Psihologii sunt de parere ca dupa pierderea persoanei iubite exista o perioada de aproximativ sase luni (care se numeste "travaliu de doliu") in care traiesti si retraiesti ruptura in forma diferitelor sentimente: tristete, negare, furie...
Pentru Crina, de exemplu, a fost o "defectiune de constructie" (cum spune ea), pentru ca a avut nevoie de vreo doi ani sa isi revina... "Relatia a fost una tot de doi ani, dar nu asta a contat, ci cat de intens am trait aceasta perioada. Nu m-am considerat niciodata o martira, nu am facut din suferinta mea un altar caruia sa ma inchin, dar am stiut ca doar singura ma pot ajuta sa depasesc acea perioada.
Cunosti sentimentele de sufocare, atunci cand cineva drag nu este langa tine? Ei, cam asa ma simteam. Dar timpul a trecut (uneori este foarte bine ca avem capacitatea asta de a uita), m-am lupta cu mine, cu 'demonii interiori', m-am uitat putin din afara la viata mea si mi-am dorit foarte tare sa fiu fericita, iar alinarea a venit cand ma asteptam mai putin", povesteste Crina. Deci trebuie sa crezi cu tarie ca fericirea exista si pentru tine...
Este foarte greu atunci cand esti implicata intr-o relatie in care partenerul tau nu are acelasi nivel de sensibilitate si inteligenta ca al tau. Ajungi uneori sa te distrugi pe tine, iar el ramane neatins, intact.
"Sunt atatia barbati pe lumea asta care si-ar dori sa fie cu tine. Uita-l!" - sunt cuvintele pe care le auzi de la prietenele tale, dar tu il vrei pe el, doar pe El...
Acum e momentul in care incepe lupta cu tine insati. De preferat ar fi sa nu te implici imediat intr-o relatie, doar pentru simplul motiv ca vrei sa il uiti pe El. Ofera-ti putin timp pentru tine, redescopera-te, afla ce si cum simti. Uneori ajuta sa treci mai usor peste suferinta daca te gandesti la lucrurile neplacute pe care le-ai trait alaturi de el. Gandeste-te la viata ta, la fericirea ta, pentru ca lumea nu va sta in loc pentru tine. Viata merge mai departe. Acestea nu sunt niste sfaturi, ci o serie etape traite si incercate.
Unii dintre noi sufera mai mult, mai intens, in timp ce altii sunt afectati mai putin de o despartire, o tradare sau un abandon. Depinde de firea fiecaruia.
Acum esti in momentul in care spui: "Trebuie sa depasesc momentul acesta de suferinta, sa fiu impacata cu mine insami, cu sentimentele mele, sa devin curajoasa, sa lupt!". Acum este momentul sa iti gasesti puterea de a te ridica si de a-ti continua viata! Un nou inceput te asteapta si poate fi mai bun decat orice ai avut pana acum. Alinarea nu este departe...
Un articol de Nicoleta Tarantus
Aboneaza-te la newsletter 
Urmareste-ne pe 
- Club Eva Comunitatea unde eşti între prietene.
- Forum Dezbate tot ce te preocupă
- Sfaturi Găseşte răspunsuri la întrebările tale
- Felicitari Eva Zilnic poti gasi ceva de sarbatorit.
- Horoscop Viitorul tău, descifrat de astre
- Eva Concursuri Participă şi câştigă cu Eva premii senzaţionale
- Eva City Caută adrese utile in zona ta
- Horoscop 2024,
- Horoscop 2023,
- Horoscop azi,
- Horoscop dragoste,
- Horoscop chinezesc,
- Astrologie,
- Horoscop rac azi,
- Horoscop gemeni azi,
- Horoscop fecioara azi,
- Horoscop taur azi,
- Horoscop capricorn azi,
- Horoscop scorpion azi,
- Horoscop sagetator azi,
- Horoscop varsator azi,
- Horoscop pesti azi,
- Horoscop leu azi,
- Horoscop balanta azi,
- Horoscop berbec azi,
- Horoscop saptamanal,
- Horoscop lunar
Copyright © 2001-2024, iMedia Plus Group. Toate drepturile rezervate
Permite notificari
Inchide
Asigura-te ca nu pierzi nicio informatie utila: articole/retete importante sau horoscopul zilnic. Da click pe butonul “Allow” pentru a ne permite sa-ti trimitem notificari.
Comentariile 1-50 din 69
akm am 24 ani,iubesc un barbat d la varsta d 19 ani jum,a fost prima mea iubire,am trait cu el cele mai frumose momente,trairi si sentimente,eram dependenta d el,era aerul meu,pana cnd m-a tradat,m-a inselat.Am crezut k viata mea ia sfarsit,l-am lasat d durere am incercat sa-l uit iesind cu alt barbat insa dupa max 3 luni l-am parasit si p el pt k gandul meu si sufletul erau la el{sufletul meu},ne-am impacat,ne-am certat pt k din nou s repeta povestea{in acest tmp imi jura k ma iubeste si il credeam intr-un fel pt k imi dem cum stia mai bn sufletul lui,dar ma si contraziceam cu mn insumi pt k ma insela f des}akm nu mai suntem impreuna,nu mai am incredere in barbati,oricat m-ar atragea cineva nu pot sa simt nik pt el,ma gandesc numai la el{viata mea}as vrea sa fac cumva sa pot sa trec peste,sa-l uit,sa-mi vad d viata mea,ma termina psihic,ma obsedeaza intr-un cuv.,orice imi aduce aminte d el,oare mai sunt in stare sa iubesc?sa-l uit macar?
Incearca sa treci peste aceasta suferinta ca viata merge inainte. Florentina din moment ce te-a inselat inseamna ca nu te iubeste. Asa ca iti recomand sa iei viata de la inceput si sa treci peste aceasta grea incercare.Cu siguranta vei gasi pe cineva care sa te merite.
Indiferent de ce ati trait incercati sa pastrati doar amintirile frumoase, Nu cred ca stand si plangan dupa cineva rezolvati vreo problema sentimentala,iar dragoste cu sila nu se poate.
Crezi ca merita sa iti irosesti tineretea pentru un barbat care nu o sa se intoarca niciodata in totalitate la tine? Si eu am iesit de curand dintr-o relatie de 2 ani. Eu am terminat relatia pentru ca, privind obiectiv am observat ca nu aprecia ceea ce eram eu cu adevarat, iubea imaginea pe care o putea crea din mine. Chiar daca eu am terminat-o doare, si doare al draqu de tare. Trebuie sa fii constienta ca singura care te poate scoate din starea asta esti TU, si crezi sau nu AI PUTEREA SA O FACI. Esti o femeie independenta, puternica asa ca renunta la "drogul" tau si mergi mai departe. In fiecare dimineata priveste in oglinda si vezi persoana care isi doreste sa fie libera. Imbracate provocator, schimba-ti coafura, fii sexy, danseaza, iesi cu prietenii. Ia o decizie si mergi inainte. Orice decizie e un pas inainte....
azi imi ingrop iubirea, i-am spus odata ca va muri, dar ea proasta nu m-a crezut, a locuit in corpul si sufletul meu timp de 3 ani , 3 ani bolnaviciosi in care m-am lasat prada nestiintei, oferind ce este mai bun din mine unei persoane , unei persoane care cand eram la anaghie m-a ¨vandut¨pentru un pumn de mizerabili bani, pentru el au fost laudele si pentru mine suturile, nu sunt o victima sunt doar o proasta care s-a lasat purtata de val si a amestecat dragostea cu banii, asa ca trebuie sa fac bagajele spre un maine, am impachetat bine bucatelele ce au rams din inima franta .
o metoda/ cale de a te consola si a trece peste ceva ce te-a facut sa suferi este sa consolezi pe altcineva care la rindul sau a suferit din dragoste... (cel putin cunosc cateva astfel de cazuri)
Suferinta din dragoste e profunda, dar trecatoare. Cred ca ar trebui initiate mai multe discutii pe aceasta tema (a uitarii si vindecarii), pentru ca in ultima vreme prea multi adolescenti, tineri dramatizeaza aceasta experienta si ajung sa renunte la viata lor prea usor. Dragostea e izvorata din noi , ea se poate stinge si poate si renaste . Se spune ca o fereastra inchisa, poate insemna o usa deschisa.
sincer...cred ca suferinta din dragoste e cea mai puternica din toate,intocmai pt ca nu are remediu...nu trece cu tratamente sau pastile,sau diete...cu nimic...doar cu putere...iar cand suferi,de unde putere? Am suferit din dragoste. Dar altfel decat sufera altii (desi toti resimt durerea altfel,stiu ca la mine a fost mai diferit).de ce? pai am avut o relatie de 5 ani cu un barbat.Dupa primele 3 luni de relatie,m-a inselat.A trecut ceva timp,dar l-am iertat.Si greseala nu s-a mai repetat.In cazul lui chiar fusese o greseala.Si stiu ca ma iubea.Si presupun ca inca ma iubeste.Apoi au fost probleme cu bautura,peste care am trecut,de asemenea.Apoi am avut de-a face cu anturajul lui.Pe care de asemenea l-am depasit.Apoi au fost plecarile,caci lucra in alta tara.De fiecare data cand venea acasa,parca trebuia sa ma obisnuiesc cu un alt barbat.Nu mai rau,nu mai bun,doar altul.Toate astea, una peste alta au facut cumva ca eu sa ma distantez de el,sa ma pierd.M-am pierdut de el,si m-am pierdut de mine.Mi-am pierdut capacitatea de a mai tine la cineva.Am ales despartirea,caci nu vedeam rostul de a-l tine langa mine,cand putea fi langa cineva care sa il iubeasca,sa ii impartaseasca sentimentele.El inca incearca sa treaca peste asta,si stiu ca va reusi.Si orice ar spune altii,stiu ca am ales bine. Nu stiu cine a gresit aici...poate doar eu,poate doar el,poate amandoi...Desi eram un cuplu reusit (spun eu,spune el,si toti cei ce ne-au cunoscut)..ceva s-a rupt undeva...si cea care s-a ratacit am fost eu...se poate asta? Se pare ca da...bafta tuturor
http://www.youtube.com/watch?v=k_1ZvwVzdxA&feature=related
suferinta tu dureros de dulce... spunea Eminescu. Suferinta din dragoste nu prea are nici un remediu...doar timpul cicatrizeaza rana care ramane. Am fost impreuna cu un baiat 7 ani in care am visat, am facut planuri de viitor, am fost fericita, pana cand despartira a facut sa se naruie totul in jurul meu. M-am ridicat cu greu considerand ca fiecare sut luat de la viata este un pas iainte si dupa doi ani m-am casatorit cu alt baiat pe care il iubesc, dar e o alta iubire decat prima, mai matura, mai realista. Dar... si acesta m-a dezamagit cumplit si nu pot sa inteleg DE CE? Simt in mine un gol imens care se adanceste pe zi ce trece........asta e viata...........o mare suferita.......... cand te gandest ca ti-e mai bine atunci de fapt ti-e mai rau.
A FOST O RELATIE SCURTA DAR CARE AM TRAIT-O CU INTENSITATE. S-A TERMINAT ACUM UN AN, INTR-O ZI MI A TRIMIS UN MESAJ PRIN CARE IMI SPUNEA CA S-A TERMINAT TOTUL( NICI MACAR NU AVUSESE CURAJUL DE A IMI SPUNE IN FATA). CERT ESTE CA A TRECUT UN AN , SI NU LAM PUTUT UITA, CHIAR DACA AM STERS TOATE MESAJELE, POZELE CU EL, TOATE . CHIAR DACA AM INCEPUT O NOUA VIATA DEPARTE DE TARA, CHIAR DACA AM INCERCAT O NOUA RELATIE(NU A MERS, NU ERA CORECT SA STAU CU CINEVA , DAR SA MA GANDESC IN CONTINUARE LA FOSTUL, ASA CA MAM RETRAS SI SUNT SINGURA DIN NOU).CERT ESTE CA DE PUTIN TIMP FOSTUL IMI TRIMITE EMAILURI. UNEORI , VIATA MI SE CIUDATA, SAU POATE CA O FACEM NOI ASA.AM SENZATIA CA AMANDOI SUNTEM GREU DE INTELES, SUNTEM SEPARATI, DAR TOTUSI .....MI AS DORI TOTUSI SA AFLU CUM O MAI DUCE, SA STIU CA E BINE , CHIAR DACA CU NOI NU A FOST SA FIE CEVA DE DURATA, PT CA L-AM IUBIT ENORM, SI CRED CA INCA MAI SIMT CEVA.POTI SA TE DUCI SI LA CAPATUL PAMANTULUI, CAND IUBESTI INTENS, NU IL POTI SCOATE CU USURINTA DIN SUFLET, ORICATE SFATURI SI ARTICOLE S-AR SCRIE.
Desi tarziu, vreau sa-ti spun si eu ceva Florentina. Eu am 30 de ani. Sunt casatorita si am un copil de 5 ani. Sa te consideri fericita ca ai patit lucrul asta inainte de casatorie. Pentru mine tradarea sotului meu a fost mai naucitoare. Nu e vorba numai de mine, este vorba si de copil. Isi adora tatal. Sufar de doua ori. Dar la mine dragostea s-a transferat in repulsie. Nu-l urasc. Mi-e doar sila, am un fel greata de tot ce a putut sa-mi faca. Curaj ! mergi inainte si multumeste cerului ca nu ai un sufletel care sufera alaturi de tine.
si eu am avut o relatie de scurta durata,mai exact 3 luni....dar in aceste 3 luni am iubit un baiat cu toata fiinta mea(unora li se pare imposibil,asa i s-a parut si lui)si m-a parasit.de ce?pentru ca el nu avea timp de mine.pe primul loc era munca lui si de multe ori cand iesea in oras nici macar nu ma chema.s-a terminat trist.mi-a spus ca sunt dificila si ca el nu stie ce vrea de fapt.nu am dat nici un semn pana cand a inceput iara sa ma caute ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.ma obsedeaza,ma cucereste de fiecare data cand il vad sau cand aud numele lui,nici eu nu mai stiu ce sa fac.sunt la pamant.mi-am pierdut deja o parte din prieteni din cauza lui.asta e o lovitura cumplita.nu e usor deloc sa treci peste asta si nu cred ca exista vreun remediu .succes Florentina si insanatosire grabnica
florentina,si eu am iubit pe cineva cativa ani...mai mult de 4.e greu sa uiti peste noapte o persoana la care te-ai gandit zi de zi.dar si tu,ca si mine de altfel,probabil i-ai ''adaugat'' cateva calitati.ti-ai creat o imagine despre el,asa cum ai vrut tu sa fie.ai incercat sa acoperi greselile si i-ai cautat scuze probabil.nu il vei putea uita decat daca iti dai tu seama singura ce fel este el de fapt si cat de putin te pretuieste.daca te-a inselat de atatea ori,e clar cam ce insemni pt el.deschide ochii bine si mai intai de toate,ai mai mult respect pt tine.nu te merita.eu am inteles destul de tarziu ca au trecut cativa ani pe langa mine:(...bafta multa
acum totul e doar o amintire..ceva de neuitat..o amintire care crezi ca se va repeta dar insa ea a trecut si nu o vei mai revedea..dupa un an de iubire imensa...sa ajuns la o despartire care a facut ravajii in urma mea..acum eu nu mai sunt ca inainte..mi-e greu..nu il mai pot vedea cu alta..decat sa il vad trecand cu ea de mana mai bine as renunta la viata..acum eu mai sper..sper..dar oare cat?nu mai stiu ce sa fac ..am incercat tot felul de modalitati..m-am certat cu familia si in zadar..acum el nici macar nu ma mai baga in seama..parca sunt invizibila..oare de ce?
Si eu am avut o relatie care a durat doi ani si sase luni , a fost primul baiat....si pot sa zic ca nu mia fost usor la inceput....am incercat sa trec peste cu ajutorul celor dragi ( prietenii, cunostintele, familia...) si mai ales fac ceea ce imi place incerc sa ma descoper...recunosc seara cand ma pun in pat si incerc sa adorm imi vine in minte amintiri petrecute cu el....dar pana la urma tot ce a fost apartine trecutului tot ce conteaza e prezentul ....fetelor nu merita nimeni sa sufere din iubire...viata e facuta cu bune si cu rele nimeni nu e perfect tot ce conteaza e ,, sa ai incredere in tine ,,
Tocmai din cauza ca mi-a fost frica de suferinta primul prieten l-am avut la 26 ani in anul 5 de facultate .Am pus mult suflet dar dupa 4 ani dupa ce el si-a terminat facultatea s-a facut nevazut .A durut rau dar timul a vindecat ranile siam ajuns la concluzia ca cea mai importanta fiinta sunt chiar eu ,eu trebuie sa am grija de sufletul meu ca daca nu eu atunci cine (ma refer la parteneri ).Majoritatea sunt doar pentru ei .Pentru nimic in afara de parinti si copii( in cazul in care vor fi ) nu trebuie sa plangi .In ziua de azi rar un barbat sa fie om ,in viata trebuie sa faci compromisuri si eu nu ma prea obisnuiesc cu ideea sau poate le accept indirect si de aceea am devenit mai nepasatoare fata de oameni interesandu-ma mai mult sa am grija de mine.
am fost cu cineva timp de 3 ani,il iubeam foarte mult si era si prima mea iubire...dar relatia nu a mers chiar foarte bine din unele pct de vedere ..am fost cu el si ne certam dinorice prostie pt ca eu snt o fire foarte geloasa si complicata.sunt constienta de faptul ca poate in mare parte certurile au fost din caza mea dar intotdeauna am trecut peste ele.si tot asa pana am facut o greseala era totul ok intre noi dar in viata mea a aparut altcineva si simteam ca ma indragostesc de el.din cauza asta mi-am lasat iubitul balta cu greu dar l-am lasat si el nu facuse nimic pur si simplu l-am lasat si el lupta ptr mine iar eu nu eram sigura de ceea ce fac dar totusi am facuto si l-am lasat.acum 7 luni.si el in astea 7 luni a vrut sa ne impacam dar cum puteam sa ii frang inima celuilalt cu care eram deja??si simteam ca il iubesc asa mult si nu am putut sa ma impac cu el poate ca de rusine sau din orgoliu.reletia cu actualul nu merge extraordinar de bine dar cat de cat evolueaza. si nu stiu ce se intampla cu mine in ultimul timp tot la fostul ma gandesc simt ca am facut cea mai mare greseala din viata mea ca l-am lasat si chiar daca s-ar intampla ceva mi-e teama sa nu fie prea tarziu sa nu ma mai accepte daca vreau sa ma impac cu el...zi de zi ma gandesc la el si nu il pot uita cu toate ca cu actualul iubit ma inteleg bine eu din ce in ce maimult la fostul ma gandesc simt ca e iubirea vietii mele ce sa fac satimi un sfat ca nu mai pot zi de zi ma macina chestiile astea foarte importante ptr mine.nu vreau sa il las pe actualul din orgoliu avand in vedere ca am trecut prin multe si cu el si ma iubeste i-as frange inima ce sa fac??il iubesc foarte mult si pe fostultot timpul ma gandesc la el...ce se intampla cu mine?
si eu am avut o relatie de un an si o luna pana akum 2 saptamani....e foarte greu s atraiesti fara persoana iubita..dar trebuie sa inveti sa treci peste...eu akum simt repulsie fata de el..dar in acelasi timp il si iubesck desi mi-a facut foarte mmult rau..ma inselat,l-am iertat,, pe urma la catva timp iar ma inselat si asta fiind de craciun..dar nu lam mai putut ierta..el akum si-a refacut viata dar inka tinem legatura imi spune k ma iubeste..dar nu stiu ce sa mai cred...in fine...noi fetele suntem ingurele care suntem afectate cu adevarat, care ne loveste foarte puternic dragostea..dar trebuie sa stim sa depasim momentul....nu trebuie decat sa stim sa fim indiferente, sa incercam sa lasam totul in urma...dak vreti sa vb ma gaiti pe id ''crystynutzza_elena92''
are dreptate dinella,,am 32 ani acum 3 ani m am despartit de sotul meu,,,,problema e ca nu am suferit numai eu enorm dar a suferit si sufera baietelul meu care inca nu a acceptat in totalitate ca parinti lui nu vor mai fi niciodata impreuna,,,,a inceput totul din momentul in care am inteles ca ma insela,,,am incercat din rasputeri sa nu vorbesc sa nu il lassa inteleaga ca stiu tot dar nu am reusit ,,,,cand il aveam in fata mea dupa ce se intorcea dela amanta imi venea sa ii rup parul din cap,,,,simteam o repulsie si o lipsa de respect fata de mine s fiul meu incat nu ma putea ajuta nimic sa ma controlez,,,deci multumiti fetelor destinului,,daca vi s/a intamplat inainte de a avea un copil,,,,,,,si iertatil numai in momentul in care va simtiti la fel de adorate si iubite ca inainte de a va insela,,,,,
Da, e usor sa suferi pentru ca il poti uri, il poti certa si eventual ii poti da si o palma daca te enerveaza. Dar eu pe cine sa cert, pe cine sa ma enervez, la cine sa tip atunci cind ma doare sufletul? Nu mai pot tipa si certa pe nimeni pentru ca iubirea vietii mele a murit. A facut un atac cereral si dupa 9 zile de coma profunda inima i-a cedat. Eram impreuna de 3 ani, dar ne cunosteam de 10 ani. Acum nu mai mi-a ramas decit sa ma duc la cimitir si sa pling, pentru ca nu-l mai pot certa dar nici nu-l mai pot iubi, decit in sufletul si inima mea.
plangand la cimitir nu faci nimic bun nici pentru tine nici pentru el,singurul lucru bun este sa te rogi ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele,nu poti sti ce misiune a avut in viata asta,te cred ca-ti este greu dar va trebuii sa te resemnezi pentru ca plangand si distrugandu-te nu poti sa-l aduci inapoi,invata sa fi o fire puternica,viata uneori este nedreapta cu noi,dar trebuie sa invatam sa luptam cu ea,si eu sufar foarte mult ,dar ma consolez singura,invat sa fiu puternica si sa iau partea buna a lucrurilor,chiar daca uneori cad ,ma ridic si merg mai departe.INVATA SA FI PUTERNICA
Am 20 de ani si sunt de 5 ani cu un barbat care ma face sa sufar mult. Mereu aflu k ma inseala , imi spun prietenele k il vad prin oras cu altele si cateodata simt k nu mai rezist. am incercat sa-mi iau viata...Cateodata stau si ma gandesc k cel mai bine ar fi sa ma despart de el dar mie frika k nu pot sa rezist fara el.nu vad viata fara el,nu ies din casa fara el ...din cauza lui nu mai am cu care sa vorbesc ...nici prieten
iubeam in acelasi timp 2 baieti si nu stiam cu care sa raman. cu unul aveam o relatie si pe celalat doar pur si simplu il iubeam. pana la urma m-au dezamagit amandoi asa ca nu merita nimeni sa suferi pt el
Am intalnit acum 4 ani de zile un barbat ,care dupa spusele altora era mult prea frumos pentru mine, si este adevarat,este foarte frumos...mereu intorceau femeile capul dupa el,si chiar le cucerea dint-o discutie simpla.Mereu imi spunea ca el m-a ales pe mine,ca ma iubeste nespus de mult,chiar si-a facut un tatuaj cu numele meu ,si ca eu voi fi sotia lui.Toate acestea erau in timpul in care el ma inseala chiar si cu o prietena..Acest barbat atat de frumos avea doua relatii paralele si unele de ocazie.Astazi este cu femeia cu care avea relatia in timpul in care era si cu mine.Au u doua fete,ale ei din prima casatorie,ea parasindu-si barbatul pentru el.Ma suna sa ma chinuie psihic,si acum cand va scriu eu plang,au trecut 3 ani si eu sufar in continuare.....dar am sa plec intre straini...poate nu ma ga gasi niciodatanumele meu pe antebrat si imi spunea ca eu
si eu am avut o relatie de un an jumate..a fost prima iubire..la inceput totul era ok..dar dupa 8 luni totul luase o intorsatura urata...in perioada despartirii amandoi am suferit..probabil mai mult eu...acum sunt singura si sincer sunt mult mai fericita asa decat alaturi de cineva...sa numai suferiti..ca nu are rost....bafta tuturor. :)
cautati dragostea lui Dumnezeu atat rabdatoare, dragoste care nu este inselatoare,dragoste care nu conditioneaza.....cautati dragoste de Tata care si a sacrificat Fiul (pe Domnul Isus) pe cruce ptr noi toti !! oricat de pacatosi am fi El ne iarta si ne da fericirea deplina! Domnul sa va binecuvinteze !!!
Prima mea dragoste,am stat 2 ani imreuna o iubeam foarte mult si ea ma iubea pe mn dar brusc sa racit fata de mn si 2 saptamani nici macar nu am putut sa ma apropii de ea,parca vroia sa imi spuna ca intre noi totul sa terminat dar nu avea taria si curajul pt ca ma iubea,pana ce intr-o zi prietenul meu cel mai bun da navala peste mn ca sa imi spuna disperat ca iubita mea i-a comunicat ca sa imi spuna mie ca nu mai putem fi impreuna ,in aceea zi am fost foarte trist simteam ca ar fi cazut cerul peste mn nori negrii in capul meu si o tradare in suflet ,dar m-am dus la ea pt ca meritam o explicatie dar nu a vrut sa mi-o spuna pana ce intr-o zi aflasem ca parintii ei se muta si totodata cu ei sa dus si iubirea mea acesta era motivul pt care inima mi sa frant din cauza distantei
Eo greseala sa spui ca numai fetele se simt ranite si pe barbati ii doare in fund,e o greseala sa spui ca toti barbatii frumosi inseala,la fel e o greseala sa spui ca toti suntem niste porci,avem personalitati diferite atat noi barbatii cat si femeile,sa va dau un exemplu atunci cand Germania a atacat in razboi Rusia,Rusia sa razbunat pe nemti nu pe alta natiune la fel si voi trebuie sa faceti nu criticati pe altii pt greselile altora.Si nu inteleg cum de puteti voi sa stati fie barbati sau femei cu persoane pe care nu le iubiti? e greu pt unii sa fie monogami asta e o calitate cu care te nasti
buna,sunt oana ,ca multe dintre voi am avut si eu o relatie care a durat 4 ani.au fost 4ani frumosi din viata mea.am plecat la facultate iar el a fost detasat cu munca la bistrita.acolo unde a cunoscut o alta fata.nu a avut curajul sa-mi marturiseasca de lainceput care e cauza despartirii noastre ,insa cu timpul am aflat. a fost foarte simplu pentru el sa -mi trimita un mesaj in care sa -mi spuna "nu te mai iubesc". nu intelegeam de ce, relatia noastra era mult prea frumoasa, dar cu toate astea eu nu i-am fost inde-ajuns. si asa a durerea mi-a mancat sufletul, am crezut ca nu voi reusi sa trec peste , insa durerea m-a intarit si acum am depasit momentul. inca mai tin legatura cu acel baiat , suna ciudat stiu , dar nu m-am putut rupe de el. Nu- l mai iubesc insa inca mai simt un oarecare atasament , a fost primul din viata mea , a fost cel cu care am impartit poate cei mai frumosi ani de pana acum...s-a terminat insa , el este in continuare cu fata pt care m-a parasit , si nu -i doresc raul , ci toata fericirea din lume :). Legat de viata mea , ce va pot spune fetelor este ca au trecut 2 ani iar eu nu am gasit persoana pe care ne -o dorim cu toate.Gresesc foarte mult...imi pun sperante in fiecare relatie pe care o am , si ma simt ranita dupa ce se termina. am cunoscut multi baieti , de atunci insa niciunul nu a fost pentru mine. e grea singuratatea asta uneori, iti doresti ca la sfarsitul zilei sa te stranga cineva in brate si sa ti spuna ca maine va fi bine , sau ti-ai dori sa exista cineva cui sa- i impartasesti toate dorintele tale , fara ca el sa se sperie si sa fuga:). in urma cu cateva luni am cunoscut un baiat. am incercat sa fiu cat de rationala am putut. au fost trei luni foarte frumoase, crezusem ca am gasit in sfarsit pe cineva matur , capabil sa ma inteleaga si sa mi fie alaturi pt o perioada mai lunga, insa , de asemenea , ca toti ceilalti mi-a spus ca nu ma merita ,si ca nu vrea sa ma faca sa sufar , pentru ca sentimentele nu sunt reciproce. si uite asa s-a mai terminat un capitol din viata mea . Am crezut ca -mi va fi usor, au fost doar trei luni,insa dimpotriva, timpul trece iar dorul devine tot mai mare...imi lipseste prezenta lui in viata mea ,toate maruntisurile care ma faceau sa zambesc necontenit.in perioada in care am fost cu el ,am inflorit...dar din nou, am cazut in propria mocirla. am renuntat la vise,am renuntat sa mai cred in iubire. stiu ca exista dar probabil doar pt unii...Acum ma dedic doar carierei mele , nu vreau sa esuez si aici . asta ma face sa merg inainte , si gandul ca toata durerea mea ii aduce mare durere mamei mele. Asa ca fetelor , cele care suferiti , gasiti motivele pentru care merita sa va ridicati de fiecare data cand sunteti la pamant...faceti-o pt voi si pentru cei care va iubesc si va sunt alaturi neconditionat.
am iubit timp de 3 si jumate un baiat in care totul sa stins cu durere dupa ce aplecat el in spania,, numai puteam sa suport clipa fara el in care am hotarat sami schimb viuata ca ui singuru baiat din lume... zis si facut dar mai cu greu am cunoscut un altu dupa 2 luni la o disco,,, am stat cu el cam o luna in care lui nui place a decat bautura,, am stat cu el numai ca sa uitde acea iubire,, nu afost chip sa uit de el.. in care am luat dupa 4 luni si am plecat in spania la munca la o vecina ce statea de mult timp in madrid,,,, am stat 4 ani fara sami fac un un iubit,,, in caream cunoscut pe mes un baiat din italia,,, el sa indragostit de mine de la prima vedere. am vrb timp de 1 luna in carea mea spus sa vin in italia cael fara mine nu mai sta ca ma iubeste etc. meam lasat tot in spania in care in august am plecat in italia sne vedem. amram as si in ziua de azii aicii, si ne iubim foarte mult acum in august facem un an de cand suntem inpreuna si urmeaza sa ne casatorim can mergem acasa... sunt foaret fericita,,,, nu credeam ca exzista dragoste la prima vedere nu credeam asta dar asa traiesc dragoste la prima vedere si am iubit la prima vedere. si le doresc la toate fetele succes si sa fie iubite si espectate cum sunt si eu,,, dmz sa va ajute.
inca o iubesc desi simt, vad si sunt constient ca ceva s-a racit in relatia noastra, nu mai e totul ca la inceput. sufar pentru ca mi-e frica sa nu o pierd.. mi-e frica sa nu raman fara dragostea ei, fara caldura ei, mi-e frica de faptul ca nu imi va mai zambi niciodata cand am nevoie de zambetul ei cand am nevoie sa imi fie aproape. e tot ce am mai scump pe lumea asta e singurul motiv pentru care lupt.. dar nu nu nu vreau sa o pierd desi simt ca incet incet se indeparteaza de mine:( ce am facut cu ce am gresit?
pot sa va spun ca am trecut prin 3 relatii lungi,insumand 11 ani.i-am iubit pe toti 3 enorm,si am suferit dupa fiecare in parte.dupa fiecare despartire am simtit ca nu mai puteam iubi,ca nu mai puteam avea incredere sa construiesc alaturi de un alt barbat.insa,viata ne duce mereu in situatii neasteptate.in urma cu 2 luni,l-am pierdut pe cel alaturi de care ma vedem imbatranind;durerea e infernala ,dar ma gandesc mereu ca ceea ce va urma va fi mult mai potrivit pentru mine deoarece asa a fost de fiecare data.aruncand o privire inapoi,constat ca fiecare relatie a fost mai intensa decat precedenta,toti 3 au lasat urme care mi-au modelat personalitatea,suferinta cauzata m-a transformat intr-o femeie mai atenta si mai receptiva,iar acum cred ca toate astea nu sunt decat parte a unui instructaj pentru asumarea unei vieti complete.si cred toate astea dupa ce l-am intanit pe THE ONE si nu am rezistat impreuna.in concluzie,dragostea presupune atat fericire cat si crunte dezamagiri,abia dupa ce ai trecut prin ambele situatii poti spune ca ai experienta.
am fost cu un baiat 2 ani,l-am iubit foarte mult din tot sufletu si tind sa cred k si el ma iubit,insa dupa un timp a inceput sa devina gelos foarte posesiv iubirea lui se transformase in obsesie incepuse sa imi faca foarte mult rau se ajunsese chiar si la violenta insa nu puteam permite asa ceva si m-am despartit de el timp de un an sa tot tinut dupa mn si a incercat sa imi faca rau insa cand realiza ce a facut ii parea rau,timp de un an dupa ce m-am despartit de el ma simteam ca si cum as fi moarta in viata dar totusi moarta o moarte clinica,nu aveam chef de nimic,noaptea plangeam mereu ,ma trezeam din somn ft speriata credeam k o sa inebunesc imi doream sa mor,eram terminata,insa dupa un timp mi-am revenit din ''coma suferintei din dragoste'' e ca si cum memoria mia fost stearsa nu imi mai amintesc ce a fost sunt ft bn acum iubesc din nou mult mai mult si incerc sa fiu fericita si sper k povestea sa nu se repete da oricum nu cred k voi mai suferi asa aceasta experienta ma intarit ft mult.Asa k orice ar fi mergeti inainte candva vor fi doar amintiri si chiar veti foarte fericiti knd veti descoperi din nou bucuria de a trai.multa bafta
am o relatye de un an q un baiat mai mare cu 6 ani.....pana akum 2 luni era totul ok insa akum e ff skimbat.il iubesc enorm de mult....e totul pt me nu cred in varianta k ma inseala pt k nu pleak nikiunde fara me sau fara sami zik....e fff nervos....nush ce sa fac....oare mai are vreun rost sa continui relatia cu el?:((((((
vreau sa va spun si eu povestea mea,si va rog sa-mi dati parerea voastra pt ca eu nu stiu ce sa mai fac:am fost impreuna cu un barbat 1an jumate,nu e mult dar l-am iubit cum nu am mai iubit pe nimeni,era sufletul meu,aerul meu si tot ceea ce insemna viata,dupa cateva luni in care eu credeam ca totul e perfect,m-a inselat,atunci am crezut ca viata mea a luat sfarsit,l-am iertat desi nu si-a cerut iertare,m-a inselat cu fosta lui iubita si am auzit de la o cunostiinta ca el insista sa se impace cu fosta,ne-am impacat,am vrut sa cred ca nu e adevarat,am mai continuat cateva luni pana am plecat din tara,imi zicea ca ma asteapta si ca ma iubeste,ajunsa aici am inceput sa vb cu fosta lui prietena pe mess,imi zicea ca au tinut tot timpul legatura ca se ruga de ea sa se impace si ma barfea in ultimul hal.el nu-mi recunoaste nimic si vrea sa fim iar impreuna,eu nu stiu ce sa fac,nu vreau sa traiesc in minciuna,oare chiar o iubeste pe fosta lui?oare e cu mine doar pt ca nu o are pe ea?l-am intrebat cat de frumo se poate,ca daca o iubeste pe ea de ce nu ma lasa in pace.nu stiu ce sa fac,va rog ajutati-ma cu un sfat.
Nu e un comentariu,e mai degraba un strigat de ajutor. Am realizat ca nu am cu cine sa vorbesc,asa ca,m-am bucurat ca as putea gasi putin ajutor aici...de la oricine. Sunt impreuna cu un barbat de 5 ani,si totul e perfect intre noi,ne iubim mult,desi.....si aici e marele DESI pt toata lumea.El e tigan,si are cu 13 ani mai mult decat mine.Am trecut prin multe de 5 ani tot incercand sa-mi fac familia sa inteleaga,si acum am ajuns la capatul rabdarilor.Nu mai pot.Sunt pusa in situatia de a alege intre familie si el,asta de ai mei.Sa renunt?Toti sunt impotriva noastra.
si eu am iubit mult acu 6 ani pt k au trecut 6 ani de atunci am suferit mult cand ma parasit am,vrut sa imi iau viata,dar am gasit pe altcineva pe care credeam k il iubesc dar mam inselat amarnic acum am copil cu el dar nu il pot uita pe cel pe care lam iubit acum 6 ani iar cand am vrut sa divortez nu vrea sa imi dea copilul,am fost plekta de acasa dar mam intors nu pot sta departe de copilul meu ce pot face?asta e soarta pe care miam aleso tot timpul il invinovatesc pe EL cel din trecut pt soarta pe care o am dar ma gandesc si acum la el si,la tot ce am trait impreuna cred ca si acum IL IUBESC NU TEM UITAT MARIUS
si eu am iubit acuma doi ani si ink o iubesc pe persoana respectiva nu am putut sa il uit,dar m-am obisnuit cu gandu ca nu ii pt mine...acum incerc sa imi fac o relatie serioasa dar nu resusesc deoarece nimeni nu mai vrea o relatie serioasa in ziua de azi,m-am atasat de fiecare barbat cu care am fost si am suferit mult dupa fiecare despartzire,am nevoie de cineva care sa ma inteleaga,care sa fie alaturi de mine in momente grele,sa am cu cine discuta despre o problema personala...mai pe scurt am nevoie de cineva langa mine si acea persoana nu o gasesc,cand vad ca prietenele mele au relatii,in interiorul meu sufar extrem de mult ca nu am si eu pe cineva.nu mai stiu ce sa fac,am nevoie de sfaturi ....
salutare tuturor...poate nu sunt cea mai potrivita sa dau sfaturi,dar knd citesc pe acest site,simt rece in spate..hai sa fim un pic realisti:nu exista persoana pe lumea asta care sa nu fi suferit macar O DATA din DRAGOSTE...io cunosc perfect eceste doua sau trei sentimente:iubire,suferinta si dupa ura...io em fost casatorita...dar nu vreau sa-mi aduc aminte...tot ce e bun din afacerea asta numita:CASATORIE,e un ingeras de fata,de care sunt fff mandra si care ma ajuta sa merg mai departe...mi-am gasit pe altcineva,stam de 1an de zile...si chiar aseara am discutat de despartire...sufar,am plans toata noaptea si nu am mai dormit impreuna..suntem doua firi diferite..orice am zice unul dintre noi,celalalt intelege contrariu...sufar enorm...mi-as calca pe orgoliu si knd se trezeste i-as zice k-l iubesc si ca nu pot trai fara el...dar..in primul rand o sa prinda aripi si io o sa am de suferit pe viitor si in al doilea,de ce sa inaintam si sa se intample la fel peste vreo 3-4ani knd poate fi mai dureros....si acum doare enorm dar macsr sufar doar io nu si fetita...pt k noi suntem in italia si ea nu a avut timp sa se ataseze de el...imaginati-va k io sunt acum in pragul usii:ori fac pasul spre iesire oeri spre intoarcere..hmmm....nu stiu...dupa onoapte nedormita si plina de lacrimi,numa pot aduna
Mi-am intilnit perechea acum 2 ani si 9 luni,e banal,pe net.Am trait o poveste timp de 2 ani!Ne desparte departarea de 2.500 km distanta,dar ne vedem foarte des si urmeaza la vara sa fim deja impreuna pentru todeauna si la el adica in it....dar...am asa niste dubii,mi-e teama parka..fiindca a gresit in ultima jumatate de an mult in fata mea...acum insa tot isi cere iertare si s-a schimbat radical...zice c anupoate trai fara mine...mi-e teama insa sa nu se repete unele greseli...cum se spune lupul isi schimba bblana dar naravul ba....asa si el...nu stiu,nu pot fara el..il iubesc atit d emult si am trecut prin atitea impreuna...offf....dooaremideci nu stiu....sper si eu in bine dar mi-e teama sa nu pling mai tirziu...
Buna! Vreau sa va povestesc si eu ce mi s-a intamplat: Am cunoscut un baiat minunat, timp de 5 luni nu ne-am vazut deloc, apoi ne-am intalnit intamplator pe strada si am reluat legatura la scur timp el a trebuit sa plece in Spania, m-a cautat si am pastrat legatura.....timp de 4 luni l-am asteptat sa vina in tara si sa putem sa fim impreuna, in ziua cand a venit in tara adika pe data de 21 septembrie 2010 l-am asteptat pe aeroport fara sa stiu nimik de el de 5 zile si a venit.... In noaptea aceea am fost cea mai fericita fata idn lume...Am inceput sa facem tot ce ne-am propus si vb la telefon cand era el plecat din tara...De la bun inceput am fost foarte foarte apropiati, dormea la mn si eu la el...parinti nostri ne vedeau deja "luati". Mentionez ca cu toate astea nu am avut relatii intime desi era cat pe ce :D El era ca un inger pt mn, imi facea toate poftele, ma iubea enorm si imi arata asta, iar mi-e mi s-a "urcat la cap" atata iubire, ajunsesem sa cred ca indiferent ce as face eu il ma v-a ierta pt ca ma iubeste atat de mult....Si am inceput sa-mi cam bat joc, inconstient dar o faceam. Credeam ca niciodata nu ma va parasi pt ca ma iubeste. Vedeam decat iubirea lui fata de mn, de a mea uitasem..... Ajunsesem pana si sa dau in el de fata cu mama si etc si exact atunci el nu a mai suportat si a pus stop, am zis ca glumeste ca nu se poate asa ceva. Am crezut ca se va intoarce ca e o chiestiune de o zi doua ca ma va cauta dar nu a fost asa :( Abia dupa ce l-am pierdut am inteles ce mult a contat pt mn si cat de mult m-a facut sa-l iubesc! acum as da orice sa mai fie ca inainte, pt ca acum nu as mai repeta niciodata greselile facute, dar din pacate stiu ca nu se mai poate, acum el are pe altcineva :( iar eu inca sufar dupa el :(:(( inca il mai iubesc si il voi iubii mereu! Am aflat ca peste 2 luni va pleca inapoi in Spania si inca traiesc cu impresia ca ma va cauta iar si ca poate Doamne Doamne va face el o minune si el ma va ierta si o vom lua de la capat, dar cateodata cred ca asta e doar in imaginatia mea si ca nu se va intampla nicodata asta, cu toate astea stiti cum se spune: speranta moare ultima;) Aaa si inca ceva: sfat: pretutiti ce aveti langa voi, pt ca daca nu o veti face s-ar putea sa patiti ca si mn si sincer nu doresc la nimeni asta!!!
vreau sa stiu daca exista k adevarat o dragoste curata si sincera fara tradari sant casatorita am 3 copii dar vad ca pe o zi pe alta relatia k sotu meu se raceste eu sant plecata an italia sa lucrez dar nam gasit anca de lucru iar sotu meu ami spune sa vin acasa k daca nu divorteaza am un apartament k chirie nu este al nostru si ma gandesc la ei cum putem plati datoriile care sant destul de mari cate o data am senzatia k sant singura k toate k el an loc sa ma sustina ma jigneste ce pot face ami dati vrun sfat?
e dureros,majoritatea persoanelor nu au ratiune,logik,orgoliu,sau dak le au,le pierd in anumite momente...si,de aici pleaca dezastrul... eu unu,sincer,nu cred k imi este permis s iubesc j s fiu iubit cu adevarat...cel putin nu in viata asta...cuvintele sunt de prisos...nu pot umple golul din suflet... http://www.youtube.com/watch?v=kMBWLpLsD2Y e n slideshow facut cand eram ingenunchiat,relativ recent.o preocupare,sa nu inebunesc de durere...
e dureros,majoritatea persoanelor nu au ratiune,logik,orgoliu,sau dak le au,le pierd in anumite momente...si,de aici pleaca dezastrul... eu unu,sincer,nu cred k imi este permis s iubesc j s fiu iubit cu adevarat...cel putin nu in viata asta...cuvintele sunt de prisos...nu pot umple golul din suflet... http://www.youtube.com/watch?v=kMBWLpLsD2Y e n slideshow facut cand eram ingenunchiat,relativ recent.o preocupare,sa nu inebunesc de durere...
Trec printro perioada foarte dificila, stau cu o fata de 2 ani si 3 luni si in primul an la inceput faceam numai ce vroiam eu nimic din ce spunea ea nu era bine vroiam doar ce spuneam eu( inainte sa stau cu ea am stat cu o fata mai mica decat mine cu 5 ani ( nu vreau sa ma laud dar aveam 18 ani aveam masina bani si tot ce imi doream) insa am iubit-o forte mult si ea si-a batut joc de mine , tot ce a vrut ia la orice ora ii faceam pe plac) insa dupa un an totul sa schimbat radical am inceput sa imi arat sentimentele mele fata de ea si dupa parerea mea tot ce mia fost cu putinta am facut si ce trebuia si ce nu trebuia, prieteni mei au inceput sa rada de mine si incetu cu incetu sau indepartat de mine nu mai am pe nimeni si simt ca inebunesc, simt ca relatia noastra se va termina ma va parasi si am inceput sa sufar, daca am prins curaj si am inceput din nou sa iubesc iarasi am dat-o in bara nu mai vreau sa sufar , daca nu m-as fi rugat eu de ea sa nu ma paraseasca de mai multe ori mar fi lasat de mult nu mai vreau sa sufar dar nici sa ma tot milogesc de cineva stiu ca sunt tanar si am viata inainte dar pe zi ce trece simt ca inebunesc, mai rau e ca am vrut sa ne mutam inpreuna si acum cand imi vine sa ma descarc si sa plang ea ma vede tot timpul si deja sta cu mine numai ca ii este mila de mine(cred) , simt ca viata mi se scurge printe degete si nu stiu ce sa mai fac, doar bautura imi mai alina suferinta ce o port in suflet mereu. Va multumesc ca ati avut rabdare sa imi cititi aceste randuri fara importanta poate pentru voi si insa pentru mine extreme de importante deoarece am avut curajul si puterea de a ma descarca de ceea ce ma apasa si daca aveti putin timp liber scrieti-mi macar cateva randuri pentru a puta sti ce sa fac ca sincer nu mai stiu in acest moment nu mai am pe nimeni imi este foarte greu .:((
am 2 ani decand sunt impreuna cu u baiat si in tot acest timp lam inselat de vreo 2 ori ..cu persoane diferite ..motivul ?? mam lasat de scoala pt el si din cauza ca si el mai avea un an de scoala .nu am avut pretenti dar dupa o perioada cam de vreo 2 luni am indraznit si iam spus ca vreau sa ma distrez ..dar cu vorba am ramas si asa a trecut un an si nu am fost nicaieri..si cand a venit vara sa intors mami meu din it..iar in vara lam inselat cu 2 persoane...iam spus ca motivul este faptul ca ma tine ca pe un caine si nu pot trai fara comunicare ..a zis ca va fi bine am trecut peste toate dar acuma iarasi face aceelasi lucru .. pe mine ma doare de numai pot ...el se teme cal voi insela din nou si de asta nu ma lasa sa ma duc la prietene doar sa vina ele la mine ..nu am nci credit pe telefon nici un ban ..nimik cat timp merge la lucru eu trebuie sa tac si sa fac ...ccam 1 data pe saptaman mergem impreuna sa facem cumparaturile ..in rest nimik ... ce sa fac ? ma doare dar cum sai spun ??? p.s. nui mai am pe nimeni alaturi de mine ..nici macar parintii ... datimi un sfat va rog :(( multumesc
Nu stiu cum sa incep povestea mea, am cunoscut un barbat acum un an si jumatate mai exact in luna aprilie 2010, totul parea ca un vis la scurt timp m-a cerut de sotie iar in luna septembrie 2010 am facut nunta,ptr ca in iunie 2010 s-a mutat cu serviciu la 200km distanta de mine. Ne intalneam in fiecare weekend. Mama lui m-a placut la inceput dar pe urma nu i-a convenit ca nu-mi inchiriez o rochie de mireasa , ca nu-i iau verighetele de cand era ia mireasa(socru meu fiind mort de 12 ani), pe urma au inceput discutiile ca eu nu am studii superioare si baiatul ei are, ca vreau sa-i vand casa batraneasca in care nu statea nimeni , eu avand o locuinta si intentionam sa o vand dar cu conditia ca sa nu facem imprumut la banca si sa vanda si el casa aceia batraneasca. Intr-un final am ramas gravida ,la orice discutie sotul meu spunea ca da divort de mine , nu-mi respecta parintii chiar daca eu o respectam pe mama lui, am vrut sa dau copilul afara dar el mi-a spus ca este pacat si sa-l tin ca o sa fie bine. Cand am implinit 4 luni sotul mi-a spus ca-si doreste sa dau copilul afara . Am dat tot felul de tlf la medici si toti imi spuneau ca nu se mai poate face nimic,mama lui i-a spus daca nu pot sa dau copilul afara nu ete nici o problema dupa ce nasc sa dea divort de mine.In luna a-8-ta mi-am luat concediu postnatal si m-am mutat la el intr-un apartament inchiriat,era f mizerabil si am fost nevoita sa fac curat, am montat singura bateriile din toata casa ptr ca erau stricate iar sotul meu nu stia sa bata nici un cui in perete, intr-un final m-am descurcat singura cum am putut , mai greu mi-a fost de burta ca era destul de mare . L-am rugat sa ma ajute sa montez niste perdele cumparate de mine ptr ca el nu aducea bani in casa ,imi spunea ca nu are timp si tot eu am fost nevoita sa dau cu bormasina in perete ca sa-mi asez galeria de la perdea. Am incercat sa-i explic ca o sa avem un copil si o sa am nevoie de bani ptr nastere , m-a inteles pe moment si cand i-a venit salariu a zis ca nu are cum sa-mi dea nici un leu , m-am luat de el spunandu-i ca eu toti banii ii aduc un casa iar el nu vrea sa aduca nici un ban. S-a suparat f tare si mi-a spus pe un ton f raspicat :iesi afara din casa mea! vazand ca eu nu plec m-a lovit si a plecat sechestrandu-ma in casa , mai exact m-a inchis in casa luandu-mi cheia Dupa cateva ore l-am sunat sa-l rog sa-mi deschida ptr ca nu ma simt prea bine ,eram f ametita si vedeam cum se invarte casa cu mine , m-am dus la baie sa ma spal pe ochi dar nu a mai apucat, m-a bufnit sangele pe nas si am picat intre cada si wc. Intre timp a venit sotul meu cu un prieten ,m-au laut de maini si de picioare , m-au aruncat in pat si si-a facut bagajul plecand ptr o saptamana de acasa lasandu-ma in casa cu usa deschisa dar fara cheie. Stateam noapte de nopate cu frica ca poate sa intre oricine peste mine in casa. Dupa o saptamana a venit acasa , nu i-am spus nimic: de unde vii? , dece ai plecat ? ect Inainte de a naste cu o zi a venit un prieten de-a lui pe la noi pe acasa si mi-a adus un buchet cu flori, a doua zi am nascut si sotul meu a mers cu mine la spital spunandu-mi ca vrea sa asiste la nastere. Asta m-a bucurat f mult ptr ca am crezut ca daca vede copilul o sa se ataseze de el si o sa fie bine intre noi , eu am nascut normal fara nici o anestezie . In durerile cele mai mari nu am tipat ,ba din contra am tinut in mine ca sa nu-l sperii, dupa nastere a doua zi a venit la mine la spital fara nici o floare spunand ca nu i-a trecut prin cap sa-mi cumpere,dar a gasit o alta solutie, s-a dus acasa si a luat florile pe care le-am primit de la prietenul lui si mi le-a adus mine la spital .La spital am suferit f mult ,parintii mei nu au avut posibilitate sa vina la mine decat la externare ,iar eu aveam nevoie de o mancare calda, sotul meu imi adusese un pachet de biscuiti si 2 sticlute cu sana si asta sa-mi ajunga ptr 3 zile . M-am dus la bucataria spitalului si am cerut sa-mi dea ceva de mancare .Mi-au dat o cana cu ceai si o felie de paine cu gem . plangeam si mancam spunand ca o sa fie bine intre noi ,ceia ce nu s-a intamplat. Dupa externare a mai stat doar o singura zi cu copilul si cu mine ,pe urma a plecat spunand ca da divort de mine, copilul avea doar 4 zile,iar norocul meu a fost ca dupa externare ne-am dus la parintii mei acasa.surpriza a facut ca la 2 zile sa vina cu avocatul lui in curte la mine si sa-mi spuna ca divorteaza de mine. Seara mi-a fost rau ,facusem fabra 40,7 ,cu frisoane ., copilul nu mai vroia sa suga si a trebuit sa o trimit pe mama dupa lapte praf.Mama mi-a luat masina si s-a dus dupa lapte dar din pacate a facut accident cu masina (lovise un caine) A doua zi m-a dus mama la spital , surpriza mi-a scazut tensiunea la 6 si m-a bagat direst la terapie intensiva ptr ca facusem septicemie , mama mea l-a sunat sa-i spuna ca sunt la terapie iar el i-a spus ca mai asteapta cate un tlf de la mama sa ii transmita cum ma mai simt, bineinteles ca nu a venit absolut de loc la mine dar nici nu m-a sunat.Am stat o saptamana la spital sub supraveghere medicala iar cand a trebuit sa fac interventia chirurgicala mi-au spus ca nu poate sa-mi faca nimic si sa ma intorc la Bucuresti unde am nascut ca sa imi faca dr cu care am nascut interventia. A trebuit sa ma intorc in acelas pital unde am nascut, mi-au facut interventia dar dupa externare m-am simtit tot mai rau , a trebuit sa ma duc la alt medic ca sa ma vada , surpriza la eco mi-a spus ca nu s-a intervenit cum trebuie si trebuie sa mai fac o alta interventie.Nu am avut incotro si am facut cea dea doua interventie chirurgicala. Sotul meu m-a suat intre timp sa ma intrebe daca mai traiesc. Eram disperata ptr ca si cea dea doua interventie nu a dat rezultate. Ultima mea sansa era sa merg la Tg Mures ptr ca acolo erau dr care ma puteau salva , lovitura am primit-o cand mi s-a spus ca nu se mai poate interveni ptr ca am 2 interventii si o nastere in doar 2 saptamani , si nu are ce sa-mi faca decat sub tratament sa elimin resturile.Multumesc lui D-zeu ca am scapat si ca sunt bine mersi, dar nu a durat mult si am primit citatia de divort acasa cu motivele :;;;confortul unei familii si interesele materiale imi dictau sa continui casatoria(parintii sotiei avand o situatie materiala buna);;Am fost daramata pe 22 septembrie 2011 s-a pronuntat divortul iar noi pe 26 implineam un an de la casatorie. L-am rugat sa vina cand vrea la copil , am stat de vb cu el si i-am spus ca inca mai tin la el dar pe el nu-l mai intereseaza persoana mea si nici copilul .Imi pare rau ca inca mai tin la el si inca-l mai iubesc in ciuda la tot ce s-a intamplat . Copilul seamana cu el, am vb cu soacra mea si am rugat-o inainte de divort sa ne impace , iar ia mi-a spus ca poate sa creasca copilul si fara tata. Am plecat cu copilul in brate plangand de la ia de acasa .Nu stiu daca mai am putere sa o mai iau de la capat ,nu stiu daca pot sa-l iuit stiu doar atit ca inca-l mai iubesc
Esti de fier, cind am citit tot ce ai scris mi se rupea tot. Doamne ce dobitoc, stiu ca judecindu-l n-o sa ajute. Dar mai bine e sa gindesti ca ti-a provocat atita rau si neplacere el nu e om ci animal, nu merita nici un fir din parul tau. Iti sfatuesc sa uiti ca o fila neagra din viata ta si sa-ti traesti viata frumoasa cu copilul tau, sunt sigura ca in viitor va fi acel care te va intelege si te va pretui.
povestea mea incepe asa am intrat intro relatie cu un tip pe care il cunosteam de 4 ani dar niciodata nu mi-a placut de el ca baebat ptr mine,EU eram intro alta relatie care nu mergea deloc ma lasa fara energie si ce am gindit ca daca voi lasa pe alcel tip si voi incepe cu acesta care toate cunostintele noastre comune spune ca e un tip de treaba si cuminte nu am mai ezitat si am inceput relatia .Ne-am pus impreuna si dupa 2 saptamini am inceput sa cumpar mobila sa amenajez asa sa fie bine dar intro seara tipul era obisnuit sa stea pe calcuator iar eu doream sa petreaca mai mult timp cu mine si la-am intrebat de ce sta asa de mult pe calc la care tipul imi raspunde cu un ton ridicat ca-il sufoc si ca daca nu-ami comvine sa plec ca sunt o cicalitoare . Ei dracele mele de atunci au inceput problemele iar eu am inceput sa intuiesc cam ce se ascunde in interiorul lui am continuat sa stau cu el ca aveam probleme de sanatate si probleme materiale dupa 6 luni am inceput sa ma obijnuiesc cu el si sa il iubesc dessi eram constienta de ce se intimpla nu puteam sa pun capat.AM CONTINUAT ASA APROAPE 2 ANI in acest timp am descoperit ca era un tip slab de inger adica usor influientabil fara personalitate si caracter neformat cu sechele din trecut stiam ca nu ma merita si ca e un papa lapte ne-am despartit dar eu am preferat sa -mi fac viata mai frumoasa iesind cu alti barbati la cafea la vorba si mi-am facut un prieten desi eram constienta de ce face si cum e el totusi sufeream dupa el .ne-am impacat ptr putin timp ca eu am ales sa plec in alta parte sa vad ce se intimpla si ca aveam si alceva de rezolvat CE A FACUT EL pai a cerut unei prietene sa ai prezinte pe cineva zis si facut la 3 zile dupa plecarea mea a facut exact ce eu am prevazut de la inceput sta de o luna cu o fata care nu e nici pe departe ce sunt eu si ce zicea el ca vrea de la viata ne-am intilnit sa-mi explice ca a ales asa ca sa ma uite si ca nu-l intereseaza ca acea fata e mai jos decat mine dar si daca pierde e viata lui si face ce vrea el cu ea SI ACUM CE VREAU SA VA SPUN EU este ca barbati nu sunt ca noi ei daca dau de alta ga......uita mai usor si sunt mai echilibrati noi asa ne facem probleme si alegem sa suferim DRAGELE MELE DOAMNE trebuie sa intelegeti ca avem niste pacate de curata sau karma la uni mai grea la uni mai usoara dar sa fiti pozitive e puin mai greu dar nu inposibil nu va pierdeti increderea in voiimportant este sa fiti sanatoase si frumoase ca barbati se gasesc nu stati sa asteptati dragoste de la barbati iubitiva pe voi barbati sunt niste obraznici ca sa nu zic alceva.SE cred destepti dar stati linistite ca va gasi si ei pe cineva sa-i faca sa sufere sa plateasca pacatulSFATUL MEU incercati sa ai cunoasteti ca sa stiti la ce va asteptati de la ei nu va lasati orbite de vrajeala lor luativa si voi masuri de precautie va pup
Posteaza comentariu