distanta, aveti ceva pareri?
-
0 0outofhere said:
Natalita25 said:Mi-a zis ca vre sa stea acolo, inca pe o perioada de jumatate de an, pina in mai. SI-a anuntat si familia, apoi eu am aflat intimplator. Eu deja nu-l mai recunosc, unde e persoana care zicea ca pentru noi face totul.Acum o luna totul mergea perfect, isi dorea sa vie acasa, la mine.Sa ne mutam impreuna si sa ne urmam viitorul. Acuma cind, se apropie ziua revederii el deja nu mai doreste. Mi-a zis ca singurul motiv pentru ce sa ramaie este de a face cit mai multi bani, caci este dezamagit de sine, nu a reusit sa stranga cat mai multi bani. Dar cu mine cum ramane? A zis ca eu sa-l astept. Dar nu a incercat din start sa vorbeasca cu mine pe aceasta tema, si-a planificat singur iar mie mi-a zis din furie ca va ramane acolo. Eu deja nu-l inteleg. Vrea sa vorbim in fiecare seara, vrea sa-l iubesc in continuare si vrea sa-l inteleg. Dar cu sufletul meu distrus cum ramane? AM vorbit cu el si i-am adus o mie de argumente ca mai bine ar fi sa vie acasa si apoi sa mergem imreuna. I-am zis ca il voi astepta pana in octombrie, data cand am stabilit impreuna ca va veni. Egoist? Mi se pare ca da, dar alta solutie nu-i.Caci daca omul considera ca ceea ce a hotarit pentru el e mai bine , atunci eu nu mai are rost sa-l astept. Sunt distrusa, avem un an si jumatate impreuna.Un an plin de dragoste, incurajari, respect si vise...vise distruse...
Natalita, stiu ca te doare, insa vezi lucrurile foarte emotional acum. Detaseaza-te un pic si hai sa analizam la rece:
EL - prins de 'microbul' traitului in afara tarii, probabil traieste o aventura misto (nu ma refer amoroasa, ci personala), de capul lui prin lume, independent, expus la culturi noi, noutate peste tot in jur si probabil trece prin clasica experienta de fascinatie a expatului. Foarte frumos, eu personal il admir pentru asta, pentru ca (iarasi eu personal) nu vad implinire mai frumoasa in viata decat deschiderea orizonturilor. Iar daca asta aduce si ceva bani in plus, cu atat mai bine. Pentru el lucrurile se schimba, EL se schimba datorita acestei experiente. Este un proces imposibil de oprit si ireversibil, mai ales daca el imbratiseaza schimbarea lui de sine ca pe o experienta placuta. Si nu e nimic rau in asta, dimpotriva, magia calatoriilor este fix faptul ca te schimba, te ajuta sa evoluezi si te transforma.
TU - tu esti acasa, in rutina vietii obisnuite. Tu nu traiesti aventuri de calatorie si nu treci printr-o transformare declansata de mediul extern, ca el, pentru ca esti in acelasi mediu, aceeasi cultura si acelasi tot in continuare. Tu observi schimbarea lui, insa o percepi ca pe o amenintare la securitatea cuplului vostru. Te inteleg perfect, vreau doar sa-ti arat cat de diferite pot fi lucrurile vazute din afara. Tu practic ai decis ca accepti si tolerezi o mica si scurta deviatie de la rutina datatoare de securitate, dar cu sufletul oricum chinuit, iar acum ca aceasta perioada se mareste te simti si mai amenintata.
Din punctul meu de vedere, este strict o problema de perspectiva. Cred ca nu ai reusit (nu ai putut sau nu ai vrut) sa fii cu adevarat alaturi de el in aceasta experienta pe care o traieste. Te-ai pozitionat ca un blocaj al acestei experiente in relatia cu el, cea care ii cere insistent sa revina acasa, sa intrerupa cat mai curand ceea ce traieste si il bucura, cerandu-i constant sa redevina cine era in loc de a imbratisa ceea ce devine. Nu te acuz cu nimic, insa cred ca asta e singura solutie. Sa te intrebi pe tine daca nu te poate molipsi cumva microbul lui de expat, daca nu cumva poti sa iesi din filmul asta de insecuritati si sa privesti lucrurile de deasupra. Nu e nimic fascinant la viata pe care o traieste? Nimic de care sa-ti fie drag sa povestiti? Observi schimbari la el? Iti plac, le poti accepta, poti invata sa te uiti la el cu mintea deschisa?
Daca da, asta te va conecta si mai mult de el. Momentan tot ce faci va deconecteaza de fapt, pentru ca tu te pozitionezi contra drumului lui. Daca nu, atunci foarte bine, inseamna ca drumurile voastre nu mai merg in aceeasi directie. Se intampla oricui si NIMENI nu poate garanta modul in care dorintele oamenilor se transforma pe masura ce incep sa descopere (lumea sau pe ei insisi).
Si ultima chestie - nu esti egoista daca nu accepti un scenariu care nu iti place. Insa te limitezi singura neanalizand din perspectiva lucrurile. Fa efortul de a privi din afara bulei de siguranta amenintata in care te afli si abia apoi intreaba-te daca iti convine scenariul. Poate nu iti va conveni si este chiar foarte probabil, insa aici nu il poti invinovati nici pe el ca isi doreste mai mult de la viata.. cum nimeni nu te poate invinovati nici pe tine pentru ce-ti doresti TU de la viata. Ai tot dreptul sa decizi ca vrei o relatie in Romania, cu siguranta, fara umblat aiurea si distanta, si e dreptul tau si nimeni nu te poate critica. Insa incearca sa ajungi la concluzii definitive dupa ce ai gandit un pic mai "in perspectiva". Multa bafta!
out, ai perfecta dreptate, doar una as putea sa completez, mereu am fost alaturi de el. Il intrebam cum este acolo, sa-mi povesteasca si mie, poate e interesant, poate e alta viata.Dar MEREU imi spunea ca American Dream nu exista si ca totul este doar un chin pentru persoanele ce pleaca acolo. Ca isi doreste sa vie acasa, ca ii este dor de mine. UNICUL motiv care ar fi sa ramie sunt banii care iar putea castiga.
Ok, probabil eram sa fiu de acord, PROBABIL, daca imi spunea mie de hotararea lui, daca discuta cu mine. Dar..nu a fost asa. A spus surorii, familiei, verisoarei care i-a propus contractul numai nu mie. Mie mi-a aruncat aceste vorbe grele intr-o cearta. Cine sunt eu pentru el? Ce inseamna pentru el parerea mea? Nimic.Probabil nu sunt intelegatoare dar nici nu mai am putere sa fiu.
Il inteleg din perspectiva unei persoane straine- sa fi fost in locul lui. Probabil tot eram fericita sa plec si sa nu mai vin, insa nu promiteam nimanui niciodata nimic , asa cuma a facut el.Ma simt tradata. SI el a recunoscut asta. -
Poate nu e acelasi lucru insa poate ceva din mesajul meu ajunge la urechile cui trebuie.
Daca cineva mi-ar fi spus in primele luni de stat prin strainataturi ca tot in strainataturi voi fi si acum 9 ani mai tarziu i-as fi zis ca este dus cu pluta.
Primele luni singura intr-un loc total necunoscut fara prieteni, fara familie, fara o viata sociala, fara sa ma simt confortabil in mediul nou etc etc etc au fost un chin cum nu mi-am inchipui vreodata ca va fi.
Urata perioada.
Apoi incet incet m-am adaptat la mediul nou, mi-am facut o viata sociala, mi-am facut prieteni, am inceput sa descopar bucuria muncii pe care o faceam si am inceput sa fiu dinou un om cu zambetul pe buze.
Lucrurile s-au schimbat complet.
Statul prin strainataturile astea initial urate din tot sufletul, a inceput sa imi placa. Si am decis sa raman.
M-am sfatuit cu multi oameni atunci. Mai cunoscuti sau mai putin cunoscuti. Dar cel cruia i-am spus printre ultimii decizia mea a fost si cel la care tineam cel mai mult: mama mea. Stiam cat va suferi si am amanat cat am putut discutia. Stiam ca o voi rani. Stiam ca pentru ea este cea mai proasta veste pe care i-o pot da. Imi era mila sa ma uit in ochii ei si sa ii spun ca nu voi mai fi langa ea. Insa stiam si ca pentru mine e important sa raman.
Din fericire m-a inteles insa este cea ai grea discutie pe care a trebuit sa o port vreodata. Si daca as fi avut puterea sa traiesc suspendata in timp as fi amanat-o la infinit. -
Impresia mea e ca te cam plictisesti, Natalito. Se pare ca toate proiectele tale de viitor sunt indisolubil legate de flacaul asta; el este, pana una-alta, singurul tau univers.
As indrazni sa-ti sugerez ca exista viata si in afara lui yuby si, daca ai avea si alte preocupari legate de dezvoltarea propriei tale persoane, frazele domnului si stapanului tau n-ar mai fi atat de super-hiper analizate, din lipsa de timp si/sau de interes.
Acest mesaj a fost editat de către margarethe: -
Natalita25 said:
out, ai perfecta dreptate, doar una as putea sa completez, mereu am fost alaturi de el. Il intrebam cum este acolo, sa-mi povesteasca si mie, poate e interesant, poate e alta viata.Dar MEREU imi spunea ca American Dream nu exista si ca totul este doar un chin pentru persoanele ce pleaca acolo. Ca isi doreste sa vie acasa, ca ii este dor de mine. UNICUL motiv care ar fi sa ramie sunt banii care iar putea castiga.
Ok, probabil eram sa fiu de acord, PROBABIL, daca imi spunea mie de hotararea lui, daca discuta cu mine. Dar..nu a fost asa. A spus surorii, familiei, verisoarei care i-a propus contractul numai nu mie. Mie mi-a aruncat aceste vorbe grele intr-o cearta. Cine sunt eu pentru el? Ce inseamna pentru el parerea mea? Nimic.Probabil nu sunt intelegatoare dar nici nu mai am putere sa fiu.
Il inteleg din perspectiva unei persoane straine- sa fi fost in locul lui. Probabil tot eram fericita sa plec si sa nu mai vin, insa nu promiteam nimanui niciodata nimic , asa cuma a facut el.Ma simt tradata. SI el a recunoscut asta.
Nu incerc sa iti invalidez sentimentul de tradare, te inteleg si cred ca esti justificata si indreptatita sa te simti ranita, ca si cum parerea ta nu conteaza pentru el. Citeste insa ce-a spus si Schon. Si eu am facut EXACT la fel tot asa cand m-am decis sa raman departe. Nu stiu ce mecanisme psihologice se intamplau la mine in cap, insa probabil si din cauza de imaturitate imi duceam parintii cu zaharelul si le dadeam cu taraita informatii conflictuale. Pe de-o parte ma plangeam ca-i greu, pe de alta imi aranjam sederea de lunga durata. Cred ca incercam sa le ofer ceea ce mi se parea ca asteapta ei de la mine, ceea ce mi se parea ca AR TREBUI sa simt... singuratate si distanta. Vazandu-le dorul de mine, mi se parea cumva ca a le expune entuziasmul meu nu ar face decat sa ii raneasca si ca oricarui om ar trebui sa ii fie dor de casa si sa se focuseze pe asta in loc sa-i jigneasca pe cei dragi cu entuziasmul care poate fi usor de confundat cu detasarea.
Cand in sfarsit le-am zis au fost si ei socati ca tot ce stiau de la mine era ca nu imi place acolo, insa dupa ce si-au revenit m-au sustinut foarte tare si s-au bucurat pentru mine de decizie, facandu-ma sa ma deschid si eu la randul meu lor si sa le spun adevarul si sa imi impartasesc entuziasmul si nu numai singuratatea (reala la inceput, insa incet incet devenind un pic cam minciunica). -
outofhere said:
Natalita25 said:
Nu incerc sa iti invalidez sentimentul de tradare, te inteleg si cred ca esti justificata si indreptatita sa te simti ranita, ca si cum parerea ta nu conteaza pentru el. Citeste insa ce-a spus si Schon. Si eu am facut EXACT la fel tot asa cand m-am decis sa raman departe. Nu stiu ce mecanisme psihologice se intamplau la mine in cap, insa probabil si din cauza de imaturitate imi duceam parintii cu zaharelul si le dadeam cu taraita informatii conflictuale. Pe de-o parte ma plangeam ca-i greu, pe de alta imi aranjam sederea de lunga durata. Cred ca incercam sa le ofer ceea ce mi se parea ca asteapta ei de la mine, ceea ce mi se parea ca AR TREBUI sa simt... singuratate si distanta. Vazandu-le dorul de mine, mi se parea cumva ca a le expune entuziasmul meu nu ar face decat sa ii raneasca si ca oricarui om ar trebui sa ii fie dor de casa si sa se focuseze pe asta in loc sa-i jigneasca pe cei dragi cu entuziasmul care poate fi usor de confundat cu detasarea.
Cand in sfarsit le-am zis au fost si ei socati ca tot ce stiau de la mine era ca nu imi place acolo, insa dupa ce si-au revenit m-au sustinut foarte tare si s-au bucurat pentru mine de decizie, facandu-ma sa ma deschid si eu la randul meu lor si sa le spun adevarul si sa imi impartasesc entuziasmul si nu numai singuratatea (reala la inceput, insa incet incet devenind un pic cam minciunica).
out si Schon. Vorbiti de mama care v-a inteles, eu ii sunt iubita , mama e unica prietene sint multe
. I-am zis sa mergem impreuna din start. Acuma dupa tot ce mi-ati scris aici inteleg ca daca il astept nici in mai nu mai vine. Nu pot sa inteleg multe fiindca am sufletul distrus, poate peste o perioada, poate... -
Natalita25 said:
out si Schon. Vorbiti de mama care v-a inteles, eu ii sunt iubita , mama e unica prietene sint multe . I-am zis sa mergem impreuna din start. Acuma dupa tot ce mi-ati scris aici inteleg ca daca il astept nici in mai nu mai vine. Nu pot sa inteleg multe fiindca am sufletul distrus, poate peste o perioada, poate... Natalita accentul nu era pe mama care a inteles ci pe faptul ca si mie si lui out ne-a fost cel mai greu sa dam veste oamenilor care ne iubeau si pe care ii iubeam cel mai mult...
-
AmeliEva said:Daaa... doar tu te intelegi.
Pe noi de ce nu ne intelegi? Pricepe ca astea sunt lucruri care nu se discuta la telefon.
Pe el il intelegi? Te-ai pus in situatia lui?
Tot ce conteaza la tine e sa te mariti, nu conteaza prin ce mijloace.
Nu intelege pentru ca e proasta. Ea crede ca daca cicale omul o sa fie si mai iubita.
Nu va mai bateti capul cu ea. Indiferent ce ii ziceti, nu va pricepe. -
Zanardi said:
AmeliEva said:Daaa... doar tu te intelegi.
Pe noi de ce nu ne intelegi? Pricepe ca astea sunt lucruri care nu se discuta la telefon.
Pe el il intelegi? Te-ai pus in situatia lui?
Tot ce conteaza la tine e sa te mariti, nu conteaza prin ce mijloace.
Nu intelege pentru ca e proasta. Ea crede ca daca cicale omul o sa fie si mai iubita.
Nu va mai bateti capul cu ea. Indiferent ce ii ziceti, nu va pricepe.Probabil sa priceapa si atunci totul e ok , parerea mea .
-
Nu-s de acord ca o femeie să aştepte un bărbat când nu există între ei altceva decât promisiuni încălcate, pact desfăcut şi angajamente neţinute - ori se duce la el, ori îşi calcă inima-n picioare şi merge mai departe. O aşteptare lungă - şi de multe ori afectiv-devastatoare - distruge într-o femeie sentimentul de independenţă, devenind o atârnată de telefon (mă sună? de ce nu m-a sunat? oare ce-o face?), o subordonată grijilor (de-a nu fi înşelată, trădată, minţită, dusă cu vorba etc), o aservită regulilor celuilalt (el prelungeşte şederea acolo, tu te supui), o captivitate în tine însăţi, că nu poţi răbufni, o înrobire a feminităţii, un lanţ şi o cătuşă. -
-
mirelescu said:Nu-s de acord ca o femeie să aştepte un bărbat când nu există între ei altceva decât promisiuni încălcate, pact desfăcut şi angajamente neţinute - ori se duce la el, ori îşi calcă inima-n picioare şi merge mai departe. O aşteptare lungă - şi de multe ori afectiv-devastatoare - distruge într-o femeie sentimentul de independenţă, devenind o atârnată de telefon (mă sună? de ce nu m-a sunat? oare ce-o face?), o subordonată grijilor (de-a nu fi înşelată, trădată, minţită, dusă cu vorba etc), o aservită regulilor celuilalt (el prelungeşte şederea acolo, tu te supui), o captivitate în tine însăţi, că nu poţi răbufni, o înrobire a feminităţii, un lanţ şi o cătuşă.
Mirelescu, cat de bine ai punctat! Intradevar a fost o incalcare de promisiune! Recunoaste si singur asta. La moment eu m-am obosit foarte mult sa-l conving si l-am lasat in pace.El este sigur ca vrea sa ramana pina in mai. Dar a aparut altceva- vrea sa-l astept si sa-l inteleg. Cu ce drept ? De ce nu ma lasa in pace...sunt epuizata la maxim.
"el prelungeste sederea iar eu trebuie sa ma supun" ce adevar dureros... -
ViktorC said:Doua - trei luni nu-i chiar un capat de tara, insa cu certuri multe si marunte nu da bine. Unul oboseste apoi ... se retrage. Rabdarica doar , parerea mea .
Victor pina in mai sunt 9 luni- total 11luni de departare... din start au fost doar 3. Tu mai crezi in povesti cu final fericit?Eu una nu.
Deja l-am inteles de ce isi doreste sa ramana. Nu-i mai reprosez nimic si imi doresc doar liniste. Dar nu vreau sa fiu impusa, am si eu o parere care nu a fost respectata.
-
Natalita25 said:
ViktorC said:Doua - trei luni nu-i chiar un capat de tara, insa cu certuri multe si marunte nu da bine. Unul oboseste apoi ... se retrage. Rabdarica doar , parerea mea .
Victor pina in mai sunt 9 luni- total 11luni de departare... din start au fost doar 3. Tu mai crezi in povesti cu final fericit?Eu una nu.
Deja l-am inteles de ce isi doreste sa ramana. Nu-i mai reprosez nimic si imi doresc doar liniste. Dar nu vreau sa fiu impusa, am si eu o parere care nu a fost respectata.
Nu sint eu cel de se increde in vorbe si nici in Mos Craciun nu cred , faptele vorbesc . De se da dupa deget si nici un demers clar ce sa iti inspire incredere ca veti fi impreuna ... mai bine lasa . Toate inceputurile sint frumoase, de regula .
-
Natalita, o sa sune naspa, dar anyway, viata ta se invarte in jurul unei pooli? Toti vrem sa fim fericiti, ideea e sa te faci tu singura fericita. Tu stai si te agati de Gigel, poate te ia, poate te lasa, ca vai verde, vai e mov. Il sufoci mah, normal ca nu-ti spune nimic cand tu ii rupi capul ca raspunde la un salut virtual. Asa poate gestiona el situatia, n-o fi corect, dar e mai usor decat sa-ti auda lamentarile.
ps: cel mai urat lucru mi se pare o femeie careia i se spune nu, dar prefera sa se milogeasca, umileasca si sa se vaite, ca deh, victimizarea e mai usoara si mai "romantica" decat ganditul logic si actionatul in consecinta. -
Natalita25 said:oamenii straini nu ma inteleg, sau poate eu nu dau detalii destule. nu imi mai acordati atentie
Asa am patzit si io c'o romanca , a venit asta-noapte in camera mea de hotel si mi-a declarat ca ma iubeste la nebunie . Era naiva, nu stia cum arata bancnotele de 100 de euro si i-am dat una ca sa o studieze in liniste acasa.
-
Cu riscul de a scandaliza unele persoane, trebuie sa spun ca mie fata asta imi pare cat se poate de imatura.
Pe ea o intereseaza doar " yuby", sa fie langa ea, sa o trateze ca pe o printesa, ea sa ii ofere " totul", el sa ii ofere siguranta ca nu va mai discuta ever cu nimeni altcineva...
Ea vrea sa se marite si gata!
Nu mai conteaza ( pentru ca oricum nu e treaba ei, ci a lui) din ce bani vor trai fericiti pana la adanci ( si linistite) batraneti...
Omul, pe de alta parte, ajuns in urma unui contract pe 3 luni in State, descopera ca tot ce a stiut el pana atunci despre America este un fel de " californication effect" produs de catre mass-media, iar crudul adevar este cu totul altul.
Brusc realizeaza ca nu are nicio sansa ca dupa 3 luni sa se intoarca inapoi cu 10.000 de parai si ca oricum nici macar acea suma de bani nu le va garanta un trai decent de lunga durata.
Astfel, incepe sa-i " coaca" in minte planul de a-si prelungi contractul pe inca 6 luni...
Acuma...
Ca i-a incoltit ideea asta in minte e usor de inteles, intrebarea este insa daca Romeo va fi capabil sa o si puna in aplicare.
Iar pentru a-si face mai mult curaj, pentru a-si intari hotararea, la cine apeleaza el?
Ati ghicit, fix la parinti/ sora/verisoara/purcelul familiei sale.
Julieta, stand in balcon cu laptopul in brate, de nervi si ciuda ca nu a fost consultata in luarea unei atari decizii, intai ofteaza, apoi isi scapa batista peste balcon iar la urma incepe istericalele.
In toata invalmaseala asta, Julietei ii scapa din vedere un foarte important lucru: daca Romeo ar fi vrut sa o trateze cu " eject" nu ar fi fost musai sa plece in America pentru a face asta, iar odata ajuns la Hamerica nimic in lume nu l-ar fi obligat sa discute zilnic cu ea pe Skype ori FB...
-
warmfreezer said:Cu riscul de a scandaliza unele persoane, trebuie sa spun ca mie fata asta imi pare cat se poate de imatura.
Pe ea o intereseaza doar " yuby", sa fie langa ea, sa o trateze ca pe o printesa, ea sa ii ofere " totul", el sa ii ofere siguranta ca nu va mai discuta ever cu nimeni altcineva...
Ea vrea sa se marite si gata!
Nu mai conteaza ( pentru ca oricum nu e treaba ei, ci a lui) din ce bani vor trai fericiti pana la adanci ( si linistite) batraneti...
Omul, pe de alta parte, ajuns in urma unui contract pe 3 luni in State, descopera ca tot ce a stiut el pana atunci despre America este un fel de " californication effect" produs de catre mass-media, iar crudul adevar este cu totul altul.
Brusc realizeaza ca nu are nicio sansa ca dupa 3 luni sa se intoarca inapoi cu 10.000 de parai si ca oricum nici macar acea suma de bani nu le va garanta un trai decent de lunga durata.
Astfel, incepe sa-i " coaca" in minte planul de a-si prelungi contractul pe inca 6 luni...
Acuma...
Ca i-a incoltit ideea asta in minte e usor de inteles, intrebarea este insa daca Romeo va fi capabil sa o si puna in aplicare.
Iar pentru a-si face mai mult curaj, pentru a-si intari hotararea, la cine apeleaza el?
Ati ghicit, fix la parinti/ sora/verisoara/purcelul familiei sale.
Julieta, stand in balcon cu laptopul in brate, de nervi si ciuda ca nu a fost consultata in luarea unei atari decizii, intai ofteaza, apoi isi scapa batista peste balcon iar la urma incepe istericalele.
In toata invalmaseala asta, Julietei ii scapa din vedere un foarte important lucru: daca Romeo ar fi vrut sa o trateze cu " eject" nu ar fi fost musai sa plece in America pentru a face asta, iar odata ajuns la Hamerica nimic in lume nu l-ar fi obligat sa discute zilnic cu ea pe Skype ori FB...
interesanta istorie, doar ca Julieta este mult mai vulnerabila decat in poveste. Iar Romeo daca era sa fie sincer de la bun inceput atunci nici asteptarile Julietei nu erau atat de mari. The end. -
-
Natalia, incearca sa inveti sa nu mai ai asteptari. Este greu, dar vei fi mai putin dezamagita.
Priveste un pic lucrurile si din perspectiva lui, fetele ti-au explicat cum sta treaba cu strainatatea, cu schimbarile petrecute, ti-au dat sfaturi bune. Tu trebuie sa alegi ce este mai bine pentru tine.
Iar garantie asa cum a spus si Daria nu exista. Indiferent daca esti casatorita sau doar intr-o relatie, oamenii se pot schimba.
Pune-ti pe o hartie ce-ti doresti, de la tine, de la el, de la relatia voastra dar fii sincera tu cu tine, si apoi vezi ce ai de facut.
-
Tu te temi ca vei pierde cateva luni asteptandu-l, mie-mi dai senzatia ca te grabesti.
Experienta asta ar putea sa va ajute, sa va verificati sentimentele, rabdarea, comunicarea, relatia. Incearca sa analizezi situatia nu numai din punctul tau de vedere, nu mai bate din picioare ca nu e asa cum te astepti. Invata, analizeaza, masoara si cantareste, apoi te-apuci te tras concluzii.
