Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit.
Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.
1. Cauzele depresiei
Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.
2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
- sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante;
- pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
- agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare;
- ganduri de sinucidere si de moarte.
Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului.
3. Tipuri de depresie
Depresie reactiva
Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.
Depresia endogena
Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.
Depresia maniaca
Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze.
Depresia post-natala
Aceasta este o foarte bine cunoscuta forma de depresie, care afecteaza intre 10 si 20% dintre femeile care dau nastere unui copil.
Depresia post-natala este o afectiune cu mult mai serioasa, care apare dupa doua sau chiar trei saptamani de la nastere si care se dezvolta incet, ceea ce face sa fie foarte greu de diagnosticat. De asemenea, poate fi foarte dificil chiar si pentru mama sa isi dea seama ca sufera de depresie, ceea ce ingreuneaza cu mult situatia. Acest tip de depresie este cauzat de un dezechilibru hormonal in creier.
Tulburari afective de sezon
Acest tip de depresie apare odata cu apropierea iernii si se pare ca se datoreaza lipsei de lumina a zilei in lunile de iarna. Aceasta lipsa de lumina a zilei limiteaza producerea serotoninei, un hormon al fericirii produs de creierul nostru, provocand sentimente de nefericire. Acest tip de depresie poate fi tratat cu terapie prin lumina.
Comentariile 151-200 din 426
Este prima oara cand scriu si mi-e greu.Am 52 de ani si de o luna ma lupt cu o depresie.Mi-e tare greu! as vrea sa vb cu voi!
am depresie atipca...depresie psihotica...tulburare afectiva....diagnostice primite....tratamentul dat mi-a facut mai mult rau...sunt o fire vesela, sunt studenta, invat bune...dar ma simt mai bine singura ...am halucinatii ...cand sunt fericita nu mai simt nimic...ma simt sanatoasa....dar apoi iar devin trista mai ales cand nu mi place ceva...va rog din syflet ajutati-ma daca ati avu probleme ca ale mele, o boala asemanatoare....ce tratament sa iau....am fost la mai multi medici iar tratamentul lor mai rau mi-a facut....va rog din suflet ajutati-ma...sunt disperata....
Vad ca-i un subiect fascinant si real,ptr majoritatea dintre noi,dar consecintele cele mai grave ale depresiei este sinuciderea.Eu chiar am mai incercat sa ma sinucid,si am gaduri negative desi inainte nu le aveam,dar eu am probleme nici macar o prietena nu am si eu,viitor nema etc,din cazua asta ca-s singura,dar dupa aia imi revin si ma gandesc ca mai bine ma bucur de fiecare clipa din viataa,asta e.
Buna ziua.....ma numesc Ioana am 27 de ani si sunt in Germania la munca...departe de fetita mea si sot!Vreau sa va spun ca de vre-o doua sapt am niste stari ff ciudate adica:o tristete ..permanenta...plang non stop sunt stresata mereu...imi imaginez ca am tot felul de boli...insa cea mai mare neliniste a mea este faptul ca imi este frica ca nu o sa mai ajung acasa ...sa imi vad familia pur si simplu cred ca o sa morr aicea si nu o sa mai ajung acasa....desii mai am trei zile si plec acasa...dar credeti-ma ca numai eu stiu cum rezist...astept un sfat orice ....va multumesc!
am 20 de ani, si de o perioada am descoperit comportamente ciudate la mine, si totul ma duce cu gandul la o depresie...nu imi pot controla vorbele in special cu familia mea, cu mama mea am ajuns sa vorbesc cu ea jignitor, lucru pe care inainte nu il faceam niciodata..simt asa o continua stare de nervozitate, sunt irascibila, nu am rabdare sa ascult probleme, nu mai pot sa ascult nimic, si cred ca totul vine din cauza unor probleme de familie care se tin lant de cativa ani..eu ma simt afectata de aceasta situatie si nu stiu cum ar trebui sa procedez...? nu imi doresc sa ma las coplesita de asta...
Ajutatima si pe mine va rog frumos....nustiu ce sa mai fac....gandesc ca un nebun:((...sunt obosit...nam chef de nimic..cand aud de treaba parca ma cred sluga:((....nustiu cand vb cu cineva vb foarte urat..sau cateaodata cand vb cu cineva parca imi vine sai dau cu ceva in cap...bine ca ma aptin....stau mult in casa...ma enervez repede....nustiu cei cu mine...ma simt diferit de ceilalti....ajutatima si spuneti cne a avut asemenea simtome sami spuna ce medicamente a luat....va rogg...VA MULTUMESC
Nici mie nu imi e bine. Desi nu o voi face niciodata (deoarece viata e facuta sa fie traita) imi vine sa ma sinucid, si simt ca pe masura ce trec zilele innebunesc. Singurul lucru care m-ar face mai bine ar fi parintii si prietenii. Dar toate aceste chestii sunt din cauza mea pentru ca in loc sa invat la mate am stat sa termin crysis 2. Sfaturi? O sa incerc sa ma ambitionez si sa iau nota mai mare la mate ca sa trec examenele, dar in general cum scap de supararile astea care se intampla oricui.
buna. am 14 ani. ma simt rau . cred ca sunt intr-o depresie. imi trece prin minte sa ma sinucid. nu mai vreau sa traiesc. simt ca ma doare sufletul . nush ce se intampla cu mine. mam saturat de tot . de toate. nu mai vreau sa traiesc. :((
buna...am si yo o intrebare:D....yo am avut o depresie.....am luat tratament...dar acm simt q am inebunit...cand stau de vb cu cnva imi vine sai dau cu ceva in cap ......nustiu ce sa fak...dar numai cand ma gandesc...daca am ocupatie nam nimic...oare mai trebuia tratament...sau am inebunit?...ast rasp...pls
buna ma numesc elyza am 32 de ani dar parca as avea 100 nu ma mai bucura nimic am senzatia ca totul se darama in jurul meu nimeni nu vede suferinta mea daca plang rad de mine ca plang de fraiera dar ei nu stiu ce simt eu in interiorul meu la medic am fost si ma luat cas tanara dar nu cred ca are legetura cu ce-a ce simt eu nu mai am nimic de care sa ma agat in viata pana acum mam agatat de copil dar si ea a crescut nu mai are nevoie de mine sotul e prea obosit ca sa mai asculte ce am de zis si asa am ajuns singura cu gandurile mele si fara chef de viata va rog sa ma scuzati asta simt si poate si mai rau
GOD is the answer.Iubiti`l pe Dumnezeu si ve-ti avea toata fericirea din lumea asta:x
Persoanele care dau sfaturi de genu ..Nu mai fiti egoisti numai face-ti aia ..nu va autodistruge-ti ..tine de voi ..nu nu tine de ei..tine de factorii din jurul lor..ei sunt niste victime iar chestiile care le zice`ti e sub forma de repros..e o forma de egoism al vostru..daca da`ti un sfat dati`l ca sa ajute persoana ..nu sa se simta mai invinovati-ta .Incurajati`o si indreptati`o spre BINE(dragoste deschidere) inspre ce crede-ti voi ca ar putea fi calea spre vindecare a acelei persoane.Toate cele bune
Am trecut si eu prin asta..si ve-ti trece si voi cu siguranta.E doar o perioada a vietii.Pana si sfaturile ma chinuiau.Era greu nu reuseam sa ies la liman ca sa zic asa.Dar pana la urma a fost bine si v-a fi si pentru voi.Eu am reusit mergand pe la biserica ..am avut parte de un duhovnic bun care m-a ajutat prin spovedanie ,un prieten bun carui sa te mai deschizi,e important sa ne deschidem sa nu tinem in noi, ne acceptam asa cum suntem cu bune cu rele, tristi veseli,daca treaba e mai cronica un psiholog poate fi si el de minune,niste MAGNEZIU B6 in combinatie cu calmogen iarasi poate face minuni..in rest ce pot sa zic,sper sa va fi fost cat de putin de folos .Doamne ajuta
chear daka te izolezi asta inseamna k suferi de depresie ??
nu stiu de ce dar in ultima vreme plang fara motiv. pur si simplu ma i-a o stare de tristete si imi vine sa plang desi nu am un motiv .viata ,mea nu s-a schimbat cu nimic insa eu se pare ca ma simt din ce in ce mai trista .am luat niste pastile si se pare ca\ si-au facut efectul cat de cat insa as prefera sa nu mai iau pentru ca imi este frica de pastile datorita faptului ca dezvolt alergii de la ele.
Suntem multi in starea asta, haideti sa ne ajutam ! Doi psihologi sunt gata sa va raspunda intrebarilor in timpul lor liber. www.depresie.org Stiri din domeniul psihologic de ultima ora, comunitate care sufera de aceleasi probleme ca si tine. Si nu in ultimul rand: sfatul tau conteaza... ajuta si tu mai departe pe cineva.
buna la toata lumea ce pot sa va spun si eu sufar de 1 an si 2 luni atacuri de panica ce va pot spune am luat medicamente timp de 6 luni ca urmare fara succes din pacate nu stiu ce sa mai fac credetima sunt debusolat ceea ce vad eu la mine nu mai vad realitatea in ziua de azi cei care au suferit aceasta bola si au reusit sa scape de ia va rog sa ma contactati si pe mine pe tilica_catalin va multumesc si sa dea domnul dumnezeu sa scapam de depresiee ca e cumplit de nasol va multumesc.
In ultimul timp am citit mult despre depresie, dar ea poate fi confundata cu stres sau chiar bipolaritate. Nu stiu in care categ. sunt. Pe scurt, de cand am terminat facultatea, m-am angajat la o firma unde timp de 10+ ani nici una din persoanele care au lucrat inaintea mea nu au rezistat mai mult de 3 luni. Eu am stat 3 ani juma! doar ca in anii astia am vazut Iadul (fara sa exagerez) si am ajuns in situatia de a plange din orice, de a ma enerva repede, nu am energie, totul ma deranjeaza totul ma erita, am ganduri negre frecvent, cand e ceva comic rad prea cu pofta. Partea ciudata e ca asta se intampla in timpul orele de program. Cand ajung acasa, gata Happy& playful 80-90% din timp. Ma gandesc sa renunt la servici, dar daca is eu bolnava, ce ma fac raman si fara job. Plus la varsta mea sa fiu somera nu-i o tragedie si totusi parca nu pot renunta. Cineva, pls... e depresie sau stres excesiv????
buna am 16 ani si trec de vreo cativa ani de o problema majora, vad numai esecuriile din viata mea si ma simt ca si cum as fi inutila si nici macar nu mai vad rostul de a trai ....nu mai pot face diferenta dintr un sentiment sau realitate chiar cred ca sunt fara rost.
MIE mia placut de o fata si credeam ca ma place pana cand am vazuto sarutanduse cu alt baiat, nush ce rost mai are viata fara fata aia.
Dragi colegi de suferinta, cred ca totul e sa acceptam ce ni se intampla, sa privim viata asa cum e. Cind simti ca te afunzi in prapastii adinci, striga lui Dumnezeu dupa ajutor! Atunci El te va indruma ce ai de facut. Avem nevoie si de ajutor medicamentos dar cea mai importanta este rugaciunea si increderea in Dumnezeu! Sa lasam LUI toate grijile noastre!
parca mau schimbat cind a venit adolestenta
Masimt sleita de puteri oricind.Plingi din niciun motiv.Ma fac mare si tare dar de fapt nu sunt numenia .Imi pare ca viata e oca Mario. Eu cred ca depresia mea este ca tatal meu este bolnav la pat de aproape5 ani si mama nu are timp pentru mine.Unii copii ma cred stranie ca tatal meu e bolnav si ma ignoara .Dar eu foarte mult sa ami o familie intreaga si niste prieteni la scoala de minune .
buna! am 18 ani si de cand am inceput sa iubesc am intrat intr-o depresie.am fost 2 ani cu un baiat care l-am iubit f mult dar din cauza parintilor ca m-au tinut din scurt am luat singura decizia de a ma desparte de el.incepand clasa a 12 am cunosc un baiat pe nume edi dar care era de etnie roma dar cunoscandu-l pe zi ce trece mai mult si petrecand aproape tot timpul cu el am inceput sa-l iubesc.dar parintii mei imi interzik aceasta relatie cu el.si eu am foarte multe certuri cu parintii mei ptr el.ajutati-ma
Forum pt toti suferinzii de depresie, anxietate si atacuri de panica: http://www.depresie.org ! Avem si doi psihologi care va vor raspunde la intrebari. (site non-profit - am lansat acest forum pt toti cei care sufera de aceleasi probleme ca si mine). [url=http://www.depresie.org/][color=blue]www.depresie.org[/blue][/url]
as vrea sa vorbesc despre depresie pt ca simt si va inteleg pe toti care a ti postat
salutare...ma numesc dan si vreau sa va spun k si eu fac parte din cercu asta vicios. sufar de TAG de 4 ani si acum cred k am si o mica depresie moderata.am experimentat cam toate simptomele posibilie, am luat zeci de pastile....si a fost bine o perioada.dar acum starile au revenit si sunt mai puternice,cred k din cauza k m.am despartit recent si de aceea ma simt asa.,.o sa va las idd o sa va las idd meu de mess: pafendor sau msn sys_delete@hotmail.com. haidei sa stam de vb azcolo sa vedem cum facem se ne punem pe picioare noi...multa sanatate
Lipsa prietenilor e o problema ?
buna ma numesc ioana am 25 ani,am trecut prin foarte multe experiente neplacute ,de la moartea tatalui meu ,la suferinta in dragoste ,la dezamagiri din pct de vedere profesional,Imi aduc aminte ca am avut aceste simptome ca sa le zic asa ,de tristete neincredere in mine si incei din jur , chiar dorinta de a muri ,Problema este ca inca le mai am dar nu mereu ci atunci cand nu reusesc
GANDURILE UNUI OM PERFECT SANATOS Permit gandurilor mele sa fie libere. Trecutul s-a dus. Sunt in pace si in armonie neincetat. Eliberez din mine modelul care mi-a creat aceasta problema. Sunt in pace si in armonie neincetat. Merita sa fac asta pentru mine. Sunt o expresie Divina a vietii. Ma iubesc si ma accept asa cum sunt in clipa de fata. Ma simt ca orice copil care a fost dorit, binevenit si iubit profund. Am grija cu toata dragostea de corpul meu, de mintea mea si de emotiile mele. Traiesc in prezent. Fiecare moment este nou. Imi cunosc propria valoare. Ma iubesc si ma aprob. Lumea este sigura si prietenoasa. Sunt in siguranta. Imi traiesc viata in pace. Totul se petrece intr-o perfecta ordine spatiu-timp. De fiecare data se desfasoara actiunea dreapta a Divinitatii. Iert si eliberez trecutul. Inteligenta, curajul si valoarea personala sunt intotdeauna prezente. Viata este sigura. Ma simt in siguranta experimentand bucuria in toate domeniile vietii. Iubesc viata. Este bine sa fiu eu. Sunt minunat exact asa cum sunt. Aleg sa traiesc. Aleg bucuria si ma accept. Ma eliberez cu usurinta de ceea ce nu mai am nevoie in viata. Iubirea este cea cu ajutorul careia ma eliberez total de trecut. Sunt liber. Sunt iubire. Am incredere in procesul vietii. In viata mea se desfasoara doar actiunea dreapta si buna. Ma iert pe mine insumi cu iubire. Sunt liber. Trecutul s-a dus. In prezent, ma iubesc si ma aprob. Ma iubesc si ma aprob. Am incredere in viata. Sunt in siguranta. Ma simt in siguranta. Ma deschid vietii. Doresc sa experimentez viat
acum 2 ani jumate am divortat,in urma divortului am facut un avort,de aici au pornit toate problemele mele....fumam mult,beam cafea si nu mancam.intr-o zi eram in oras si dintr-o data mi sa facut rau,am inceput sa simt o stare de frica,de neliniste,ma gandeam ca acum voi cadea si nimeni nu ma va ajuta am trait un cosmar.am ajuns intr-un spital si m-au bagat in perfuzii,iar din ziua aceea au inceput stariile mele.imi era frica sa stau singura acasa,aveam senzatia ca o sa cad jos si ca nimeni nu ma va ajuta.in liceu am vazut o colega care a facut o criza de epilepsie iar eu aveam impresia ca voi face si eu aceeasi criza.am fost la un psihiatru si am inceput un tratament cu pharmataz.mi-am revenit si dupa cv timp am renuntat la pastile.si uite acum dupa atata timp am cazut din nou in depresie.psihiatra mea a incercat sa ma comvinga ca nu voi face niciodata o criza de epilepsie.iau in continuare pharmataz si jumatate de xanax pt a sta mai linistita,dar cateodata devin foarte agitata si fac atac de panica...oare imi voi revenii vreoadata?
Ai scapat de depresie ? Tratamentul facut a avut succes ? Povesteste-ne si noua pe www.depresie.org Pe acest forum te intelegem toti - prin asta trecem si noi.
Buna. Ma numesc Roxana. Sunt din Bucuresti. Si eu am suferit de depresie. Timp de cateva luni nu am vorbit cu nimeni despre asta. Apoi am inceput sa ma dau de gol prin actiunile mele: plangeam f mult, nu zambeam, nu faceam sport...etc. cand o prietena mi-a vorbit despre problema mea, problema pe care a avut-o si ea si pe care a tratat-o prin sport si Acupunctura - cautati pe net despre o d-na dr. din Bucuresti..care este foarte buna prin ceea ce face - Dr. Luminita Vlasceanu, dansa cunoaste si antrenorul care face exercitii special pentru problema asta, dupa efectuarea diagnosticului efectuat de d-na dr...am deja 3 abonamente de acupunctura a cate 12 sedinte..incep sa ma regasesc......ma pierdusem....Sa-i dea Dumnezeu sanatate d-nei Dr..Asa-i zic ori de cate ori vin la tratament...Auzise de la prietena mea prin ce am trecut de am ajuns asa...Acum sunt alta..Si ii multumesc din tot sufletul.
Va astept pe toti cei care ati avut stari depresive, anxietate, atacuri de panica si altele asemenea sa va impartasiti experientele si trairile pe forumul www.depresie.org Mentionez ca pe acest forum nu se vinde si nu se castiga nimic material. www.depresie.org (Rog a nu se considera reclama) Discutand si impartasind, te ajuti si pe tine si ii ajuti si pe altii. Multumesc (si sper a nu se considera reclama)
credeam ca sunt un caz mai rar sa ma simt trista si bleaga fara niciun motiv anume.. da, asa ma simt de vreun an si ceva si parca se inrautateste. m-am uitat in jurul meu sa vad oameni care chiar au motive sa fie nemultumiti si am vazut destui si cu toate astea eu nu pot iesi din starea asta!!! incerc sa ma controlez, sa fiu eu insami, dar uneori imi vine sa plang pe drum, la lucru si mai peste tot si foarte des. nu am ambitie, nu mai fac nimic din ceea ce facem cu drag si pur si simplu sunt k o leguma!!
otillia_mihaela
sunteti psiholog atunci va rog sa imi lasati un msj cu adresa dvs vreau sa va vorbesc
sunt in starea asta de cv vreme ..cel putin de 7-8 luni ..starea revine imi trece 2 zile apoi iar ma tine 2-3 sapt ..e foarte aiurea..ganduri de sinucidere ..desconsiderare ...etc..nuj nu am cuvinte sa spun ce simt dar nu sunt deloc bine si ma ingrijorez k sar putea sa se mai lungeasca si in viitor si imi este foarte mare teama pt k am 17 ani jum ...de mica aveam niste stari de aiurea dar acum dupa niste esecuri ...sunt mereu in starea asta ..nu am cuvinte sa descriu pot doar sa plang poate imi cititi in lacrimi ..:(
amsi eu o mica curiozitate...sunteti psiholog?dinmoment ce scrieti atat de detaliat despre depresie?
e4_emma5@hotmail.com...vorbim pe msn...o zi frrumoasa!
Din mesajul tau observ si o doza de furie pe ipostaza pe care o descrii si e de inteles atata timp cat cei din jur iti spun nu ai pentru ce, uite exista cazuri si mai grave de parca tristetea lor e justificata, iar a ta nu. E important si cum aratam, mai ales in adolescenta, dar cum sa-ti mai pastrezi imaginea din oglinda cand ea devine martorul cautarii unei clipe de incantare intr-o bucata de ciocolata. Atunci ne amintim de vremurile in care toate astea nu existau, de vremuri mai pasnice si incepem sa refuzam ce suntem acum si chiar incepem sa ne revoltam pe ceea ce suntem si probabil te intrebi cum am ajun aici? Daca am reusit sa inteleg si esti interesata... id zinapetrov.
Incredibil... ce ma socheaza cel mai mult este discrepanta ce poate exista intre starea interioara a depresivului si exteriorul vazut de ceilalti. In maniera de incurajare, ceilalti experimenteaza aceleasi fraze : nu merita. De ce sa fi asa? uite te la altii bolnavi, muribunzi, muritori de foame. Si tu, cel care ai de toate te plangi? Cauza depresiei insa ramane o enigma, sau o paleta mult prea diversificata pentru a fi priceputa. sa va spun despre mine. Am 17 ani si am intrat in depresie de la 15 ani, din clasa a 9 a. De atunci ma mint incontinuu si imi zic ca sunt ok.Acum insa am curajul sa recunosc ca nu e asa, si sper ca acesta va fi un prim pas in procesul de vindecare...pt ca da, este o boaLA CARE iti macina intreg sistemul nervos, care e cel mai important in functionarea organismului uman...deci, am 17 ani, o familie care multi si ar dori o, o situatie financiara ok, o situatie scolara f ok ( am doar 10 la scoala), un inceput promitator de cariera muzicala si totusi pt mine asta nu inseamna nimic. Nu mai am incredere in mine,,,ma simt o epava, ma simt mai batrana cu 5 ani decat cei de varsta mea, iar de un timp, am inceput si sa arat, pt ca dependenta de ciocolata si de mancare in general, adica dependenta de serotonina, hormonul fericirii, isi spune cuvantul. In ultima saptamana, m am ingrasat 4 kg. Am 60 de kg si 1,64 inaltime. NU SUFAR DE OBEZITATE MORBIDA... nu, doar ca in situatia in care ma gasesc, acest factor imi micsoreaza si mai mult stima si respectul de sine. Ma simt dizgratioasa, de fapt sunt, pt ca am si eu oglinda. Si asta nu ar fi asa grav, daca nu as fi o persoana perfectionista...Totusi, depresia nu se datoreaza numai aspectului fizic nemultumitor, pt ca pana acum eram f ok si multumita de cum arat//doar ca in viata mea, de 2 ani incoace, nu a existat un moment in care sa ma apreciez si sa fiu satisfacuta si mandra de mine 100% ( si slava domnului ca am avut multe realizari si spun asta fara modestie pt ca parintii,rudele, vecinii si chiar si necunoscutii ma felicita sincer si ma apreciaza) As putea sa mai indrug o lunga serie de teorii de genul. Ma cunosc foarte bine, iar la capitolul ,, filozofii'' stau bine. Cu practica mai prost. Am nevoie de ajutor. Am citit aici ca doar eu ma pot ajuta. Da... asa sustineam si eu pana acum.. doar ca am observat ca sunt atat de ,, degradata'' si de incapabila si am ajuns intr o stare deplorativa.. comparativ cu eu, de acum 2-3 ani( ambitie fara limite si vointa acerba )... totusi.. consider ca mi am plans prea mult de mila..ar fi cazul sa fac ceva... daca vreti sa vorbiti cu mine pe mess sau asa ( daca aveti cazuri asemanatoare) lasa ti mi id de mess si promit ca o sa va dau add negresit.Doamne ajuta ne la toti!
pentru ady id meu este hnn_mllr poti sa-mi scrii oricand
BUNA.NUMELE MEU ESTE CONSTANTIN.IN 2002 AM PLECAT IN SPANIA LA LUCRU.IN 2005 AM FACUT PRIMUL INFARCT.DE ATUNCI VIATA MEA SA TRANSFORMAT IN COSMAR ,ATAT PENTRU MINE DAR MAI ALES PENTRU CEI DIN JURUL MEU.SOTIE,COPIL,FRATI,SURORI,PRIETENI ,DESIGUR CARE AU MAI RAMAS.IN 2008 AM FACUT AL DOILEA INFARCT SI DEPRESIA SA ADANCIT.NU SANT MULTUMIT DE NIMIC,TOTUL MI SE PARE CA ESTE IMPOTRIVA MEA,SANT DEOSEBIT DE NERVOS,NU AM LINISTE ,NU MAI DORM CUM TREBUIE.INTR-UN CUVANT AM SI UITAT CUM E SA MAI ZAMBESC.INTREBAREA MEA AR FI...CE TRATAMENT AR EXISTA PENTRU MINE.II ROG DIN SUFLET PE CEI CARE MA POT AJUTA SA MA CONTACTEZE.PROBLEMA ESTE CA EU LOCUIESC IN SPANIA DAR PRIN INTERMEDIUL INTERNETULUI DACA CINEVA MA POATE AJUTA,IL ROG DIN SUFLET.VREAU SA INVAT A ZAMBI DIN NOU.LE MULTUMESC TUTUROR CELOR CE VOR CITI ANUNTUL MEU.SI FIE CA BUNUL DUMNEZEU SA LE DEA PRIN MINTE ACELORE CE MA POT AJTA GANDURI BUNE.EU DORESC TUTUROR SANATATE
Draga Elena,...nu este nevoie sa fii ironica ;) depresia nu e ceva de luat la misto,si nu e frumos sa judeci inainte sa stii toate detaliile.In cazul meu este ceva genetic...muncesc si nu pot sa zic ca imi lipseste ceva,am o relatie de aproape 5 ani si ne intelegem f bine,nu mi-a murit nimeni apropiat si totusi am migrene aproape in fiecare zi si starea aceea de tristete persista...Nimeni nu poate sa judece un om pentru ca trece prin anumite stari sau pur si simplu pentru ca nu poate fi fericit.In cazul unora nu este vorba de mofturi ,rasfat sau o viata mult prea buna ci pur si simplu au aceasta "boala" pe care cu greu o poti ignora
salut all! si eu sufar de depresie ! ma simt singura ,,,,,sotul meu e mai mult plecat .........avem un copil ,dar nu are grija deloc de fetita .......el i-si vede de treaba lui ,si nu-l intereseaza prea mult de noi .... vine la 2 saptamnani o luna acasa ,sta 2 zile si pleaca la treaba din nou ! asta vi se pare casnicie????? as vrea sa divortez , ma simt mereu singura ,cu toate ca vorbim in fiecare zi la telefon!
Mai copii dar depresivi mai sunteti.Stiti de ce?Ca stati toata ziua si mancati painea muncita de altii.Ca daca amurit o bunica gata sunteti depresivi.Dar ce vreti sa nu moara? Punteti mana pe treaba,munciti,sa aveti o satisfactie ca ati castigat bani din mana voastra.Sa vedti ce fericit sunteti.Ca nici n-o sa aveti timp sa va mai ganditi ca sunteti depresivi sau nu.O sa aveti un ban si atunci va veti putea cumpara ce doriti si o sa fiti bucurosi.Nu va mai plangeti ca niste babe si bateti strazile aiurea.CAUTATI SA MUNCITI SI SA INVATATI LA SCOALA.O SA VEDETI CA VETI FI CU ADEVARAT FERICITI.NU AVETI PARINTI SA VA INVETE?AU MURIT TOTI?
Doamna stefy.Stiu ca va este greu.Si eu am trecut prin multe dar mi le-am rezolvat tot eu singura ca nici pe mine nu m-a ajutat nimeni.Va inteleg.Barbatii sunt toti la fel.TREBUIE SA INDURI DACA VREI SA STAI LANGA EI.NU CAUTA UN MOTIV SAU ALTUL DE A RAMANE SINGURA.Trebuie sa mergi asa inainte ca asa sunt ei.Nu stai pe pozitie asta este defectul tau.Viata este ca un razboi.Mergi la lupta.Chiar daca vor fi raniti sau morti.Nu te lasa.Ti-ai pus in gand sa rezolvi un lucru nu te lasi nici moarta pana nu-l rezolvi.Sa-ti pui in gand oricat ar fi de greu.;TOT INAINTE. Nu lasa lucrurile sa-ti plece din mana.Mergi pana la capat indiferent de situatie.1.incearca sa muncesti pana faci un ban.2.cauta un barbat si stai dupa el ,indiferent de ce ar face.3. dute la doctor si fara bani ca sunt si oameni cu suflet si te vor ajuta. Mergi cu aceste 3 lucruri pana la capat chiar daca ar fi sa cazi pe jos.TE RIDICI SI IAR LUPTI.PANA REUSESTI.Mai scrie ca te pot invata si mai departe.Succes mult.de tine depinde.stai si analizeaza un pic nu te arunca aiurea.sfatuieste-te cu mama ta.chiar nu are nimic in cap nici ea?
Am 34 de ani, sunt divortata de 3ani si jumatate si de atunci parca nimic nu mai e cum era. de 12 ani ma chinui sa fac un copil, am 4 operatii si de cate ori zic ca am terminat problemele, apar altele. fac recidive cel putin o data pe an, daca nu mai dese, sunt cu psihicul la pamant, am incercat diverse relatii, dar parca toti ciudatii trag la mine, oameni care nu-i pot intelege, adica: vor o relatie, ma iubesc, dar tot timpul apare ceva care naruie totul si in final tot singura ajung. ultimul barbat cu care sunt in prezent e fff gelos, ma acuza pe nedrept, pe urma ma iubeste, pe urma vrea sa ne despartim, pe urma iar ne impacam isi cere scuze, dar face la fel sau mai rau.problema e ca-l iubesc! cred ca e o relatie nesanatoasa pt ca minte mult, ma tine departe de el, dar nu reusesc sa ma debarasez de el.mai am probleme si cu bancile care ma ingroapa de vie.eu am acum probleme de sanatate si nu stiu ce sa fac mai intai! sa platesc bancile sau sa ma tratez? deja vad ca toata viata mea e data peste cap, parca nu mai stiu ce sa fac! bancile ameninta ca ma dau in judecata, situatia privind starea sanatatii mele se agraveaza (precizez ca am fost de 2 ori diagnosticata cu cancer ovarian dar s-a dovedit a fi doar un doctor prost care pune diagnostice aiurea fara ca mai intai sa verifice ca lumea). sunt disperata ca nu mai stiu in ce ordine sa iau lucrrile ca sa le rezolv. in 12 ani am facut la tratamente si investigatii, dar nu-mi da nimeni de cap! simt ca innebunesc si incerc sa ma tin tare dar se pare ca vestile proaste sunt prezente tot timpul in viata mea!!! nu-mi doresc decat sa fiu cat de cat sanatoasa, sa am si eu un barbat langa mine care sa ma aprecieze la justa valoare si atunci problema bancilor cred ca as putea s-o rezolv!!! parintii nu ma pot ajuta, surorile nici atat si ca de fiecare data raman singura!!! dati-mi va rog un sfat pana nu e prea tarziu!!!! va multumesc din suflet!!!
Sunt in prima mea relatie serioasa, de 5 luni. Prietena mea este superba, o iubesc foarte mult si nu as vrea sa se termine niciodata. Dar acuma recent, de 1 saptamana, m-a luat o senzatie trista, ciudata, care nu mi-am putut-o explica. Mi-au trecut prin cap si cele mai negre ganduri in legatura cu relatia mea, pt ca am acele senzatii de tristete doar cand ma gandesc la relatia mea. Dar nu vreau sa se termine, e perfect cum e. Sa fie oare din cauza ca in timpul vacantei de vara am stat permanent impreuna si acuma ne vedem din 2 in 2 zile sau doar seara? Ma macina, ma seaca... nu ma pot bucura de ea din cauza acestui sentiment groaznic. Ce sa fie? Cer ajutor disperat!!
Posteaza comentariu