3 componente indispensabile pentru ca un cuplu sa existe

Sa citim un alt mesaj: "Buna, nici nu stiu cum sa incep! Am o relatie de 3 ani (eu am 20 si el 24 de ani), eu sunt la facultate la 100 de kilometri departare de el si nu ne intalnim decat la sfarsit de saptamana cand plec acasa.

De obicei, ma duc saptamanal si abia asteptam amandoi intalnirea, dar acum asa s-a intamplat ca am ramas aici 2 saptamani si m-am inscris la scoala de soferi si am un instructor cam de 28-32 de ani si nu stiu ce e cu mine dar mereu ma gandesc la el. Azi am fost la a 3-a ora cu el si parca in timpul orei cand era langa mine instructorul, a mai trecut senzatia asta (e o senzatie pentru mine, pentru ca nu stiu ce e?), dar, totusi, cand am ajuns acasa simt din nou acelasi lucru si ma gandesc la el. Nu stiu ce m-a apucat, practic nici nu-l cunosc si mi-e frica sa nu imi pun in pericol relatia.

Cu iubitul meu cand suntem impreuna ne este foarte bine, ne iubim mult, desi acum 2 luni am trecut peste o perioada critica cand ne certam mult si ne-am dat seama ca ne e in pericol relatia si de atunci totul e foarte bine. Trebuie sa va spun ca am muncit mult in acesti 3 ani sa-l schimb pentru ca el este muncitor la o fabrica de mobila unde a inceput sa lucreze dupa liceu si parintilor mei nu prea le-a convenit de el; si el stia asta, dar acest lucru nu ne-a oprit sa ne iubim si acum cand si parintii cat de cat l-au acceptat si noi putem vorbi intr-adevar despre orice si ne cunoastem trecutul perfect, e fidel, sunt fidela, s-a schimbat si vad ca se straduieste sa faca totul sa ne fie cat mai bine, nu stiu ce m-a apucat, de ce vreau pe altcineva si nici nu stiu daca vreau intr-adevar pe altcineva.

Noi acum 6 luni am fost in pragul despartirii si am fost amandoi de acord sa facem acest pas, dar pana la urma ceva nu ne-a lasat si de atunci e foarte bine. Ajutati-ma, nu stiu ce e cu mine si ce sa fac".

Pana acum este evident ca elementele sunt importante: "Am aproape 31 ani si sunt intr-un zbucium continuu. Cred ca sufletul si trupul nu-mi mai sunt de mult timp impreuna. Sunt casatorita de 7 ani si de 3 ani casnicia mea a fost un chin. Sotul meu m-a tratat ca pe un obiect de sex, de facut mancare si de companie, atat. M-am rugat sa pot sa nu mai simt nimic pentru el si am reusit asta. Simt mila doar. Am vrut sa plec si de fiecare data cand am incercat mi-a facut o criza. Situatia s-a mai stabilit intre noi si e mai bine, insa nu ma mai atrage sexual deloc. Il simt ca pe un prieten pe care nu vreau sa-l pierd. Am avut alte relatii insa niciodata nu am fost multumita, mereu am gasit un cusur si m-am intors acasa.

As vrea sa-mi pot gasi linistea sufletului, sa pot sa las trecutul la o parte si sa pot simti ceva pentru sotul meu. Imi e drag, dar nu mai mult. Ma lasa singura sambata de sambata si sarbatoare de sarbatoare, nu vrea sa-si faca nici un plan cu mine si suntem financiar separati. In acelasi timp, am fost corecta cu el si i-am spus de relatiile mele, insa tot nu ma lasa sa plec de langa el.

Nu stiu daca va fi mai bine sau nu daca plec. As vrea sa pot avea o viata normala cu un om cu planuri care sa ma ajute si sa ma inteleaga. In acelasi timp, mi-e frica sa-mi iau zborul si mi-e frica de reactia sotului mei si de faptul ca-l las singur.

Ce sa fac? Am o relatie cu un om care e destul de materialist si asta ma deranjeza. Sotul meu, cum ma lasa singura, ma simt rau si simt ca-l urasc, ce sa fac? Ma gandesc uneori ca s-a intimplat ceva in mintea mea si nu-mi mai pot reveni. Ajutati-ma cu un sfat. Cand sunt cu sotul meu vreau sa plec cand nu sunt cu el mi-e dor de el".

In ambele scrisori ceea ce am tratat pana acum nu se aplica - exista relatie, exista experienta si totusi cuplul nu este "extrem de fericit". In prima, se pare ca a aparut o persoana care a rupt unitatea cuplului. In a doua, nu a aparut o persoana exterioara, dar s-a destramat unitatea dintre minte si suflet. Se pare ca elementul central ramane cel al unitatii. Fara aceasta unitate nu vom vorbi despre un cuplu autentic, ci despre niste oameni care isi impart intr-un fel sau altul viata.

Cuplurile incep sa fie puse sub semnul intrebarii atunci cand apare o ruptura. Iar aceasta ruptura apare in 2 contexte - fie ia forma unei persoane care ajunge sa reprezinte ceva pentru unul din cuplu, fie ca un partener resimte o stare de ruptura - vrea si nu vrea sa mai fie in cuplu.

Aceasta unitate este o stare dificila deoarece presupune o stare speciala - de a lua o decizie care este oricum resimtita ca fiind neplacuta.

Ce pot face aceste persoane care resimt o ruptura?

In primul rand, sa caute acordul interior. Sa ne inchipuim ca in fiecare protagonista din mesaje, exista de fapt doua persoane:

• una care isi doreste un alt barbat si cea care ramane fidela actualului partener;
• una care vrea sa plece si una care se teme sa plece.

Oare cum ar fi dialogul dintre cele doua? Aici ar trebui sa fie lasat timp fiecareia sa se exprime. Decizia este dificila pentru ca este o stare speciala - nu toti oamenii sunt capabili sa-si acorde dreptul la decizie - este ca si cum acestia nu ar fi de acord ca sunt liberi sa aleaga pentru ca nu ar putea sa-si asume responsabilitatea alegerii.

Un alt lucru indispensabil in contextul unei rupturi este acceptarea faptului ca poti sa vrei doua lucruri in acelasi timp fara ca unul sa fie rau si celalalt bun. Este un gest de bun simt si de igiena personala. Suntem si rai, suntem si urati, sunt stari generale pe care nu le putem nega, iar daca le negam nu facem decat sa le facem sa se dezvolte mai mult si sa ne chinuim direct proportional.

Faptul ca cineva isi doreste si se simte atras de profesorul de la scoala de soferi nu este un fapt urat de care este nevoie sa fuga, ci este o stare care vine de undeva si probabil arata si o nemultumire fata de partenerul actual. Pe de alta parte, este normal sa-ti doresti altceva si, in acelasi timp, sa-ti fie teama sa obtii acel cineva. Va veni o vreme cand decizia de a pleca sau de a ramane va fi luata; cand se va simti pregatita pentru una sau alta din variante. Dar cand unitatea dispare atunci, in mod automat, cuplul intra intr-un moment de criza si are nevoie de resurse importante pentru a supravietui.

Care este situatia ta oare? Exista partener, exista relatie, exista unitate? Poate ca aceste scrisori sunt un eventual subiect de meditatie pentru tine; oricum, iti doresc sa petreci un decembrie linistit alaturi de cei dragi!