Mintea mea a rămas plină de acea noapte de toamnă. La un moment dat am plecat, tu adormisei, iar serialul se sfârşise demult. Aş fi vrut să-ţi spun ceva la plecare, să-ţi scriu câteva cuvinte pe o foaie albă de hârtie, să-ţi ofer o bucată din mine ca să nu mă uiţi, dar am ştiut că e în zadar. Timpul va aşterne straturi fine de praf peste dragostea noastră. Şi se va pierde. De atunci, am senzaţia de toamnă de fiecare dată când mi se face dor de tine.
Posteaza comentariu