Prima persoana pe care am anuntat-o a fost, bineinteles, sotul meu. Nu i-a venit sa creada la inceput: "Nu-i adevarat, tu ma minti". Cand mi-a vazut insa licarirea din ochi, m-a crezut cu adevarat si s-a bucurat la fel ca mine. M-a luat in brate, si plin de fericire, a exclamat: "O sa avem un bebelus!", apoi au urmat telefoane la rude, prieteni, si o saptamana cand parca pluteam, intrucat simteam ca am realizat intr-adevar ceva magnific.
Toata lumea a inceput sa se poarte alfel cu mine, cu mai multa grija, de parca eram un copil rasfatat, ceea ce nu mi-a displacut deloc. La serviciu am anuntat vestea dupa 2 luni si jumatate, mai intai sefilor, apoi celorlalti colegi. Mi-era putin teama de reactia lor, nu stiam cum o sa accepte vestea ca peste cateva luni n-o sa mai vin la serviciu, deoarece trebuie sa raman cu bebelusul. Asta s-a intamplat intr-o dimineata cand cei doi sefi pareau bine-dispusi. I-am luat in camera de reuniuni, spunandu-le ca am o veste destul de importanta, iar la auzul acesteia n-au fost deloc surprinsi. Mi-au zis chiar ca se asteptau, pentru ca ma schimbasem vizibil in ultimul timp. Trebuie sa precizez ca dupa o luna si jumatate am avut niste greturi cumplite, de dimineata pana seara, cand slabisem cateva kilograme pentru ca mancam numai fructe si iaurt.
Multe mamici ma incurajau, spunandu-mi ca dupa aproximativ 3 luni jumatate - 4 luni acestea vor disparea, ca de fapt asa este normal in prima perioada a sarcinii. Dar mie mi se parea prea mult! Ma simteam rau de dimineata pana seara si nimic nu ma facea sa ma simt mai bine, orice in afara de iaurt si fructe imi provoca voma.
In afara de asta, aveam o stare de somnolenta continua, pur si simplu la serviciu aproape adormeam cu capul pe birou. Din cauza asta am devenit mai putin receptiva la ceea ce se intampla in jurul meu, mai indolenta as putea spune. Nu mai eram angajata dinamica care se implica in toate la serviciu, iar aceste amanunte deloc nesemnificative au fost semnalizate de sefii mei. De aceea vestea ca sunt insarcinata nu i-a surprins deloc, mi-au zis ca se asteptau la asa ceva. Mai ales ca sefa mea, care este cu cativa ani mai mare decat mine, are o fetita in varsta de doi ani si a banuit mai mult decat oricine originea schimbarii mele.
Cert este ca m-au felicitat sincer, chiar nu credeam ca o sa reactioneze atat de bine. Dupa ce le-am spus sefilor, i-am anuntat pe toti colegii de serviciu, care mi-au aratat ca s-au bucurat sincer. De atunci am devenit cea mai rasfatata din birou! Toata lumea ma intreaba cu duiosie ce mai face bebelusul, cum ma simt, daca mai am greturi. Ma simt ca o adevarata regina pentru ca toti sunt nesperat de atenti cu mine. Sefii si-au schimbat radical atitudinea fata de mine, si daca inainte aveam zeci de sarcini si stateam pana la opt seara ca sa le rezolv, in prezent atributiile mi s-au redus la jumatate.
Acum, la patru luni, nu mai am greturi si astept cu sufletul la gura ca bebelusul meu iubit sa miste in burtica. Inainte de a ramane insarcinata imi placeau copiii, ii priveam cu dragalasenie si duiosie, dar nu-mi dadeam seama ce poate sa simta o mama. Acum am doar patru luni si am inceput sa-mi iubesc bebelusul asa cum nu credeam ca ar fi posibil, este un sentiment de bucurie si de multumire pe care nu l-am mai simtit niciodata si pe care nu mi-l imaginasem.
Nu se compara cu nici un alt sentiment de satisfactie pe care il ai - ca atunci cand reusesti la un examen, de exemplu, sau castigi nu stiu ce concurs. Sentimentul acesta este mai presus de orice satisfactie de acest gen, este unic - si este doar inceputul.
Monica are 27 de ani si in prezent este insarcinata in patru luni si jumatate. De acum si pana spre sfarsitul lunii februarie, cand va avea loc "Marea intalnire" cu bebelusul, ea ne va impartasi saptamanal ceea ce i se intampla, ce simte si ... ce face micutul pe care il asteapta si care, spune ea, o supune unui adevarat "test de rabdare" - ah, de ar trece mai repede lunile acestea!
© Copyright:
Jurnal de sarcina I
Cu ce sa incep? Chiar nu stiu. Cu perioada cand am inceput sa-mi doresc un bebelus? Cand vedeam mamici pe strada cu bebelusi in brate sau in carucior si m-a coplesit un sentiment de duiosie pe care nu l-am mai cunoscut pana atunci? Cert este ca vestea m-a bucurat enorm.
De Adina Luca
Comentariile 51-76 din 76
eu am 15 ani si mi tare frica pt. ca cred ca am ramas insarcinata nu mia venit ciclul de 3 saptamani.... si, ma simt cam naspa, nu mai am chef de nimik, si sunt toata ziua plictisita,,, nu stiu ce sa mai fac, pt. ca pe baiat nu il intereseaza......
.... eu iti doresc o sarcina usoara, si sa fii o mamica fff mandra!!! FELICITARI!!!!!!!!!!!!!!
am 26 ani si imi doresc un copil, dar ma framanta mii de ganduri.....sa raman fara serviciu pentru ca se pot intampla atatea.... sa nu le convina sefilor ca stai acasa, oare o sa fiu o mamica buna, oare o sa am atata rabdarea incat sa imi educ copilul frumos.... cum pot sa ma linistesc in privinta acestor temeri? felicitari si sper sa fii cea mai fericita mamica de pe pamant
sa ai un bebe cred ca e cea mai frumoasa experintza...mai ales daca e alaturi de tine si taticul...ma bucur ptr tine si de abia astept sa am si eu burtika...
am 21 de ani si imi doresc un copil...dar oare o sa fiu o mamica buna,sa ai un bebe cred ca este cea mai frumoasa...sotul si eu abia asteptam sa-mi creasca burtica
Salut toate mamicile actuale si viitoare!!!!am 28 de ani si dzeu m-a inzestrat cu un baietel care are acum 2 si 5 luni!!!!Am fost cea mai fericita cand am aflat ca voi deveni mamica si....sincer pentru a mai trai acele sentimente si pentru ca baietelul meu sa aibe pereche,adica o fetita,o sa repetam minunea!!!!
Monica in frunte cu alte femei sunt norocoase.Eu am 22 ani si imi doresc cu ardoare un copil cu jumatatea mea, Patric ,insa el nu-si doreste acest lucru...nu-mi ramane decat sa visez la clipa ca se va intamla minunea...
felicitari pt.curajul de a ramane insarcinata.si eu imi doresc o fetita dar nu imi gasesc curajul necesar de a o face poate nu e o stare normala dar nu stiu ce sa fac sa trec peste aceasta stare
Si Eu Am O Parere Buna Despre Sarcina Deoarece,un Bebelus Aduce Bucuria In Fiecare Familie.eu Si Prietnul Meu Ne Dorim Foarte Mult Un Copil Dar Va Trebui Sa Asteptam Ceva Timp.
viata fara un copilas nu are rost
nu cred k este necesar un copil in viata unei femei.eu una nu o sa am copii niciodata deoarece nu am rabdarea necesara pt a putea creste un copil.pot spune k nu prea suport copii.mult succes pt viitoarele mamici!!!!!!!!!!
si eu iubesc copiii! si eu si sotul meu ne dorim f mult o fetita! momentan suntem in tratament naturist de revigorarea a organismului si noiembrie intram in priza :) va sarut pe toate viitoarele mamici, mamicile si bunicile!!
un copil e o implinire in viata unei femei.Am 38 de ani si_mi doresc un copil cu toata fiinta mea,am ramas insarcinata dar am avut diagnosticat "avort in evolutie" am plins pina mi_a venit rau,dupa ce mi_au facut avort.Eu sper ca intr_o zi se va implini si aceasta "minune".
cred ca un copil este ceva minunat in viata unui cuplu , eu sunt de 6 luni si abia astept sa nasc
dupa nastere cum pot slabi fara sa -mi fie foam?
Cum poti slabi fara sa-ti fie foame?Dupa ce nasti evident.eu am slabit 20 kg in prima luna si nu am facut nimic deosebit.Datorita faptului ca te confrunti cu o situati noua (daca esti la 1 sarcina).atata timp cat te trezesti din 2 in 2 ore sa -i dai sa manance sa-l schimbi, sa-l legeni,atata timp cat are colici ...o sa slabesti imediat.ptr ca oricum o sa fii obosita ,chef de mancare nu mai ai.Baietelul meu are aproape 1 an si tot se trezeste de 5 ori pe noapte.Acum depinde de cat de cuminte e bebelusul tau.
ne dorim un copil, dar mai stam putin sa treaca macar 6 luni de cand sotia mea nu mai ia anticonceptionale. Asa ni s-a spus ca ar fi bine sa stam "cuminti" si cu caciulite. Luna viitoare vrem sa ne facem analize premergatoare conceptiei si as vrea sa stiu cam care ar fi analizele importante pe care trebuie sa le facem. Din pacate, in Oradea, conditiile din maternite nu sunt asa bune asa ca am vrea sa mergem la Cluj la o clinica particulara. Am inteles ca desi s-au renovat cateva saloane din maternitate se dau pe "ochi frumosi" :), desi nevasta-mea spune ca si eu ii am frumosi nu cred ca o sa prindem conditii adecvate.
am 15 ani sisunt insarcinata mai am 2 luni si nasc ce sa fac??? mama nu stie
bravo pt aceasa veste.ma numesc Monica si astept si eu acesta bucurie de ceve timp dar deocamdata mai am de asteptat...poate ca va veni si la mine intr o zi..imi doresc mult sa am copii .va salut si pe curand.monica -franta
felicitari celor care au reusit sa ramana insarcinate
daca vrei sa discuti cu cineva si anume,cu mine,contacteaza-ma la adresa www.cosdena@yahoo.com.Trimite-mi un e-mail si iti voi da raspuns.Vreau sa vb.
Sa O Ti Tot Asa
Felicitari MONICA si multa sanatate!
Si Am Dat Acest Titlu Deoarece Numai O Mama Adevarata Isi Iubeste Copilul Din Momentul Existentei Lui.fekicitari.
iti doresc multa sanatate si fericire.il felict si pe proaspatul tatic care din cate am inteles este foarte fericit.
Felicitari, cele mai frumoase femei din lume sunt femeile insarcinate, pentru ca poata sub inima o mare minune. Succese!!!
Posteaza comentariu