Urmeaza sa divortez(?)...si am un copil !
-
0 0GirlOnline said:White_Storm,
M-ai inteles total gresit intr-o privinta. Da, categoric un copil are nevoie si de mama, si de tata - un camin adevarat. Insa, cand in relatia lor totul este haos si injuraturi, neintelegere, cum ar putea fi copilul fericit? Crede-ma, cunosc un astfel de cuplu. Iar copilul este traumatizat! Adevarat are 5 ani, intelege mai bine ce se intampla, dar daca in cazul de fata tot asa vor evolua lucrurile ..
Draga, eu nu inteleg gresit. -
Varza ,nevarza,asta e,n-ai auzit de copii traumatizati,de nu intelegi sau se vorbeste in chineza?Sau consideri ca un copil poate fi fericit cand parintii tipa si injura toata ziua?Ori esti genul care ar trebui sa suporte orice de dragul copiilor si sa -si blesteme zilele,ori traiesti intr-o lume unde totul e roz bombon ,poate ai face bine sa mai citesti si altceva ,da nu mai ai timp,toata ziua pe forum ,poate-ti deschizi un cabinet de consiliere unde sa dai cu capul de pereti fetele insarcinate la 19 ani.......N-ai auzit de comportamentul agresiv pe care familia i-l transmite copilului care adult se va comporta ca patintii sai ,nu stii de traumele care in timp produc tot felul de boli,,n-ai auzit de copiii deveniti criminali din cauza agresivitatii parintilor sau de sinucideri in randul copiilor?Pai unde traiesti ,in paradis? -
white_storm2 said:
BOGDY.2000 said:Nu vorbeste prostii,din pacate are f mare dreptate,e o poveste f lunga pe care acum nu am timp s-o destainui,am avut o casnicie care din pacate m-a afectat mult sufleteste,eu taur ,el varsator,cine cunoaste intelege incompatibilitatea ca si caracter,poate pare ciudat ca va voi spune dar fiul meu cel mic si-a insusit si asumat toate frustarile si suferintele mele sufletesti,s-a simtit vinovat de anumite lucruri care m-au afectat pe mine, s-a incarcat atat de mult incat a hotarat sa plece.......Asa ca draga Dragos,paharul se umple incet ,toti avem o limita a rabdarii, a suferintei,a iertarii,cand se va umple paharul tau si va da peste el sa nu fie prea tarziu pt a mai salva ceva ,viata ta sau a copilului tau care desi e mic cu siguranta percepe si se incarca negativ din toate certurile voastre.Asa ca ,subscriu sfatului intelept dat de Girl pentru binele lui,dar si la vostru, ca numai bine nu va e,PUNCT SI DE LA CAPAT
-
-
BOGDY.2000 said:Varza ,nevarza,asta e,n-ai auzit de copii traumatizati,de nu intelegi sau se vorbeste in chineza?Sau consideri ca un copil poate fi fericit cand parintii tipa si injura toata ziua?Ori esti genul care ar trebui sa suporte orice de dragul copiilor si sa -si blesteme zilele,ori traiesti intr-o lume unde totul e roz bombon ,poate ai face bine sa mai citesti si altceva ,da nu mai ai timp,toata ziua pe forum ,poate-ti deschizi un cabinet de consiliere unde sa dai cu capul de pereti fetele insarcinate la 19 ani.......N-ai auzit de comportamentul agresiv pe care familia i-l transmite copilului care adult se va comporta ca patintii sai ,nu stii de traumele care in timp produc tot felul de boli,,n-ai auzit de copiii deveniti criminali din cauza agresivitatii parintilor sau de sinucideri in randul copiilor?Pai unde traiesti ,in paradis?
Nu mai scuipa!
Calm! Promit ca-ti cer acordul data viitoare când postez!
Acest mesaj a fost editat de către white_storm2: -
mda...ea e depresiva si frigida (am tot incercat sa neg asta, dar se confirma prea des), foarte incapatanata (de cand o stiu - dar nu ma gandeam ca poate fi un trigger atat de puternic ptr o atitudine de "terorista") si sta tot mai prost la capitolul comunicare (nu ma mai fac auzit orice as zice - chiar si cand zic de chestii importante si nu neaparat urgente ce tin de casa/copil, ea e pe telefon...desi zice ca ma aude...mi-am dat seama de multe ori ca nu ma aude, ca o pun sa-mi repete ce-am zis ultima oara si e cu multe secunde in spate). Comunicarea e f importanta, eu m-am bazat de-a lungul anilor pe rabdarea si perseverenta mea, pe comunicarea clara si la obiect atunci cand se impune...sigur ca nu-s perfect la vreunul din capitole, dar toti vad ca ma lupt cam degeaba. Imi "place" ca putinii prieteni si unii din familia ei nu-i pun intrebarile corecte, alea care au si scopul de a si trezi omul din ceea ce face (si nu face bine - si toata familia ei stie si vede, mai putin prietena ei cea mai buna - care ma amuza cat de naiva e la 30 de ani)....adica mi se par lipsite de curaj si adolescentine intrebarile de genul "si ce mai faci? ce mai faceti voi? cum e bebe?" in loc de "acuma ca sunteti cu copil, voi cum va intelegeti (ca stiu ca f greu cu copil, mai ales ca nu aveti ajutor), cu sexul cum stai fata (intrebare de la o prietena f buna de familie a venit e drept, si a avertizat-o o data ca daca tot mai rar nu e bine, si a mea "nu, ca e ok")" si daca vine un raspuns mai codit asa (adica citesti si mimica fetei omului cand raspunde) ii bagi una de genul "pai fata, crezi ca al tau nu s-a saturat de atata laba, pune macar mana daca nu altceva, dar nu la 6 saptamani...decat daca vrei sa ti-l vezi cu vreo amanta sau pe la curve...si aia te va darama psihic complet". Eh, nici mie nu-mi place sa ma "bag" in viata cuiva, dar cand simt ca mi se permite si tin la acei oameni (si e cazul si la ai ei vis-a-vis de ea.....lu' maica-sa ii e teama sa ii mai spuna ceva de teama sa nu se enerveze iar a mea pe ea si sa nu mai mergem la ea in vizita cu nepotelu') incerc sa ajut cumva, subtil dar sa se inteleaga. Sigur, nu stau sa astept sa vina altcineva sa ne rezolve problemele (asa cum zice si a mea dupa ce afla ca am "parat-o" la nasa, la mama ei, la frate-su...dupa ani si ani, cui plm sa ma mai plang dupa toate incercarile mele de-a o tine in frau (vorbe frumoase, raspunsuri calme, lipsa raspunsului, plecatul din camera, vorbit mai ferm, urland, apoi injurand uneori ca reactie....degeaba, nu se opreste), o parte din prietenii mei mi-au sugerat sa o las (ce sa-mi fi zis mai mult, au fost clari, iar eu un bou ca nu i-am ascultat - nu aveam copil inca), familiei mele imi era jena sa-i zic...au vazut ei intr-un final comportamentul mult diminuat de fata cu ei dar tot nasol...si atunci le-am zis cum sta treaba), dar nha...parca tot simt ca-mi revin oarecum dupa fiecare rahat aruncat (ceea ce-i da ei sperante ca mai poate sa ma "toace") si mi se reaprinde speranta de-a o face sa renunte la comportamentul asta. As vrea de maine daca se poate sa reintre in serviciu, sa socializeze, sau macar sa-si ia seara un taxi pentru shopping/ unghii si ce mai poti face seara in oras (permis are dar ii e frica sa conduca de multi ani)...abia o conving si cu asta, o femeie ptr curatenie saptamanala luam in curand (bona o excludem, nu cunoastem pe cineva de incredere), sa fim intr-un apartament mai spatios fara chirie dar cu rata, si sa vad ce schimbare poate aduce asta in viata ei. Visez...cam asta e, visez inca la o viata de familie cu trezit de dimineata toti, cu buna dispozitie si toate cele...alta familie oricum nu o sa imi fac, chiar daca divortez....stau cu cate una, cu cate alta, si la azil cu mine mai tarziu (accept asta, am ce face la batranete, n-o sa imi astept moartea plictisindu-ma). Sau poate totusi divortez cu toata calcarea pe inima, decat cu copilul in asemenea tensiune, mai bine ne vedem mai rarut (oare asa sa fie mai ok ptr el? poate...poate nu, fiind extrem de atasat de ambii). Sau poate daca ma vede ea pe mine hotarat de divort (ptr asta tre sa ma pregatesc psihic la faza cu copilul) se mai domoleste/ trezeste (stie si ea ca, cu maica-sa in casa n-o sa-i fie f bine, chiar daca femeia face chestii faine cu copilul dar nu chiar cum ne-am dori; si stie f bine ca copilul nu va avea parte nici pe jumate din educatia gradi-scoala pe care o are in orasul nostru, si ca ea nu ar avea ce sa lucreze intr-un oras mic unde-ar merge la maica-sa)...sau imi da divortul si basta...mai departe durerea. Merg la psiholog, sa vad ce idei are ptr salvarea casniciei, si mai degraba ptr a gasi cum sa ma pregatesc mai bine psihic ptr tot ce inseamna viata de dupa divort relativ la copil.
Multzam de raspunsuri si opinii. Viata faina sa aveti/ sa va faceti! -
Imi cer scuze,nu e nevoie de acordul nimanui pt a posta,cred ca este un forum unde fiecare isi poate spune o parere din punctul lui de vedere,ca e buna sau nu, nimeni nu e in masura sa judece.....nu suntem aici sa ne criticam sau jignim ci sa dam sfaturi sau sa primim.Cei care au nevoie de o povata sunt liberi a alege ,infunctie de situatie.NIMENI in lumea asta nu poate spune ca le-a trait sau vazut pe toate,incat sa-si permite a critica parerile altora care pana la urma pot fi experiente din viata lor sau a altor cunostiinte,fiecare e lber a spune ce crede iar noi ceilalti, indiferent cat ne-am considera de trecuti prin toate sau de smecheri,suntem obligati ,moral,a respecta punctul de vedere al fiecaruia.Vom invata pana vom muri si tot nu le vom sti pe toate,inveti doar pe pielea ta ,suntem buni a da sfaturi la altii,dar in locul lor nici noi nu stim cum am proceda,da etimp de toate, iti doresc ca niciodata sa nu ai ocazia,punandu-te viata la incercare,sa-ti schimbi modul de a gandi
-
-
GirlOnline said:Dragos_2014,
Bag seama ca la voi in casa se injura ca la usa cortului (sau chiar mai rau de atat). Sincer, cine isi doreste o femeie care tot isi baga .. pana la urma, ce?
Eu zic ca o oferta de pace anemica -daca nu pentru voi, macar pentru copil - e necesara. Copilul la 2 ani e inca in formare, nu nega ( sau ignora ) trauma si impactul pe care il au certurile si comportamentul vostru asupra lui. Daca nu va puteti intelege, CHIAR de dragul ( si spre binele) lui nu ar trebui sa continuati. Da, va suferi din cauza lipsei tale, tu de a lui, insa, pe termen lung , cu totii ati avea de castigat.Cum spuneam, inteleg perfect toata situatia, e bine ca Dragos incearca toate variantele pentru reusita casatoriei sale, inclusiv un terapeut.
Eu ma mir, femei fiind si avand copii, stiind ca este greu, dar nu peste puterile noastre cum va puteti gandi la divort la primul obstacol intalnit!!! "La bine si la greu", nu? Noi si americanii suntem cap de lista la divorturi.
Ea are nevoie de ajutor, un copil fara un parinte alaturi, doar unul fiind prezent si ala depresiv va fi un copil marcat pe viata.
Dragos, cu psihologul poate reusesti ceva, iti urez bafta, ar fi ultima speranta, daca nici asta nu merge nu stiu ce mai poti incerca. -
-
-
-
Dragos..nu poti da un verdict...tai in carne vie.Am citit cu atentie povestea ta,e trista,creed ca ai puterea sa mergetii la pshiolog.toti 3.Asa usor e sa spui GATA,.........
Acest mesaj a fost editat de către Alin42: -
white_storm2 said:
ViktorC said:
Treaba ei ...
Si problema lui.
De l-as initia pe domnu' Dragos sa-i recite un pomenlic din toti plaminii cind pe d-na o ia gura pe dinaine as fii porc si magar, nu ?
Io cred ca se descurca si singur, dupa 10 ani...
Ii bonlavioara, cica ... nicidecum tare-n gura.
Dara deh, te pui cu dragostea ...
-
-
BOGDY.2000 said:Imi cer scuze,nu e nevoie de acordul nimanui pt a posta,cred ca este un forum unde fiecare isi poate spune o parere din punctul lui de vedere,ca e buna sau nu, nimeni nu e in masura sa judece.....nu suntem aici sa ne criticam sau jignim ci sa dam sfaturi sau sa primim.Cei care au nevoie de o povata sunt liberi a alege ,infunctie de situatie.NIMENI in lumea asta nu poate spune ca le-a trait sau vazut pe toate,incat sa-si permite a critica parerile altora care pana la urma pot fi experiente din viata lor sau a altor cunostiinte,fiecare e lber a spune ce crede iar noi ceilalti, indiferent cat ne-am considera de trecuti prin toate sau de smecheri,suntem obligati ,moral,a respecta punctul de vedere al fiecaruia.Vom invata pana vom muri si tot nu le vom sti pe toate,inveti doar pe pielea ta ,suntem buni a da sfaturi la altii,dar in locul lor nici noi nu stim cum am proceda,da etimp de toate, iti doresc ca niciodata sa nu ai ocazia,punandu-te viata la incercare,sa-ti schimbi modul de a gandi
Exact, madam asa ca tot ce vrei tu sa spun eu conteaza zero, ma doare fix la papuci, capisci?
-
white_storm2 said:
BOGDY.2000 said:Imi cer scuze,nu e nevoie de acordul nimanui pt a posta,cred ca este un forum unde fiecare isi poate spune o parere din punctul lui de vedere,ca e buna sau nu, nimeni nu e in masura sa judece.....nu suntem aici sa ne criticam sau jignim ci sa dam sfaturi sau sa primim.Cei care au nevoie de o povata sunt liberi a alege ,infunctie de situatie.NIMENI in lumea asta nu poate spune ca le-a trait sau vazut pe toate,incat sa-si permite a critica parerile altora care pana la urma pot fi experiente din viata lor sau a altor cunostiinte,fiecare e lber a spune ce crede iar noi ceilalti, indiferent cat ne-am considera de trecuti prin toate sau de smecheri,suntem obligati ,moral,a respecta punctul de vedere al fiecaruia.Vom invata pana vom muri si tot nu le vom sti pe toate,inveti doar pe pielea ta ,suntem buni a da sfaturi la altii,dar in locul lor nici noi nu stim cum am proceda,da etimp de toate, iti doresc ca niciodata sa nu ai ocazia,punandu-te viata la incercare,sa-ti schimbi modul de a gandi
Exact, madam asa ca tot ce vrei tu sa spun eu conteaza zero, ma doare fix la papuci, capisci?
-
-
Sa vezi distractie cand copilul o sa repete ce aude in casa la voi, cand o sa se supere pe d-na educatoare si o sa o trimita undeva etc
Te certi des cu partenerul de viata? Iata 5 efecte negative asupra copilului tau Efect negativ nr 1: Copilul poate sa nu stie sa se descurce intr-o situatie conflictuala Cand va certati in fata copilului, neaparat sa va cereti scuze unul altuia la sfarsit si tot in fata lui sa va si impacati. Daca nu veti face asa, copilul nu va invata sa stapaneasca situatiile conflictuale din viata sa
Efectul negativ nr 2: Copilul devine stresat si ingrijorat Efectul nr 3: Performanta scolara a copilului are de suferitStresul provocat de certurile din familie poate duce la tulburari emotionalepentru toata lumea implicata. Mintea copilului se poate concentra mai multla discutia care a avut loc acasa, la conflictul din familie si la ce inseamnapentru integritatea familiei, decat la ce se intampla in timpul orelor de scoala.
Efectul nr 4: Copilul poate avea tulburari de ordin psihologic, dar si probleme de sanatate
Cand au loc dispute acasa, fie ca sunt intre parinti, sau intre un parinte sicopil, sau intre toti trei, copiii de regula se aleg cu cele mai multe rani.
Scandalurile cu tipat, jignit, blesteme, injuraturi, supun copiii unui risc crescut de probleme sociale si psihologice viitoare, incluzand anxietatea, depresia, agresivitatea, respect scazut de sine si probleme in a interactiona sirelationa cu colegii. Daca mai apar si violente fizice, copilul are mari sanse ca, pe termen lung, sa dezvolte probleme fizice (cardiovasculare, endocrinesi ale sistemului imunitar) si / sau probleme de sanatate mentala.
Efectul nr 5 : Impactul conflictelor parintesti asupra copilului poate fi de lunga durataDisputele din familie pot parea minore, dar efectele lor pot fi pe termen lung. Conform unui studiu publicat in Jurnalul Academiei Americane pentrupsihiatria copilului si adolescentului, adolescentii care au fost expusiconflictelor dese dintre parintii lor au avut de suferit multi ani de pe urma efectelor psihologice.
Căsniciile nefericite se datorează adesea unui motiv simplu, după părerea autorului Gary Chapman: vorbim limbaje diferite de iubire. În experienţa sa de peste 30 de ani în calitate de consilier matrimonial, dr. Gary Chapman a identificat cinci limbaje de iubire: cuvintele de încurajare, timpul petrecut alături de cel drag, cadourile, serviciile şi contactul fizic. „Iubirea este o alegere”
http://sfatulparintilor.ro/prescolari/comportament-si-dezvoltare/certurile-parintilor-pot-afecta-grav-copiii/
Mai studiaza dspre asta- puteti sa distrugeti psihic copilul.
Iti recomand sa stati sa vorbiti serios ce vrei tu de la ea,ce vrea ea de la tine si sa vedeti ce faceti. Este important sa va simtiti iubiti si respectul reciproc. Ce ar trebui tu sa faci ca ea sa se simta iubita, ce ar trebui ea sa faca ca sa te simti iubit, intrebati-va asta. Si hotarati sa va purtati frumos unul cu altul, Daca nu avetiprobleme majore va faceti?
Ai putea sa cititi amandoi Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman
https://www.scribd.com/doc/65905512/Cele-5-Limbaje-Ale-Iubirii
Acest mesaj a fost editat de către 4red: -