Get out
-
0 1Ti-am raspuns , weekend placut !
-
-
-
CAPITOLUL 117
- Ostila sau obraznica -
M-am pus devreme in pat, cu gandul sa ma trezesc plina de energie, odihnita. Si, desi am stins TV-ul, telefonul si absolut tot ce m-ar fi putut distrage de la plan, mintea a inceput sa-mi pluteasca departe, facandu-ma sa ma gandesc la tot felul de chestii. Nu stiu (sigur) cat era ora cand in sfarsit am alunecat in taramul viselor. Stiu doar ca, in loc sa fie o dimineata senina si promitatoare, ma simt mai degraba ca un ceainic pe cale sa dea in clocot.
Prea putine ore de somn. Ostila - sau obraznica, e tot ce am. (Si) e la alegere.
- Va urma -
-
GirlOnline said:CAPITOLUL 117
- Ostila sau obraznica -
M-am pus devreme in pat, cu gandul sa ma trezesc plina de energie, odihnita. Si, desi am stins TV-ul, telefonul si absolut tot ce m-ar fi putut distrage de la plan, mintea a inceput sa-mi pluteasca departe, facandu-ma sa ma gandesc la tot felul de chestii. Nu stiu (sigur) cat era ora cand in sfarsit am alunecat in taramul viselor. Stiu doar ca, in loc sa fie o dimineata senina si promitatoare, ma simt mai degraba ca un ceainic pe cale sa dea in clocot.
Prea putine ore de somn. Ostila - sau obraznica, e tot ce am. (Si) e la alegere.
- Va urma -Cunosc sentimentul , am incercat sa il combat cu asta ...ia vezi daca merge si la tine .... https://www.youtube.com/watch?v=TYDrslXxL10
-
CAPITOLUL 118 - An sabatic - Pentru multi, rutina e plictisitoare. In ultimul timp, ori eu am fost intr-o stare de negare, sau am fost nevoita sa-mi cant in struna pana sa ma conving ca sentimentul e real. M-am acomodat destul de bine cu monotonia din ultima perioada. In ultimul timp, nu sunt tentata decat o data (maxim de doua ori) pe saptamana sa-mi smulg parul din cap. Nu am fost niciodata genul care sa isi ia rucsacul la spinare si s-o taie (decat in cazul minivacantelor, escapadelor scurte,rapide). Asadar, ceva s-a schimbat - si nici eu nu sunt sigura ce, asa ca nu as putea sa spun ca e un motiv intemeiat, nici macar unul anume. Am obosit sa vad aceleasi fete zilnic, sa ascult povestile prietenilor (mai mult sau mai putin fericite), sa ma trezesc la aceeasi ora, sa fac acelasi lucru. La naiba, am - CHIAR AM - nevoie (presupun) sa-mi iau liber o perioada de timp destul de indelungata, sa incerc sa ma deconectez de la tot. Un an, asa. Un an sabatic. Sunt pe jumatate hotarata, pe jumatate nesigura, intr-un cuvant: necazuri . Presupun ca nefericirea provine din asteptari neimplinite; stau sa ma hotarasc ce am asteptat atat de mult incat ma face ca universul sa-mi fie dat peste cap? Trebuie sa-mi cantaresc optiunile si sa iau o decizie. Nota pentru uzul personal : dintr-o decizie proasta, poate iesi o poveste reusita (nu?).
-
-
-
-
-
-
CAPITOLUL 119 - S-a intamplat - Planul de astazi era unul (destul de) simplu : un grup restrans, iesim in restaurantul asta ; nu sa ne facem manga, dar sa ne ametim - antidotul perfect pentru o seara plictisitoare. Aveam sa il sarbatorim pe N (numele de sfant, M initiala lui si despre care, cu siguranta voi relata povestea intr-un capitol urmator - pe naiba, stii ca o s-o fac, nu?). M-am imbracat frumos si m-am infiintat in local - surpriza nu chiar ultima, cand deja discutia era in toi. Am inceput sa povestesc cu G despre ce se intamplase in vietile noastre in ultimele zile ( asta inseamnand mai degraba in ultimele ore) cand, G adopta aceea voce serioasa si ochii inlacrimati - abia atunci realizez ca de fapt, F lipseste. Nu fusese de acord sa iasa, totusi ea a facut-o si cred ca, desi e prima oara cand ii tine piept si e ferma in decizii, tot atat de mult incepe sa regrete impulsul de moment. N-am cum sa tin pasul cu ea : vrea sa devina stapana pe sine, totodata isi face mustrari de constinta. Din momentul ala, pana si lumina alba din local, pare deprimanta. Incerc totusi sa ma inveselesc, daca nu pentru mine, macar pentru sarbatorit. As avea nevoie de ceva mai mult decat un pahar cu vin sa ma simt in largul meu (si voie buna) - dar pana si band mi se pare deprimant. In urma cu ceva timp : ajung acasa. As putea sa sun pe cineva, chiar si pentru o banala conversatie. Nu o fac pentru ca mi-e teama ce as putea auzi dincolo de fir. Desi incerc sa urmez sfatul ticalosului - acela de a face o cada fierbinte care presupune sa ma faca sa ma simt mai bine ( ies din apa relaxata, imi pun haine curate si calduroase si ma bag sub plapuma) - si in ciuda oboselii si a nevoii de a inchide ochii, raman cu privirea pironita in tavan (pe intuneric!) si din cand in cand tot ce pot sa fac e sa ma intorc pe o parte si sa incerc sa scap de gandurile astea tampite, pentru ca atunci cand inchid ochii ma intreb neincetat : ce naibii se intampla in jurul meu? Ce naibii tocmai s-a intamplat? Simt nevoia de nicotina, dar numai gandul la gerul de afara (din balcon) imi taie pofta - asa ca scriu. - Va urma -
-
-
CAPITOLUL 120 - Tinerii si atentia - Ziua curenta, in jurul orei 12.30 - nevoia de a bea o cafea este atat de mare incat trebuie sa merg doua strazi laterale ca sa pot savura una buna. Pe tocuri! Dar ce nu face un om care intra in sevraj pentru o gura de cofeina... Ma asez undeva, intr-un colt, ca sa nu deranjez grupul galagios din centru si pentru a imi pierde vremea (in care savurez cafeaua) navigand pe internet si sunand-o pe mama. Nu mai vorbisem cu ea. De ieri. Imi tot rotesc privirea la grupul asta. Nu stiu daca tocmai au terminat orele sau lipsesc de la scoala, dar ceva imi spune ca trag chiulul. Toti baietii din grup sunt tunsi frumos. Daca nu pui la socoteala cercurile, liniile si unele forme pe care nu le disting prea bine. Apoi, pe rand, fetele imi atrag atentia - prima la care ma uit este tunsa foarte scurt intr-o parte, cealalta avand parul lung pana la barba. Presupun ca e la moda. Cealalta, are atatea inele pe degete - ma face sa ma intreb daca isi poate indoi vreunul (la nevoie). Unghiile fetelor - adica la toate - sunt kilometrice, evident puse (cu gel sau semipermanenta) si care, de altfel imi plac si mie (nu chiar atat de lungi si naturale) insa ceva iti zgarie retina cand vezi culorile astea foarte stridente. E iarna, pentru numele lui Dumnezeu. Nu inteleg de ce nu opteaza pentru culori neutre, calde. Cel mai mult ochii imi stau (ti-am spus ca sunt 100% hetero, nu?) pe tatele lor - mari, frumoase, si jur ca astfel de minunatii ma fac geloasa, mai ca imi vine sa ma injur in sinea mea ca nu am optat in tinerete pentru niste silicoane. Sutienele mele, marimea C - dar zau ca as putea sa-mi indes sanii si intr-un B . Daca m-as chinui indeajuns. Dar, am deviat de la subiect. Unii dintre baieti se tot uita la masa mea - as putea sa bag mana in foc ca flirteaza, dar asa ar putea crede si ei. La dracu, daca ma straduiam (mai mult) as putea sa le fiu mama. De cate ori cer ceva fetei de la bar, ridica doua degete sau striga un "auzi" ceea ce mie mi se pare lipsa de respect. Pentru cineva care lucreaza, care are o varsta, care e independent. La naiba, presupun ca nu trebuie sa ai multe pretentii de la cineva care foloseste la fiecare doua secunde "misto" si "ce smecher", nu? Acum, stiu ca tinerii nu mai au fata de astfel de norme / respect, nici macar fata de autoritati, si incearca cu un soi de disperare parca sa atraga atentia asupra lor; sa faca tot ce le trece prin minte si sa adopte o atitudine (si infatisare fizica) cat mai "cool", dar e pacat totusi ca nu constientizeaza ca astfel de comportamente au, de cele mai multe ori urmari dezastruoase. - Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
CAPITOLUL 121
- Hormonii, bata'i vina -
Inca dintr-un capitol anterior (119) iti promisesem ca o sa iti povestesc despre M - presimt ca va fi o relatare lu(u)nga si plictisitoare.
Asadar...
L-am cunoscut pe M in zilele mele de glorie, demult apuse (in tinerete, unde esti?) la petrecerea prietenei mele RR. Tin sa precizez ca nu este genul tipului plin de tatuaje ( nu ca m-ar deranja; le consider o adevarata opera de arta corporala) si nici posesorul pachetelor de muschi, dar trupul lui era bine cladit, in ciuda faptului (aveam sa stiu mai tarziu) ca se indopa - la propriu - cu chipsuri delicioase, sarate, crocante, de toate tipurile. Cred ca felul cum arata se datora faptului ca practica, din pasiune, fotbalul - de cateva ori pe saptamana.
La petrecerea aia, am stat de vorba destul de mult, despre verzi si uscate, era deschis, senin, afectuos cu toata lumea din jur. Am hotarat pe loc : - il placeam. Mult.
La cateva zile, RR si cu mine (impreuna cu E o alta prietena care fusese prezenta la chef) stabilisem sa ne vedem la o cafea, iar M - in trecere, s-a asezat la masa noastra pentru o pauza (de la orice facea pe acolo ). Am stat la taclale ca niste prieteni vechi, si nu ca doi cunoscuti fugitiv.
Peste luni de zile ...
Imi povestise despre parintii lui, care divortasera cand el avea vreo saisprezece ani, mi-a povestit despre tatal care se combinase cu altcineva la prea putin timp dupa separare, dar nici ca-i (mai) pasa de viata lui. Tot timpul a fost alaturi de mama lui; vazand cat suferise s-a scutit de relatii - cele pasagere au fost mai mult genul "care au facut patul sa scartaie" si atat - desi, precizase el, niciodata nu fusese necinstit fata de nimeni, prezentele feminine din viata lui acceptasera doar atat. O chestie lipsita de sensibilitate, dar cine sunt eu sa-l judec? La toate cate aflasem, nu stiam daca sa fiu bucuroasa sau dezamagita - ai naibii hormoni nesuferiti!
De cand il stiam, era dureros de singur, doar hobby-ul pentru minge si chitara ii tineau de urat. Visase sa faca ocol lumii, cantand, sa franga milioane de inimi (fanilor) desi tot ce a reusit sa franga a fost piciorul la fotbal. De vreo doua ori.
In urma cu un an ...
Ne-a invitat pe mine si RR in oras - motivul era o veste mare. Am ajuns acolo, E fiind deja la masa, isi comandasera ceva de baut. La masa, cu totii am baut vin, si atunci a detunat bomba : forma un cuplu cu E . Am pufnit in pahar, iar RR si-a cerut scuze pe motiv ca merge la baie - din pricina unei migrene care o lovit-o pe neasteptate.
Asadar, M (al nostru) , cel care ne prefacuseram de atatea ori ca nu il vedem la bustul gol mai mult decat ca pe un prieten, s-a cuplat.
Ca sa scurtez povestea (la naiba, ti-am spus ca o sa fie kilometrica! - si sigur ca voi povesti si alta data despre el) ... Te intrebi daca am fost indragostita de el? Ei bine, as spulbera misterul daca ti-as spune!
- Va urma -
Acest mesaj a fost editat de către GirlOnline: -
-
-
O zi buna astazi si mereu !Am trimis d-nei carticica , marti seara e acolo .
Acest mesaj a fost editat de către gabriela42: -
CAPITOLUL 122
- Un nou an, inceput de ... -
Daca ar fi sa fac o retrospectiva a anului trecut, 2016 ( si cat de ciudat suna cand doar in urma cu o zi s-a sfarsit) as putea spune ca sunt destul de multumita de ceea ce s-a intamplat sau am putut sa realizez. Per ansamblu, a fost un an bun - asta daca nu foarte bun - si sper ca si anul curent sa fie cel putin la fel.
Ce a diferit de precedentii, a fost ca eu - o tampita rebela am dat peste site-ul asta si oamenii care posteaza aici, si care de multe ori mi-au inseninat zilele - ori cu postari care au mers la suflet, ori cu unele idioate la care m-am prapadit de ras, literalmente.
La multi ani dragilor! Un 2017 prosper, fericit si sanatos!
. Mai era putin si facea "mucegai" mp-ul meu