Mama la varsta de 20, 30 sau 40 de ani?

A fost extraordinar de greu, abia dupa patru ani am reusit sa raman insarcinata si sa dau nastere copilului.

Sarcina a fost grea, iar acum, desi imi iubesc enorm copilul, ma simt vesnic obosita, deseori depasita si ma gandesc ca trebuie sa am grija de mine ca sa-mi pot creste baiatul pana in momentul in care va fi cu adevarat independent.

 

Maternitatea m-a maturizat si m-a epuizat in egala masura!", povesteste Angela.

Femeile care devin mame mai tarziu, spre pragul varstei de 40 sau daca chiar si dupa, vor face cu siguranta calculul pe care l-a facut si Muriel Flis-Treves: "Am amanat menopauza cu zece luni!".



De cele mai multe ori, aceste femei sunt realizate profesional, stabile psihic si financiar. Din acest punct de vedere pot fi considerate mame ideale. "Caracteristic este faptul ca sunt exagerat de rationale si extrem de grijulii. De cele mai multe ori, mamele in varsta de 40 de ani sunt incapabile sa faca singure fata vietii si au nevoie de un partener fidel, pe care sa se poata baza.

Copilul le intinereste si le imbatraneste in egala masura. Fizic sunt capabile sa faca fata si perioadei de graviditate si perioadei obositoare in care copilul este mic.
Pe de alta parte, dau dovada de o dragoste materna evoluata, profunda, isi educa cu rigurozitate copiii, sunt exagerate si meticuloase, au mai putina rabdare, dar sunt mult mai profunde"
, este portretul mamei de 40 de ani, realizat de catre psihologul francez Muriel Flis-Treves.


Dragoste pura!


Indiferent de clasificari si opinii, de varsta la care vine un copil pe lume, universul femeii care devine mama va fi schimbat radical, transformarea fiind una deplina si instantanee.

Insa, va spun asta din proprie experienta, fiind o mama care se inscrie mai degraba in ultima categorie, fiica mea venind pe lume spre 40 de ani ai mei, viata mi s-a schimbat in modul cel mai frumos cu putinta! Dupa ce apare un copil, vei gasi un echilibru interior pe care nu l-ai mai gustat inainte, o inepuizabila energie, toata numai buna de daruit! Iar ceva special te va incalzi, pe dinauntru, pentru totdeauna! Dragostea in forma ei pura!

(Fragmente din cartea lui Muriel Flis-Treves, "Atitudinea fata de copil", gasesti pe www.amazon.fr, la sectiunea "carti").

 

Comentarii (7)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • ilie pe 14 Iun 2015, 16:53
    tot tineretea castiga! faceti copii tinere! succes!

    eu sunt tata, am vazut prima sotie la 23 de ani devenind mama, apoi pe a doua devenind mama la 34 de ani.....si bineinteles deoarece pastrez legatura permanenta cu ambii copii am vazut si pot sa dau o parere pertinenta despre efectul varstei cand devin mame asupra femeilor. la 23 de ani am vazut stralucirea cea mai mare, inocenta care face copilul sa creasca benefic fara temeri, la 34 am vazut o multime de griji inutile si figuri ca am ramas cam grasa iar la 40 (am cunostinte, colege, chiar o sora) am vazut o mamaie speriata de moarte si o gramada de atacuri de panica nejustificate.

    0
    0

  • emila pe 2 Nov 2009, 15:10
    mama la 16ani jumate

    mama mea ne-a parasit pe mn j pe sora mea mai mik kre are acum 7ani acum 3ani gasindu-si un alt barbat.nefiind mama kre sa ma invete am inceput sa imi fac de kp.in loc sa merg la liceu mergeam in baruri,beam,fumam iar la 15 ani jumate mi-am inceput viata sexuala cu un baiat de krtier de21 de ani.eu nu am stiut k am ramas insarcinata j am aflat asta knd eram in luna a 7-a iar burtik se vedea.asa k tata m-a dus la un centru maternal unde am stat 6luni.prima data nici nu vr sa auda de copil j kiar imi gasise o familie kre sa il infieze.dar m-am tinuttare j nu am vr sa il dau spunand k mai bn mor eu de foame dekt sa dau copilul.dp ce am nascut o frumusete mik de 3.600g a venit tata sa il vada j asa de mult a inceput sa il iubeask k dp ce am terminat anu m-a luat aksa cu Alex.se inteleg f.bn iar baietelul s-a invatat cu tata j numai rad knd sunt amandoi.e un dar de la Dumnezeu j nu as suporta sa stiu k copilul meu il creste statu sau alta familie.era o fata care avea 17 ani j si-a dat copilul j nu imi dau seama ce inima au in ele sa isi paraseask sau sa isi ucida pruncii.nu e vina copiilor ci a parintilor,iar copii nu treb sa sufere pt parinti.ma simt mandra cu Alex ptk sunt mama tanara.

    0
    0

  • vasile ioana pe 19 Aug 2009, 11:39
    mama la 20 ani

    mama la 20 ani? nu mama la 16 ani am fost si sunt bine mersi.prostia adollescentei si nestiinta ma facut ca la 15 ani jumatate sa raman insarcinata .eram ;la liceu a trebuit sa abandonez scoala in clasa a 9 si sa imi vad de viata ..aaaaaa nu vam spus ca am fost sa fac intrerupere de sarcina dar nu sa putut pentru ca riscam sa mor.cu tatal biologic nu sa putut sta nu a vrut sa recunoasca ca este al lui dar multumesc lui dumnezeu acum sunt mult mai bine poate asa a vrut el sa fie.acum am 24 ani m-am casatorit in 2005 cu cineva care mia dat cel mai scump lucru de pe lume ;iubirea pt mine si pt fetita mea care acum are 8 ani este clasa a doua si sunt fericita si mandra de ea.eu sunt bine acum dar nu toate fetele care devin mame la varsta asta reusesc in viata.copii ajung prin casele de copiii si nu au un viiitor.instictul de mama il ai la orce varsta daca vrei bine inteles si daca dumnezeu vrea. poveste ar fi mai lunga dar nu am cum sa povestesc tot ce am trecut de la varsta de 15ani ,important ca am reusit si sunt fericita si lupt in fiecare zi pt ca fetita mea sa aiba toata dragostea din lume de mama si de tata care il are acum pe sotul meu care ne iubeste mult.concluzie : ' lupta pentru tine in viata pentru ca un copil e darul cel mai frumos de pe lume si dragostea pentru el naste din momentul cand rasare in pamtecele tale.

    0
    0

  • vasile ioana pe 19 Aug 2009, 11:23
    mama la 20 ani

    mama la 20 ani? nu mama la 16 ani am fost si sunt bine mersi.prostia adollescentei si nestiinta ma facut ca la 15 ani jumatate sa raman insarcinata .eram ;la liceu a trebuit sa abandonez scoala in clasa a 9 si sa imi vad de viata ..aaaaaa nu vam spus ca am fost sa fac intrerupere de sarcina dar nu sa putut pentru ca riscam sa mor.cu tatal biologic nu sa putut sta nu a vrut sa recunoasca ca este al lui dar multumesc lui dumnezeu acum sunt mult mai bine poate asa a vrut el sa fie.acum am 24 ani m-am casatorit in 2005 cu cineva care mia dat cel mai scump lucru de pe lume ;iubirea pt mine si pt fetita mea care acum are 8 ani este clasa a doua si sunt fericita si mandra de ea.eu sunt bine acum dar nu toate fetele care devin mame la varsta asta reusesc in viata.copii ajung prin casele de copiii si nu au un viiitor.instictul de mama il ai la orce varsta daca vrei bine inteles si daca dumnezeu vrea. poveste ar fi mai lunga dar nu am cum sa povestesc tot ce am trecut de la varsta de 15ani ,important ca am reusit si sunt fericita si lupt in fiecare zi pt ca fetita mea sa aiba toata dragostea din lume de mama si de tata care il are acum pe sotul meu care ne iubeste mult.concluzie : ' lupta pentru tine in viata pentru ca un copil e darul cel mai frumos de pe lume si dragostea pentru el naste din momentul cand rasare in pamtecele tale.

    0
    0

  • adabel pe 27 Apr 2009, 15:37
    articol ok

    Sunt si eu de parerea ta Ishtar ...e greu de inteles.Sigur ca e o dragoste posesiva si egoista - cea pt. copiii nostri ...ii aducem pe lume pt. noi.Sfarsim insa prin a trai pt. ei ...mai tarziu.Iar despre cei adoptati ...sunt tot copii. Ii iubesti si gata. Insa nu vom afla decat daca vom infia vreodata. Uneori ma uit la copilul meu si sunt sigura ca nu are nicio importanta ca l-am nascut eu. E o intamplare si un mare dar.

    0
    0

  • Ishtar pe 23 Apr 2009, 23:04
    Nu inteleg

    Stiti ce nu inteleg eu ?? treaba asta cu "manifestarea dragostei in forma ei pura" mi se pare usor fortata. Cum adica dragoste in forma ei pura cand tu ca mama iubesti ceva ce se dezvolta si iese din tine, asta se cheama mai degraba dragoste posesiva, egoista daca vreti. Ceva de genul : "imi iubesc copilul pentru ca este al meu". Cand vine vorba despre manifestarea dragostei in forma ei pura, eu ma gandesc in primul rand la dragostea de aproape si din acest motiv, apreciez foarte mult acei parinti care reusesc sa iubeasca cu adevarat copii lor adoptati. In plus, cred ca este mare lucru pe lumea asta (si in egala masura, destul de rar...)m sa-ti iubesti copilul pentru ceea ce este el ca si OM, cu personalitatea si caracterul sau distinct, si nu doar pentru ca este al tau, iesit din tine. Nu stiu daca am fost prea coerenta in acest comment...dar ma framanta de ceva vreme problematica asta....

    0
    0

  • alina pe 21 Apr 2009, 16:23
    mi-a placut

    Mi-a placut materialul. O analiza competenta a situatiilor. Dar mai ales finalul.... asa este sa ai copii este manifestarea dragostei in forma ei pura!

    1
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod