De la Burgos la Fromista

Burgos este al doilea mare oras prin care trece Camino, dupa Pamplona. Mi-a placut mult sa ratacesc pe stradutele Pamplonei, oras in fierbere la data respectiva, caci se pregatea pentru sarbatorile in cinstea lui San Fermin, patronul orasului, si care au culminat zilele acestea. Dar despre asta o sa vorbim separat.

Am avut, desigur, emotii in fata statuii lui Ernest Hemingway si am zabovit mai mult de o jumatate de ora in pasajul care-i poarta numele.

Cat despre Burgos, numele orasului este de natura vizigota si inseamna "turnuri fortificate", in amintirea luptelor care s-au dat aici. Un oras plin de vestigii istorice. Catedrala Santa Maria este una dintre cele mai importante catedrale gotice din Spania si una dintre cele mai frumoase din lume. Constructia ei a inceput in 1221, din ordinul lui Ferdinand al III-lea, dar a fost terminata abia in sec. XV.

Am vizitat-o de doua ori, o data in ziua in care am ajuns in Burgos, nici nu mai stiu cand, e foarte usor sa pierzi notiunea timpului dupa atatea zile de mers pe jos. Iar a doua oara, in ziua imediat urmatoare, cand am iesit pentru patru ore de pe ruta Santiago, sa fac un nou tur prin centrul orasului.

Detalii opulente, pe cat de minutioase, pe atat de impresionante, raceala si mutenia mormintelor, cavouri cu osemintele eroilor si regilor Spaniei, pe pereti un sir lung de cardinali care impuneau cu privirile lor incruntate de dincolo de moarte.

Am trecut apoi prin Hospital del Rey, fondat de Alfonso al VIII-lea si m-am oprit pentru alta jumatate de ora pe Podul Arhiepiscopului (Puente del Arzobispo), pe care, dupa o anecdota populara spaniola, se pare ca Alfonso al VIII-lea a cazut zdravan de pe cal, in timp ce-si urmarea dusmanii. Sa nu uitam insa ca Alfonso al VIII-lea a fost inamicul eroului local El Cid, iar povestioare ca aceasta, cu sfarsit comico-tragic pentru rege, fac si acum deliciul locuitorilor orasului.

Mai departe, in drum spre Castrojeriz, oraselul unde-mi propusesem sa innoptez, il intalnesc pe drum pe un anume Juan din Barcelona, care aproape ca alerga pe campii. Voia sa dea burta jos si nu gasise alta modalitate mai buna decat sa faca 40 de kilometri pe zi, dar nu pana in Santiago, ci pana in orasul Leon, fiindca i se termina concediul.

Bineinteles, incepem sa palavragim. Nu stiu cum am reusit, zau, fiindca eu inteleg doar 70% din spaniola si numai daca cineva imi vorbeste rar, iar el nu stia decat cateva cuvinte in engleza. Am inceput, deci, sa dam din maini si picioare si sa ne invartim bastoanele prin aer, sa ne maimutarim trasaturile fetei. Pe scurt, mi-a luat 40 de minute sa-i explic ce inseamna cuvantul "poveste", si inca un sfert de ora sa ii explic ce inseamna "balaur", lucru care m-a obosit teribil si-am simtit nevoia sa scap de el. Dar n-am mai reusit, asa ca a trebuit sa-l suport pe o distanta de 10 km.

In Castrojeriz am traversat strada principala, plina de monumente si vestigii, din pacate nu prea bine conservate, de data asta. Oraselul si-a pastrat insa aerul medieval. M-am oprit in fata unei biserici gotice, care avea cateva elemente romanice, am recunoscut imediat palaria lui Marie-France, o infirmiera de 51 de ani, de care ma tot ciocnisem pe drum, nehotarata si ea, ca si mine, daca sa mergem mai departe sau sa ramanem in Castrojeriz.

Aveam probleme la piciorul stang, din cauza unei basici care ma tot suparase toata ziua, urmatorul sat era la 11 km distanta, si totusi am spus: "Allons-y!". Era singura modalitate de a scapa de Juan, care tot tragea de mine sa raman, iar eu numai de un love-story nu aveam chef la ora aceea.

Asa ca... am mers mai departe. Schiopatand printre pietre, urcand cu greu un povarnis, n-am incetat totusi nici o clipa sa ma minunez de cerul Spaniei, de linistea colinelor, a morilor de vant, intrerupta doar de cantecele greierilor de printre ierburi.

Noua kilometri mai incolo, piciorul meu stang n-a mai putut tine ritmul cu Marie-France si am cerut gazduire primei manastiri care ne-a iesit in cale. A fost totusi o zi lunga. 29 de km, fara sa mai punem la socoteala vagabondajul pe strazile Burgosului.

A doua zi, cred ca era 7 iulie, 15 km mai incolo de manastirea San Nicolas, unde fusesem primita, am ajuns in Fromista. Un orasel de cateva sute de locuitori. Nici drumul de la San Nicolas pana la Fromista n-a fost lipsit de nazbatii.

Pe o distanta de 2 km s-a tot tinut dupa mine un magarus foarte simpatic, m-a tot impuns cu boticul lui umed, eu l-am gonit spre staulul lui, am inceput sa arunc cu pietricele sa ma lase in pace, nici vorba sa inteleaga. Ei bine, am hotarat sa ma imprietenesc cu el, i-am pus numaidecat numele Pinocchio si-am inceput sa vorbesc cu el. Ce era sa fac, daca nu voia sa plece! Apoi mi-am dat seama de ridicolul situatiei. Eram undeva, in the middle of nowhere, schiopatam in continuare, vorbeam cu un pui de magar si nu mi se parea nimic anormal in intamplarea aceasta.

Chiar atunci, trece din nou in viteza pe langa mine Juan cel cu 40 km pe zi. Se trezise pe la 5 dimineata si iar o luase la goana pe campii. Ne-am salutat, am inceput iar sa dam din maini si din picioare, apoi i-am facut semn sa plece, ca nu pot sa-l urmez. A inteles, in sfarsit, mi-a mai facut o data semn cu mana de pe o colina si a disparut cu Pinocchio dupa el.

Ce ar trebui sa stii despre Biserica San Martin din Fromista:

• Biserica San Martin din Fromista a fost construita in 1066 din ordinul Donei Mayor de Castiglia, vaduva lui Sancho al III-lea de Navara.

Ornamentatiile aflate la diferite inaltimi au forme vegetale, animale sau umane. Se pot numara 309 de figurine, fiecare purtand un mesaj dificil de decodificat acum. Cei din Evul Mediu stiau, cu siguranta, ce transmite fiecare si ce fabula, legenda sau poveste este simbolizata in figurinele respective. Din pacate, majoritatea acestora s-au pierdut in timp.

Tot in biserica de arhitectura romanica gasim statuia Sf. Martin, din sec. XIV, a Sf. Iacob, tot din sec. XIV, iar in centru, un Iisus crucificat, de la sfarsitul sec. XIII.

Capitelurile cu personaje umane sunt scene din biblie, una dintre cele mai cunoscute fiind expulzarea lui Adam si a Evei din Rai.

Capitelurile cu decoratiuni vegetale sunt cele mai numeroase, iar cele cu decoratiuni animale simbolizeaza Binele (pelicani, porumbei, berze, vulturi etc.) sau Raul (serpi, lupi, animale fantastice).