Get out
-
1 0M-ar speria ca dracu ca toata lumea sa ma placa, n-as putea sa fac fata
. Dar stiu si (ca) placutul nu moare niciodata din cauze naturale ,si cateodata dezamagesti. Cu totii dezamagim 
Mersi pentru sinceritate, white_storm .
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 35
- Cand nu poti da un sfat -
Astazi nu alarma ceasului este cea care ma trezeste din somn. Este acel sunet de pe telefon cand te anunta ca un prieten are nevoie de tine. Incerc sa ma foiesc, somnul meu ar putea continua (pe putin) inca 30 de minute, dar acum sunt perfect treaza si la naiba cu frumusetea.
De cum o vad, expresia de pe chipul ei imi da de inteles ca nu are chef de o simpla palavrageala la o cafea, si nici nu vrea sa povestim despre ce spune horoscopul astazi. Nu ca as crede in asa ceva, zic si eu.
Stiu ca relatia ei (casatoria) este plina de certuri, dar si ca barbatul ei a trecut la jigniri urate in ultimul timp. Ce nu credeam (vreodata) este ca va trece si la ridicatul mainii asupra ei. Nu la fata, e destul de dragut sa nu lase urme pentru vazul lumii. Nenorocitul!
Sunt cu mintea atat de aiurea ( ma gandesc la vreo cateva feluri in care sa-l omor cu mainile mele) incat nu stiu ce sa o sfatuiesc. La modul ca nu stiu daca ea o sa ia de bine sfatul meu, si prin urmare de aplicat. Fiecare poarta in el un strain care iti da fiori.
Daca ii spun sa treaca peste, as fi o cretina si as trece cu mult peste normele mele de accept.
Daca ii spun ce as face eu, si anume sa plece, ar spune ca se gandeste la copil. Financiar vorbind, R adauga la frica (de a nu se descurca) si disperarea ( ca n-o va face).
Si tac. Pentru ca sincer, nu stiu sa ii raspund concret. Nu vreau sa ii raspund ceva ce ar vrea sa auda, si anume sa stea, ca s-a intamplat o singura data. Fiindca stiu ca in conditiile astea, candva va veni si imi va spune " m-a lovit a doua oara".
Dracie, iarasi tac. Pentru ca cel mai bun raspuns cand nu stii care este, de fapt, este sa zambesti si sa ridici (putin) din umeri.
- Va urma - -
CAPITOLUL 36 - Potrivit evidentei, eu nu exist - Langa blocul meu, este o alimentara, un magazin micut, pe care l-as numi "magazin local, de cartier" , nu supermarket in toata regula. Este magazinul din care cumpar o paine, sau dimineata tigari cand raman in pana. Doamna de la casa, proprietara, cunoaste nu numai locatarii din bloc, probabil pe toti cei care se aprovizioneaza de acolo. Intra in vorba cu oricine, si la cat imi place sa frunzaresc (a observat si ea!) ne-am imprietenit si mai schimbam cate o vorba. De aici porneste capitolul meu, si intrebarea (ei) daca am cont de facebook. Nu inteleg isteria asta cu retelele de socializare, si nici faptul ca trebuie(subliniat) sa detii neaparat un cont. Aceeasi situatie si printre colegii mei, iar cand nu au timp devin usor enervati, iritati, prost dispusi. Ca sa inteleg mai bine, astazi dau cu ochiul pe unul dintre ele , cu permisiunea colegei. Fir-ar sa fie! Daca n-as muri de curiozitate... Lista de prieteni: 293. Fac un calcul rapid, la naiba, nimeni nu are cum sa aiba atatia prieteni, si pun pariu ca nu cunoaste nici un "Ahmed" sau "Michelle". Daca ar fi cu adevarat o lista de prieteni, cred ca s-ar reduce la jumatate. Locatie: necunoascuta, sau din diferite orase. Instinctul imi spun sa reduc, considerabil, inca jumatate din jumatate. Desigur, cifra este de acceptat, insa ma intreb cu cati dintre astia iese la o cafea, sau la un film, sau vorbeste telefonic(macar). Check in: "eating micul dejun". Likes: 24. Si ma mir ca nu exista nici o poza, asa ca nu stiu sigur, la naiba, cu ce sunt majoritatea de acord. Probabil sunt cretina ca nu inteleg de ce posteaza chestiile astea, desi cretina n-am cum sa fiu, din moment ce , potrivit chestiei asteia- facebook, aparent- eu nu exist. -Va urma-
-
CAPITOLUL 37 - Reguli - Trebuie spus inca de la inceputul acestui capitol ca nu sunt niste legi (scrise) , dar sunt regulile mele. Probabil ca orice femeie se regaseste aici, unele le respecta, altele fac abstractie la una sau mai multe dintre ele. Eu nu. Asadar, intr-o relatie nu as accepta nici macar una dintre acestea, indiferent de numele, pozitia sau aspectul masculului. 1. Minciuna - cred ca cea mai mare dintre toate este "ce nu stiu nu ma doare" sau " depinde ce fel de minciuna". Nimic mai neadevarat. Mica, mare sau (ne)dureroasa , odata lansata tot asa se numeste. Apoi devine un obicei, un sir de minciuni "nevinovate" astfel incat incet, dar sigur, ajungi sa traiesti scaldat intr-o "viata" paralela. Probabil, ajungi sa nici nu mai distingi care dintre cele doua -minciuna sau adevar- e reala. 2. Abuzul - indiferent daca este fizic sau psihic. Nu cred in "o singura data". La dracu, pui pariu ca se va repeta? La un moment dat, femeia incepe sa se complaca si de aici devine rutina. Mai rau, incet, incet, incepe sa creada ca merita. 3. Inselatul - pe bune? 4. Alcoolul - nu vorbesc despre consumul la diferite ocazii ( va veni si timpul asta) , dar despre cel in exces. Vorbesc despre prostiile si greselile care se fac atunci cand cantitatea (dar si durabilitatea) sunt peste masura. Cel mai adesea, printre care si cele enumerate mai sus. Ei si da , la naiba, nu conteaza nici macar ce marca de pasta de dinti folosesti, de mirosul de butoi tot nu ai scapa. 5. Posesivitatea - pentru ca modul unui barbat pasiv de a poseda o femeie , este acela de a o tine departe de viata. Si cui nu ii place sa traiasca? Mie, cu certitudine, al naibii de mult. Si o sa ajung si la T, daca ai rabdare. Cu siguranta. - Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
CAPITOLUL 38
- T, ticalosul : inceputul -
Toamna. Asta este cu siguranta anotimpul meu preferat. Vara este prea cald, iarna -ah, prea multe haine.. Ei bine, n-am nimic impotriva primaverii daca vrei sa stii. Probabil imi place ploaia si mirosul dupa, asta face ca toamna sa imi placa cel mai mult.
In dimineata asta anume, turna.La naiba, nu ma puteam bucura de cafeaua servita in parc, pe banca, trebuia sa stau in cafenea. Mai rau de atat, ajunsa acolo nu aveam nici macar un loc decent de parcat masina, singura varianta(aproape de cafenea) era intre doua autoturisme(parcate cam aiurea). La naiba, era cea mai buna varianta daca nu voiam sa ma prezint la serviciu ca o sleampata. Nu stau prost la capitolul "parcare", dar acum imi era chiar imposibil sa o efectuez din prima.
Cand am auzit "trosc" am crezut (sincer) ca am agatat una dintre masini. Atat de concentrata eram. Nu, era doar dobitocul asta care imi batea in geam-si desigur, am rasuflat usurata. "Ai nevoie de ajutor?" Ei dracie,asta mai lipsea! Ce tupeu pe ingamfatul asta. Il vazusem toata saptamana pe la cafenea, chiar ma intrebasem daca s-a mutat recent in zona, sau doar cu serviciul pe unde pe aproape.Cred ca timbrul vocii mele l-au facut sa ranjeasca cand am spus "Ma descurc!". Sa stii ca eram al dracului de furioasa si da, aveam sa ma descarc mai incolo si pe detinatorii masinilor, asa ca nu aveam chiar munitia necesara si pentru asta.
Zece minute mai tarziu, cand am intrat inauntru, iata-l asezat la o masa , cu ceasca (cred ca pe jumate terminata), si iata ca vine si zambetul asta in 5 secunde: 1,2,3.. sa lesini, nu alta!
"Ai reusit?" Clar, asta stie doar propozitii scurte, desi la naiba ma streseaza ca vin sub forma (doar) de intrebari. Ha! De parca era atat de sigur ca o sa ma fac de ras si nu sunt in stare, dracului, sa parchez o masina. La nevoie eram in stare sa fortez putin parcarea (nu ma hotarasem daca automobilul din fata sau pe cel din spate) ca sa ii arat de ce sunt in stare!
In stare am fost: sa ma asez la masa cu el, sa facem putina conversatie, sa ne luam la revedere, sa ne uram o zi buna. Am fost in stare si dupa aceea: sa recunosc ca tipul imi place, sa ma gandesc (cam) toata ziua la el, sa ma intreb daca va veni si a doua zi.
Si a venit... Dar asta e pentru alt capitol.
- Va urma - -
Draga ViktorC,
Trebuie sa clarific un lucru: nu am nimic impotriva acelor persoane. Daca au, bravo lor. Doar ca nu inteleg eu de ce femeile posteaza selfie-uri cat mai dezbracate sau pustani langa o masina de lux (care de obicei e parcata). Si nici nu vreau sa inteleg la urma urmei, cred ca suntem mai multi care "nu exista", dar ma bucur sa vad ca nu e nimic in neregula (cu mine), momentan .. suntem amandoi bagati pana in gat in chestia asta . -
Nici eu n-am absolut nimic impotriva la adresa alor indragostiti de facebook, asta le place, asta face . Doar ca au un mod discret de a te face inapoiat din cale-afara, nicidecum simplu fapt ca nu esti interesat.
"Cum adica bre, n-ai cont ? Ei bine, in cazul asta nu putem fi prieteni" Cam asa ceva dara de inteles una bucata draguta . In mintea ei (si ii dau crezare) palavrele online e mai dulci decit alea pe viu. D-apoi deh, parerile sint impartite ...
-
-
CAPITOLUL 39
- T si tufa lui -
Nu sunt chiar genul de responsabil pentru anumite lucruri( si nici nu vreau sa devin, curand, cel putin).
Continuare:
Am luat pranzul cu T din simplul fapt ca nu accept niciodata invitatia la cina ca "prima intalnire". Pranzul e simplu: te intalnesti, mananci si pleci. Asta, dar adaug si faptul ca nu imi place sa primesc flori. Nu e ca nu imi plac, desigur ca imi plac, sa le privesc si atat. Cand este vorba de primit, ma simt oarecum stanjenita( si la dracu, nu ma intreba de ce). Asa ca T este destul de inteligent sa nu-mi ofere, cafeaua e suficienta. E tot ce trebuie sa ma "mentina" cumva fericita.
Asta pana cand a venit prima data la mine acasa. Invitat, sigur ca da. Atunci a aparut cu o tufa. O tufa intr-un ghiveci pe care mai degraba ai vrea sa il plantezi in gradina din spatele blocului, nu pe balconul apartamentului tau. Si, nu-i asa ca invata repede?( legat de parerea mea despre flori si primit) dar la dracu, e tot o floare(chiar daca arata ca un adevarat tufis), iar acum trebuie sa am grija si de asta sa nu moara. Sa il uzi, sa il tunzi, sa il hranesti.. Ei dracie! Spune tu daca asta nu e responsabilitate!
Mai intai de toate, trebuie sa il hranesc pe T, corect? "Ce ai de mancare"- da, sunt socata, dar imi pastrez (totusi) bunele maniere. Legea ospitalitatii ma indeamna sa ii dau de ales intre cereale, mezeluri, dar sincer as opta pentru o pizza comandata( ceea ce si alege din meniul asta atat de variat!). Cam atat cu responsabilitatea asta, duca-se naibii!
Cam asa sta treaba cu T, ar fi multe de spus, probabil voi mai scrie despre asta, la naiba merita mai mult de doua capitole; doar pentru simplul fapt ca ma suporta merita mai mult. Si stiu ca lumea e ingrozita- eu nu.
Si stiu ca T nu e prima mea iubire, si o stie si el, si probabil ar vrea sa fie ultima , si chiar as putea deveni "doamna ticaloasa" daca nu as mai fi asa javra (mai tot timpul), si..si.. Ce o mai fi!
In concluzie, daca ar fi sa cred ceva in viata cu toata fiinta mea, ar fi urmatorul lucru: "cei ce se aseamana se aduna"; da, el este un smintit, da, eu sunt o ticaloasa.
PS: o sa urmeze un capitol despre adevarata doamna T(candva...).
- Va urma -
-
GirlOnline said:Ce bine era cand viata era simpla; cand cineva iti dadea un telefon si discuta prin viu grai. Macar asa puteai ghici un refuz din tonul vocii
. Da, da.. Despre asta era vorba in capitolul "(r)evolutia", la naiba!Ma simt un norocos. Cercul meu e de moda veche si-mi place . Mai frumos ca la o birfa mica pe viu ... nici ca se poate . Si asta in ciuda faptului ca unii parcurg km buni de dragul intinlelilor, anturajului placut ( tre sa recunosc ca nici unu nu-i intreg la minte
) .Sa ne tine D-zeu naravul. Zise el.
-
CAPITOLUL 40
- Prieten special -
Desigur ca am multi prieteni (cu totii avem) si am mai vorbit de ei si in capitolele anterioare. Insa asta e strict rezervat unui prieten special, acel prieten cu care te intalnesti o singura data in viata: mama.
Cand eram mica, mai tot timpul lumea ma intreba: "pe cine iubesti mai mult?" . Bine, niciodata n-am inteles de ce lumea e atat de obsedata (sau era) sa afle raspunsul. Bineinteles, pe atunci nu cunosteam ce inseamna "mai mult" si nici "dar", asa ca venea automat raspunsul "pe amandoi". Trebuie sa recunosc - am o slabiciune - (pe) mama.
Nu stiu daca poate fi exprimat in cuvinte, la naiba, cred ca tine mai mult de aratat decat de spus(sau scris). Dar ca sa intelegi ce inseamna ea : daca mama ar trai 90 de ani si o zi, eu as vrea sa ii numar pana la fix 90, sa nu trebuiasca sa traiasc acea zi in plus, fara ea.
Mi-as fi dorit ca prietena mea sa nu creasca atat de repede, dar a facut-o pentru ca a incetat sa rada, sa faca sacrificii pentru noi toti, sa nu ducem lipsa de nimic-chiar si atunci cand am crescut.
Da, stiu ca am mai spus ca o mama isi tine copilul 9 luni in burta, 2 ani in brate, o vreme de mana (dupa care incearca sa te omoare cu scoala si alte alea), si toata viata in inima; dar timpul trece si as vrea sa renunte la obiceiurile proaste, sa inceapa sa faca alte lucruri: sa se distreze, sa calatoreasca, sa nu isi mai faca griji..
Desi nu o vad atat de des (pe cat mi-as dori) in apararea mea pot spune ca vorbim zilnic la telefon. Si, daca m-ai intreba vreodata ce inseama "acasa" pentru mine, as raspunde tot printr-un cuvant:"mama".
As putea sa vorbesc inca atatea capitole (pe cat am scris) despre ea, pentru ca ea inseamna toata viata mea : mama, un prieten special, acasa.
- Va urma -
-
CAPITOLUL 41
- Femeia ingrijita (sexy) si femeia fufa -
Chiar si eu (femeie fiind) , intorc capul dupa o femeie ingrijita. Ce e frumos, ii place si "egoistului", parca asa se spune. Si la naiba, e adevarat!
Unele femei sunt atat de dotate de la mama natura, altele mai putin. Nu cred ca asta e motivul pentru care unele ies pe strada de parca ar iesi la club sau (vreo petrecere privata( si nu-i asa ca sunt sensibila?sa spun asa).
Nu stiu de ce nu inteleg unele femei ca a fi sexy nu inseamna sa iti pui o pereche de pantaloni scurti pe tine ceva mai scurti ca boxerii partenerului , sau o rochie ce seamana cu furoul bunicii, chiar (mai) transparent. Desigur, orice problema (sau lipsa) se poate rezolva cu ajutorul bisturiului astazi. De ce nu inteleg ca o femeie sexy poate insemna acea femeie care nu iese (da!) neingrijita din casa, cu o rochie deasupra genunchiului? Ca o femeie sexy trebuie sa pastreze un atu atunci cand un barbat o priveste(si nu, la dracu sa stie ca nu mai are nimic de descoperit)? Etc..
Eu? Nu sunt nici una, nici alta, pentru ca (uneori) mi-e rusine sa fiu femeie.
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 42
- Devenind robot -
Vin dupa un weekend de liniste si pace. Fara petreceri, fara muzica, fara dureri de cap.
Sambata am fost pe la mama, m-am umflat cu ceva mancare buna, am povestit si am servit impreuna o ceasca ( de cafea) . Apropo, ti-am zis (vreodata) ca mama gateste foarte bine ? Sa nu mai pomenesc de gust, cand doar mirosul e gata sa scoale pe cineva din morti.
Duminica m-am intalnit cu M, o prietena pe care am tot amanat-o, fiindca vine mereu la intalnire cu cei doi care par o pereche de delicventi minori, dupa ce au luat o supradoza de vitamine. Insa ieri, au fost precum doi soricei- nu ca ar arata, la naiba, ca animalul in sine- au rontait chipsuri, acadele si tot ce au gasit pe la M prin geanta.
Astazi imi reiau activitatea si ma gandesc la mine, ca om. Stiu sigur ca m-am nascut om. Doar ca pe parcurs am devenit cumva, robot. Inca de la gradinita(de pe la 3 ani) m-am trezit cu alarma si continui si in ziua de azi. Doar ora s-a schimbat(si, la dracu,din ce in ce mai devreme).
Da, mor de somn.
-
CAPITOLUL 43
- Mi-a spus sa tac -
Multumesc lui Dumnezeu, n -am avut niciodata (pana acum) probleme cu dantura. Cred ca si tatalui meu, se pare ca il mostenesc(aici). In treacat fie spus, gura mea e "virgina" pana astazi.
Am fost foarte puternica pentru vizita asta, ca sa fiu sincera, m-au cam trecut transpiratiile. Cred ca trebuia sa pun un afis in centrul orasului : da, merg la dentist, deci sunt puternica!
Asta cu halat habar nu are ca ma cac pe mine de frica, asa ca trebuie sa ii mentionez despre asta, se poate sa ii fi spus de doua, trei ori ca sa stie precis despre ce e vorba. Presupun ca si el ar fi fost in aceeasi situatie daca nu si-ar fi ales meseria asta, corect? Dar el se da mare (si tare) ca stie ce face, ca exista metode, deci durere zero. Imi spune pe un ton elegant "Daca v-ati linisti, as putea incepe procedura"; in termeni mai directi "taceti dracului din gura".
Stai. Vreau sa stiu daca chestiile astea sunt sterilizate, adica daca tot o sa ajunga in gura mea. Ma asigura ca da, desi n-am cum sa stiu sigur.
Sa puna ceva la tortura, ma lasa si nemancata/ nebauta vreo doua ore si sincer incep sa ma cam deshidratez.
Noroc cu dusul, si cu pierdutul timpului pe aici ca sa treaca mai repede.
- Va urma - -
CAPITOLUL 44
- Draga... -
...Jurnalule,
Nu am scris nimic de dimineata pentru ca am fost in compania unui ticalos smintit (ca si mine) si cum programul nostru nu mai coincide atat de mult, sunt rare ocaziile cand bem cafeaua impreuna intr-un loc special (pentru noi).
Asadar, nu stiu daca ar trebui sa iti cer scuze, nu am idee cum se face, dar hai sa trecem peste rahatul asta de amabilitate.
Ma simt foarte relaxata (am dormit dupa amiaza) si pentru ca am mintea atat de odihnita am vrut sa scriu despre cu totul altceva; o lasam pe altadata? Pentru ca, acest capitol vreau sa imi aminteasca nu de 44 de pahare, nici de mucenici (si ce s-ar mai putea sarbatori) ; vreau sa-mi aminteasca despre faptul ca stresez (destula lume) o anumita persoana (in mod deosebit) si pentru care simt destula compasiune (sa o fac).
Nu-i asa ca sunt minunata? -
CAPITOLUL 45
- Muncim cu drag si spor -
Nici macar nu mi-am terminat cafeaua ca sa pot vedea in zatul ramas, dar eu prevad cum va fi azi la munca: o sa frec menta. Total. Nu am chef de munca, si sper ca nici ea de mine. Zic eu, s-o dam la pace.
In dimineata asta o sa ajung la munca cu creierul atat de afumat incat o sa creada colegii ca sunt drogata. Ei (colegii), o sa imi ceara cate o favoare in cursul zilei, desi tot ce o sa primeasca va fi un refuz pe ton categoric, atat de clar incat nu o sa ma mai deranjeze toata ziua. Seful, freaca si el menta,mai tot timpul, asa ca o sa inteleaga situatia.
Nici chef de gatit nu am astazi; cel mai sigur o sa trec pe la cineva sa iau la pachet sau chiar sa mananc acolo; asta presupune sa spele si vasele care se strang.
Pentru ca astazi e ziua cand muncesc cu drag si spor; atat de chef de munca zace in mine.
- Va urma -
-
CAPITOLUL 46
- Despre dependenta -
Exista mai multe tipuri de dependenta : jocuri de noroc, medicamente, alcool, sex, dependent de o (alta) persoana ...
Ma intreb cateodata ce are alcoolul (cuiva) in comun cu dependenta mea de tutun. Incercand sa dau de capat la problema asta, uite cum stau treburile:
Dependenta de alcool, printre care si ruda asta , si, desi nu stiu sigur cum ne inrudim; nu ca as fi facut vreun test ADN pana acum; dar daca tati spune ca suntem, suntem. De obicei nu ne intalnim (oricum, nu foarte des), desi , corect, ar fi sa spun ca imi (cam) place sa evit asta. Nu imi doresc sa fiu invadata de omul asta sau pupata mai mult decat ar trebui. O data e ok, de doua ori-mult, de trei ori e chiar culmea, la dracu! Ca sa intelegi, imagineaza-ti ca omul asta emana un miros atat de puternic incat (jur) ar putea trezi pe cineva din coma. Nu neaparat alcoolica. Pacat ca mirosul lui nu se imbuteliaza ca sa vezi despre ce vorbesc. N-ai inteles nici acum? Ei dracie! Stilul ala de "maine vine apocalipsa".
Si mai sunt eu, care am dependenta de fumat (poate ca nu ma limitez la una) , dar asta e cea mai mare. Stiu ca primul pas spre reabilitare ar fi sa spun "stop" - si, desi am incercat cu nicorette si plasturi nu m-am putut lasa ( sau ele de mine). Vezi? Intentia a existat, mai lipsea ambitia - (doar)in cazul asta.
In concluzie, am aflat intr-un final ca, indiferent daca (ne) curge acelasi sange -mie si rudei- nu conteaza; ce avem in comun este stilul de trait "oricum asta e ultima mea zi pe pamant".
Cred ca mi-e foarte greu sa vorbesc despre dependenta asta, am mai spus, o urasc! (?) si de care nu sunt tocmai mandra.
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
CAPITOLUL 47
- Eu, Alice -
A fost odata ca niciodata o -eu- Alice, visandu-ma in Tara Minunilor - America. Desi, oriunde era de preferat, cred ca pana la urma m-a prins chestia cu "tara tuturor posibilitatilor". Nu e nimic rau in a visa, nu-i asa? Daca spui altceva, nu esti decat un distrugator de visuri, la naiba!
Anii au trecut, eu nu am mai plecat si usor, visul s-a stins din momentul in care la conducere a venit un matelot. Atunci am realizat ca, daca un simplu marinar a ajuns intr-o pozitie atat de inalta- presedintele unei tari- gandeste-te ce poti ajunge tu, sau tu, sau chiar si eu (ce gasesti de ras?).
Nu te grabi sa-ti dai cu presupusul; multe nu s-au schimbat: nu tu job, nu tu cariera, nu tu minuni, dar spune tu la naiba : daca nu e asta tara tuturor posibilitatilor!
- Va urma -
-
