Şi bărbaţii au suflet. Nu mă aşteptam să te iubesc atât şi nici să te rănesc mereu


În lumea din care vin, nimeni nu primea o a doua şansă, în lumea în care am ajuns mă simt straniu. Mereu prins între două lumi, reuşesc, doar, să te fac să suferi

Nu mă aşteptam să trăiesc atât. Eram pregătit să mor tânăr. În lumea în care m-am născut, nimeni nu primea o a doua şansă. Dar, am supravieţuit, lumea s-a schimbat, m-am îndrăgostit de tine şi, iată, trăiesc.
Ar trebui să-ţi mulţumesc, dar de multe ori, tristeţea mea de inadaptat mă ajunge din urmă. Nu-mi găsesc locul, nu mai pot să respir, trebuie să fac ceva şi, atunci, o iau din loc.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod