la 100km de copil (e viata mea, nu concep viata fara el vazandu-l fericit si langa mine cat se poate de des), sper ca decat sa impartim avansul de apartament la partaj, mai bine il cumpar si poate-poate "nebuna" isi va reveni, mai ales ca ar urma si micutzul sa mearga la gradi la anul, si ea sa iasa dracu din rutina asta criminala. Ii ofer timp seara dupa 18:30 cand termin job-ul dar la ora aia nu mai iese ca nu are nici o prietena (1-2 cunostinte, cam atat)...a avut un "ghinion" de a-si pierde aprope 3 prietene de cand o stiu (dar asta ca era ea cu prea mult bun simt, si celelalte profitau maxim). Avem idei comune despre cum sa ne traim viata, cum sa educam si creste copilul, cu cateva diferente doar. Insa cu toate astea, ura ei ptr mine este evidenta (chiar daca mai vine rar sa ne luam in brate), sexul inexistent aproape (1 data la 6 sapt in medie, si ala de calitatea misionarului approx, eu fiind super nebun dupa chestii faine - si cu toate astea nu inteleg cum dracu nu am indraznit sa merg la vreo curva in conditiile astea). Multi zic ca nu se va schimba, altii ca o sa-i mai treaca cu mersul ei la vreun job...ratiunea imi zice ca e caz pierdut, inima (nu cred c-o mai iubesc, mai mult imi e mila de ea - fuckin' sad) ca mai are vreo sansa. Daca nu era micutzul asta extraordinar (un zambarici fenomenal, nu pot sa descriu cat de frumos e el tot), nu mai stateam la discutii....sa-mi gasesc pe alta (dupa ce trec pe la unele inainte, ca nu vreau sa ma leg la cap dupa o chestie de-asta) este ultima mea problema (la lucru asteapta cateva sa sara pe mine dar nici nu indraznesc sa le zambesc, sa nu ma aud ca am flirtrat sau mai stiu eu...da, sunt speriat de bombe parca). Mi-am facut viata un mare rahat, in care din pacate il bag/ bagam (ca si ea zice ca vrea divort in mod constant, desi alterneaza repede starile naspa cu starile bune - ceea ce denota ca e ceva nasol la ea in cap) pe puiutzul nostru care chiar nu merita asa ceva...dar parca decat sa ne auda certandu-ne ca niste nenorociti, parca mai bine se va vedea cu mine de 2-3 ori/ sapt. Trebuie sa merg la psiholog sa vad daca imi poate recomanda vreo "ceva" ptr sotia mea, dar nu prea am sperante....depresie sigur are (de lunga durata). Sunt satul sa tot plang ptr despartirea de copil ce o prevad, ea e satula de mine....what a fuckin' life.
-
-
-
Mai Dragos cauta o bona sa o ajute chiar cateva ore pe zi si reincepeti sa iesiti si voi doi in oras. Mergeti la un film , la un restaurant ceva care sa o faca sa iasa din rutina .Cand vezi ca a uitat ceva remediaza tu dar nu cu reprosuri .
Bolile psihice sunt foarte perfide si sa stii ca ea are semne clare de depresie sau chiar psihoza .Prin curatenia exagerata are senzatia ca detine controlul. Nu te mai supara pentru asta . Observ ca nici tu nu vorbesti prea curat , adica treaba asta cu injuratul la voi a escaladat in timp si a incercat inconstient in felul asta sa te depaseasca . Discutati cu un psiholog urgent . -
-
Decat viata iad mai bine pleci. Si daca i-ai aduce luna de pe cer va juca fotbal cu ea. Chestia sensibila e copilul, aici nu prea stiu ce sa spun. Dar daca iti place sa fii chinuit, stai asa! Mai stiu eu cativa sclavi la domiciliu dar au avantajul ca au neveste suficient de versate (pe toate planurile, orizontal si vertical) ca sa-i faca sa nu-si dea seama cat sunt de forjati, mai mult, sa le si placa sa fie forjati. Tu ai avut ghinionul ca te-ai trezit, plus ca nevasta-ta nu e diplomata si nu a aflat ce usor se poate obtine TOTUL fara sa ceri nimic. Daca ai fi avut parte de "partide" de calitate, iti spun ca nu veneai sa te jelesti pe forum chiar daca sapai in mina dupa aur si diamante (pentru ea!) si carai tu vagonetul in spate.
-
Dragos_2014,
Bag seama ca la voi in casa se injura ca la usa cortului (sau chiar mai rau de atat). Sincer, cine isi doreste o femeie care tot isi baga .. pana la urma, ce?
Eu zic ca o oferta de pace anemica -daca nu pentru voi, macar pentru copil - e necesara. Copilul la 2 ani e inca in formare, nu nega ( sau ignora ) trauma si impactul pe care il au certurile si comportamentul vostru asupra lui. Daca nu va puteti intelege, CHIAR de dragul ( si spre binele) lui nu ar trebui sa continuati. Da, va suferi din cauza lipsei tale, tu de a lui, insa, pe termen lung , cu totii ati avea de castigat. -
-
Dragos , am cunoscut de curand o familie fix in situatia voastra ( si cate altele or mai fi!?) dar cu ceva ani inainte . Copilul - baiat- are 9 ani iar ei ca soti asa cum sunteti voi ridicat la patrat in ani. Ea nu numai ca injura dar arunca cu ce vede , sparge prin casa, este iesit din comun de agresiva, pur si simplu nu se mai poate controlo nici in lume. El e distrus pe dinlauntru- revolta ta e semn ca inca esti viu- nici nu mai spera si nici nu mai incearca sa rezolve cumva. Are aceasta obsesie: copilul, sa stea in preajma lui si sa.l creasca, educe, iubeasca, copilul asta e tot ce are pe lume bun. Ea maniaca a curateniei , se vede ca o femeie complexata, suferinda, ce nu gaseste multumiri afective , spirituale, culurale, se refugiaza in curatenie. Femeia asta freaca toata ziua casa si apoi ii reproseaza lui ca nu o ajuta. El o ajuta mult in casa, se ocupa mult de copil si munceste, evident. El suporta totul pentru copil, copil care in timp s-a indepartat de mama pentru ca ea il bruscheaza si pe el. Mama deci simte in plus frustrare si ura asa ca urla mai tare si sparge mai des prin casa. Asa va fi si in casa voastra daca nu faceti ceva.
-
White_Storm,
M-ai inteles total gresit intr-o privinta. Da, categoric un copil are nevoie si de mama, si de tata - un camin adevarat. Insa, cand in relatia lor totul este haos si injuraturi, neintelegere, cum ar putea fi copilul fericit? Crede-ma, cunosc un astfel de cuplu. Iar copilul este traumatizat! Adevarat are 5 ani, intelege mai bine ce se intampla, dar daca in cazul de fata tot asa vor evolua lucrurile .. -
-
Nu vorbeste prostii,din pacate are f mare dreptate,e o poveste f lunga pe care acum nu am timp s-o destainui,am avut o casnicie care din pacate m-a afectat mult sufleteste,eu taur ,el varsator,cine cunoaste intelege incompatibilitatea ca si caracter,poate pare ciudat ca va voi spune dar fiul meu cel mic si-a insusit si asumat toate frustarile si suferintele mele sufletesti,s-a simtit vinovat de anumite lucruri care m-au afectat pe mine, s-a incarcat atat de mult incat a hotarat sa plece.......Asa ca draga Dragos,paharul se umple incet ,toti avem o limita a rabdarii, a suferintei,a iertarii,cand se va umple paharul tau si va da peste el sa nu fie prea tarziu pt a mai salva ceva ,viata ta sau a copilului tau care desi e mic cu siguranta percepe si se incarca negativ din toate certurile voastre.Asa ca ,subscriu sfatului intelept dat de Girl pentru binele lui,dar si la vostru, ca numai bine nu va e,PUNCT SI DE LA CAPAT
-
BOGDY.2000 said:Nu vorbeste prostii,din pacate are f mare dreptate,e o poveste f lunga pe care acum nu am timp s-o destainui,am avut o casnicie care din pacate m-a afectat mult sufleteste,eu taur ,el varsator,cine cunoaste intelege incompatibilitatea ca si caracter,poate pare ciudat ca va voi spune dar fiul meu cel mic si-a insusit si asumat toate frustarile si suferintele mele sufletesti,s-a simtit vinovat de anumite lucruri care m-au afectat pe mine, s-a incarcat atat de mult incat a hotarat sa plece.......Asa ca draga Dragos,paharul se umple incet ,toti avem o limita a rabdarii, a suferintei,a iertarii,cand se va umple paharul tau si va da peste el sa nu fie prea tarziu pt a mai salva ceva ,viata ta sau a copilului tau care desi e mic cu siguranta percepe si se incarca negativ din toate certurile voastre.Asa ca ,subscriu sfatului intelept dat de Girl pentru binele lui,dar si la vostru, ca numai bine nu va e,PUNCT SI DE LA CAPAT
</p Ti-am zis ză deschizi topic, esti varza.
