Nimic nou, doar ma inseala
-
0 0De acord cu ce a scris outofthere in primul post!
Probabil au o casnicie de cativa ani, au copii.. si ii e greu sa renunte! Si e mai bine ca nu ia decizia acum de a divorta. Sa isi lase timp sa vada cum evolueaza lucrurile, sentimentele ei...
Sa nu incerci sa-l convingi pe el de nimic si nici sa devi mai buna decat consideri ca ai fost! Poate mai tarziu vei regreta!
Eu cred ca sunt si barbati care nu inseala! Deci nu pune totul pe seama faptului ca el nu face nimic nou sau diferit de altii si pt asta tu trebuie sa vezi ce e in neregula la tine! Cuvintele lui "casnicie de rahat" spun atat de multe!!! Eu as fi reactionat ff urat sa aud una ca asta! Sub bbnautFlash_FSCommand(ByVal command, ByVal args) call bbnautFlash_DoFSCommand(command, args) end sub
Acest mesaj a fost editat de către mariuca_25: -
Sunteti absolut fantastice! Toate. Parca mi s-a mai limpezit situatia si chiar am ajuns sa trag o concluzie: sunt o mare dobitoaca, sunt orice, dar nu femeie adevarata si stau si miaun dupa un mitocan, cum spune una dintre voi. Din pacate am (cel putin) doua motive pt. care n-am fost mai clara.
1. nici mie nu mi-e clar ce fac, ce vreau sau de ce sunt in stare;
2. mi-e cam rusine de multe din cele intreprinse de mine (vai, m-ati renega ca femeie!).
Nu am cum sa renunt asa, cu un cu doua tot din mai multe motive:
1. avem un copil care abia acum a ajuns la nivelul unui copil de varsta lui. Am muncit enorm si , in sfarsit, am reusit. E foarte bun si sensibil si foarte atasat de tatal lui. Nici nu-mi vine sa cred ca pot sta linistita din punctul asta de vedere!
2. in cazul unui divort, voi ramane pe drumuri, fara posibilitataea de a-mi creste copilul;
3. il iubesc si, da, sunt dispusa sa-i trec cu vederea ratacirea (stiu ce veti spune, dar va consider prietenele mele si stiu ca ma veti intelege).
4. Lucruri ca spalatul vaselor, aruncatul gunoiului sau aranjatul camerei ii erau straine. Acum imi aduce cafeaua la pat, si face toate cele de mai sus. Ba, chiar ma saruta de "noapte buna" si "ramas bun". Si, inca ceva: n-as fi in stare NICIODATA sa-l dau afara din casa sau sa-i trantesc lucruri in cap. Ce v-am spus: nu sunt femeie adevarata! -
ciobanita said:Sunteti absolut fantastice! Toate. Parca mi s-a mai limpezit situatia si chiar am ajuns sa trag o concluzie: sunt o mare dobitoaca, sunt orice, dar nu femeie adevarata si stau si miaun dupa un mitocan, cum spune una dintre voi. Din pacate am (cel putin) doua motive pt. care n-am fost mai clara.
1. nici mie nu mi-e clar ce fac, ce vreau sau de ce sunt in stare;
2. mi-e cam rusine de multe din cele intreprinse de mine (vai, m-ati renega ca femeie!).
Nu am cum sa renunt asa, cu un cu doua tot din mai multe motive:
1. avem un copil care abia acum a ajuns la nivelul unui copil de varsta lui. Am muncit enorm si , in sfarsit, am reusit. E foarte bun si sensibil si foarte atasat de tatal lui. Nici nu-mi vine sa cred ca pot sta linistita din punctul asta de vedere!
2. in cazul unui divort, voi ramane pe drumuri, fara posibilitataea de a-mi creste copilul;
3. il iubesc si, da, sunt dispusa sa-i trec cu vederea ratacirea (stiu ce veti spune, dar va consider prietenele mele si stiu ca ma veti intelege).
4. Lucruri ca spalatul vaselor, aruncatul gunoiului sau aranjatul camerei ii erau straine. Acum imi aduce cafeaua la pat, si face toate cele de mai sus. Ba, chiar ma saruta de "noapte buna" si "ramas bun". Si, inca ceva: n-as fi in stare NICIODATA sa-l dau afara din casa sau sa-i trantesc lucruri in cap. Ce v-am spus: nu sunt femeie adevarata!Acum, cand, mai exac? De cand face el ce ai scris la pct.4?
Tu nu lucrezi, sa inteleg? -
Ba da, lucrez, dar nu castig suficient. incat sa-mi pot creste copilul. De vreo 3 ani ne bazam pe venitul lui, eu castig doar cat sa-mi platesc cartea de munca si impozitele. Asa se schimba viata, din pacate. Am fost undeva, sus, acum muncesc (cu placere, adevarat) dar nu prea castig.
Schimbarea lui de atitudine s-a savarsit cand i-am cerut eu. Asculta orbeste tot ce-i spun, aproape ca un robot. Inregistreaza tot ce-i spun si sunt sigura ca si proceseaza. I-am cautat articole pe net despre criza barbatului de varsta a doua. A zis ca mai citeste si el, ca se cam incadreaza in portretul disperatului de 40 de ani. -
In caz de divort, s-ar adauga si un venit din partea tatalui pt cresterea copilului, nu? In fine, nu are rost sa intram in astfel de detalii.
Eu nu as sta sa lamuresc cu el nimic, sa il fac sa se schimbe cumva, sa il fac sa constientizeze ce i se intampla etc! L-as cam ignora.. atat cat as putea! Si l-as pune sa se ocupe de copil! Mai mult decat a facut-o! Nu i-as cere sa faca nimic in casa, dar nici eu nu as mai face ca pana la alfarea vestii! Iar de pus mancare in farfurie.. sa fie capabil sa isi puna si singur, ce daca el castiga mai mult?!
La fel cu adusul cafelei la pat: i-as zice sa nu o aduca pana nu isi lamureste bine ce vrea. -
ciobanita said:Sunteti absolut fantastice! Toate. Parca mi s-a mai limpezit situatia si chiar am ajuns sa trag o concluzie: sunt o mare dobitoaca, sunt orice, dar nu femeie adevarata si stau si miaun dupa un mitocan, cum spune una dintre voi. Din pacate am (cel putin) doua motive pt. care n-am fost mai clara.
1. nici mie nu mi-e clar ce fac, ce vreau sau de ce sunt in stare;
2. mi-e cam rusine de multe din cele intreprinse de mine (vai, m-ati renega ca femeie!).
Nu am cum sa renunt asa, cu un cu doua tot din mai multe motive:
1. avem un copil care abia acum a ajuns la nivelul unui copil de varsta lui. Am muncit enorm si , in sfarsit, am reusit. E foarte bun si sensibil si foarte atasat de tatal lui. Nici nu-mi vine sa cred ca pot sta linistita din punctul asta de vedere!
2. in cazul unui divort, voi ramane pe drumuri, fara posibilitataea de a-mi creste copilul;
3. il iubesc si, da, sunt dispusa sa-i trec cu vederea ratacirea (stiu ce veti spune, dar va consider prietenele mele si stiu ca ma veti intelege).
4. Lucruri ca spalatul vaselor, aruncatul gunoiului sau aranjatul camerei ii erau straine. Acum imi aduce cafeaua la pat, si face toate cele de mai sus. Ba, chiar ma saruta de "noapte buna" si "ramas bun". Si, inca ceva: n-as fi in stare NICIODATA sa-l dau afara din casa sau sa-i trantesc lucruri in cap. Ce v-am spus: nu sunt femeie adevarata!
Ciobanito, punct cu punct la ce-ai scris:
- Nu te va renega nimeni pentru nimic, oameni suntem si toti suntem supusi greselii. Nu cadea in capcana de a te invinovati pentru faptul ca te-a inselt. Singurul om responsabil de faptul ca inseala este insusi faptasul. Ducand argumentul la absolut, si daca erai cea mai nenorocita nevasta de pe planeta si tot nu i-ar fi justificat aventura. Ar fi trebuit sa te paraseasca si abia apoi sa inceapa o viata cu altcineva.
- Nu vei ramane pe drumuri fiindca nu traim chiar in jungla. Exista legi care protejeaza victimele unei casnicii, asa ca, pentru linistea ta, FARA sa insemne ca te-ai decis sa pui capat casniciei, consulta un avocat sa afli ce optiuni ai. Poate nu vrei sa divortezi si nu esti inca capabila sa accepti ce se intampla, insa daca te autosugestionezi ca NU AI DE ALES decat sa ramai cu el nu faci decat sa te minti singura. Vezi impreuna cu un avocat ce optiuni financiare ai DOAR ca sa ai vizibilitatea acestor lucruri, nu neaparat ca sa faci ceva. Ia-ti situatia sub control si stai informata asupra drepturilor tale, nu te minti pe tine insati.
- Bun, il iubesti atat de mult incat NICIODATA nu ai fi capabila sa il dai afara din casa. Din pacate te inteleg, dar ia gandeste-te ... cat mai e pana cand o sa isi aduca amanta in casa? Nu e capabil de asa ceva? De unde stii? Nu te surprinde deja cu ce e capabil sa faca? Oricum, lasand toate astea la o parte, e bine ca iti intelegi limitele si stii deja ca esti atat de slaba incat orice ti-ar face n-o sa renunti niciodata la el. Si asta e o tactica, sa iti intelegi limitele si sa iti construiesti strategia pe baza acestui lucru. Singurul sfat aici este ca el sa nu afle niciodata de slabiciunea asta a ta. Nu il poti parasi niciodata? Foarte bine, insa el sa n-o stie ever.
Fii desteapta, fiindca esti intr-o situatie de rahat. Nu te arunca la decizii mari, oricum esti inca in stare de soc. Pur si simplu play smart. Incepe cu 180, nu te impresiona pana la lacrimi de faptul ca isi rascumpara aventura pe care NU A OPRIT-O prin faptul ca-ti aduce cafeaua la pat. Fii desteapta, ia-ti timp de gandire si abia apoi vezi ce si cum. Intre timp nu-ti arata slabiciunile, nu il vor impresiona profund.. oricat am crede noi femeile ca daca barbatii ne vad la pamant brusc isi recapata respectul. Nope.
-
Sa stii ca iau foarte in serios 180-ul ala. O sa-l pun la indemana, sa nu uit ceva. Serios! Ma ajuta enorm ce-mi spui. Am vorbit cu un avocat si, abia dup-aia, am intrat in panica. Legile nu sunt facute sa apere familia. Chiar si noile legi... , iti vine sa razi .
Si m-ai facut sa rad, sa stii! Pentru ca DA! SUNT INTR-O SITUATIE DE RAHAT!
)) -
ciobanita said:
Sa stii ca iau foarte in serios 180-ul ala. O sa-l pun la indemana, sa nu uit ceva. Serios! Ma ajuta enorm ce-mi spui. Am vorbit cu un avocat si, abia dup-aia, am intrat in panica. Legile nu sunt facute sa apere familia. Chiar si noile legi... , iti vine sa razi .
Si m-ai facut sa rad, sa stii! Pentru ca DA! SUNT INTR-O SITUATIE DE RAHAT!))
fii foarte atenta la starile astea..rahat si ras..poti sa clachezi ..serios acum
daca ai vorbit cu un avocat lucrurile nu sunt foarte bune intre voi asta e adevarul , incearca alte variante , vezi consulta-te cu familia ,sunt sigura ca nu esti singura pe lume
aveti o casa impartit-o , are un venit el , e obligat la plata pensiei , mentionez inca o data ca nu esti foarte dependenta de el
Lasa-l sa se duca cu amanta daca vrea , daca asa e gena asta masculina sa calce in sufletul femeilor nu ai ce face .Poate peste un timp isi va da seama ce a pierdut.
Tu sa incerci sa te aduni si sa fii puternica , si cum au scris si fetele mai inainte de acum conteaza cum iti aranjezi tu viata , nu cum o va duce el cu amanta , de obicei aceste relatii cladite pe nefericirea altora nu tin mult.Succesuri
-
carmen008 said:
ciobanita said:
fii foarte atenta la starile astea..rahat si ras..poti sa clachezi ..serios acum
de fapt, asta sunt eu, incerc sa vopsesc totul in culori roz, chiar daca vad ca nu e cazul, dar parca imi da mai multa putere si pot controla lucrurile, privindu-le zambind, din afara...
daca ai vorbit cu un avocat lucrurile nu sunt foarte bune intre voi asta e adevarul
De fapt, am vorbit cu un avocat mediator, o doamna foarte transanta, care mi-a spus clar: da-l afara! Si mi-a mai spus si ca n-o sa ma aleg cu mare lucru.
, incearca alte variante , vezi consulta-te cu familia ,sunt sigura ca nu esti singura pe lume
aveti o casa impartit-o ,
familia nu stie, inca. Noi mai avem un "calator"in familie: fratele meu. Momentul in care si-a abandonat copiii pentru o pramatie (timpul a demonstrat-
, a aruncat-o pa mama intr-o continua depresie. Deci, inca un motiv sa nu fac, inca, ruptura.
Ce am castigat, insa, in urma postarii mele pe forum, e faptul ca parca mi s-a smuls un val de pe ochi si il vad asa cum e, de fapt: egoist, lenes, prefacut. -
Cum adica n-o sa te alegi cu mare lucru? Tot ce aveti e pe numele lui?
Nu trebuie sa-mi raspunzi, deocamdata nici nu conteaza, dar ca idee, gandeste-te pt tine, chiar te-ai alege cu nimic?!
Eu chiar nu zic sa-l dai afara, sa divortati, sa il vezi ca pe cel mai magar dintre magari etc!
Nici nu-i caut justificari, e f urat felul in care ti-a spus-o, f urat gestul.. in fine, nu stiu cum e sa fii in locul tau! Dar chiar daca sunt mult mai impulsiva din fire, nu as lua decizia unui divort in momentele astea. Si nici nu m-as gandi cum a fost in alte cazuri si ce ar putea ajunge el fara mine sau eu fara el.
Pt mine e clar ca tu il iubesti! Si asta conteaza ff mult deocamdata.
Cat timp a trect de cand ai aflat vestea? -
Povestea unei femei inselate
Povestea mea:
Era intr-o zi de august. A plecat. S-a mutat cu chirie. A spus ca nu stie ce vrea si pleaca sa-si clarifice sentimentele, dorintele si traiectoria vietii. L-am crezut, mare gresala. De atunci s-au scurs doua luni si jumatate - timp in care el a trait linistit cu “cealalta”. La inceputul acestei perioade sentimentul de vinovatie il indemna sa ma sune si sa ma intrebe cum ma simt si daca m-am mai acomodat - obisnuit cu idea. Apoi aceste telefoane au incetat pana la un moment cand m-a sunat si mi-a spus clar ca nu se va mai intoarce.
Cum m-am simtit:
In ziua in care a plecat am simtit ca nu mai am aer sa respir, ca sunt intr-o fundatura a vietii, ca nu mai este o cale de iesire, ca pica cerul pe mine. M-am simtit inutila, abandonata, singura, urata, nedemna de atentia vreunui barbat, ingrozita de revenirea (fortata) la statutul de femeie singura ; m-am simtit injumatatita, taiata in doua, neterminata, vinovata ca ma pot simti foarte bine (in putinele momente, de altfel) si fara el langa mine. Dar imediat ma gandeam la toate clipele in care el se distrase “cu baietii” si in care eu il asteptam rabdatoare acasa si rapid reveneam cu picioarele pe pamant. Ma gandeam cat de bine imi merge de cand a plecat; toate planurile. Ma simteam ca intr-o cusca a singuratatii din care voiam si nu voiam sa fiu (eram foarte confuza); tot ce stiam este ca il doream inapoi, chiar daca ultimii 2 ani fusesera un cosmar; schimbarea impusa de plecarea lui era terifianta pentru ca nu stiam ce sa fac cu mine, cu timpul meu, cu viata mea, cu weekend-urile mele, desi in ultimii 2 ani avusesem timp suficient sa ma gandesc la acest lucru (el era plecat de acasa mai intodeauna). Dar acum toate aceste trairi sunt de domeniul trecutului.
Ce am facut:
In primul rand am iesit din casa si am mers la psiholog. Am dat “search” pe Google si am cautat cabinetul. Am sunat mi-am facut programare; acolo am povestit durerea mea, dorinta de a lupta pentru casnicia mea, de a fi dispusa sa trec peste infidelitatile sotului meu si peste umilintele la care am fost supusa, am plans, mi-am deschis sufletul, m-am simtit ascultata, inteleasa si eliberata. Gradual am inteles cum stau lucrurile in realitate cu mine, cu el si cu “noi”(cu “noi” care nu mai exista de mult). Am invatat sa supravietuiesc fara el, am invatat ca eu sunt cel mai important lucru de pe pamantul acesta. M-am regasit pe mine, mi-am redobandit identitatea.
Concret, am iesit din casa, mi-am reinoit vechile prietenii (in toata perioada de dinaintea plecarii sotului meu ma izolasem total de toti cunoscutii, ma refugiasem in munca si-n casa si in relatia mea “defectuoasa” cu sotul meu), am cunoscut oameni noi – atat fericiti cat si nefericiti - care supravietuisera unor situatii similare, am vorbit despre mine si problema mea, am primit incurajari. Vreau sa mentionez ca au contat foarte mult incurajarile primite din partea barbatilor carora m-am confesat pentru ca stiam ca ei vad lucrurile prin prisma lor si nu a unei femei. Mai mult de atat am parasit orasul ori de cate ori am avut ocazia si din fericire, pot afirma ca distanta m-a ajutat sa-mi concentrez atentia si gandurile asupra unor activitati diverse.
Lucrurile obisnuite am inceput sa le fac intr-o maniera diferita; de exemplu, inainte mergeam sa imi cumpar haine singura, acum merg insotita de prietenele mele si ne simtim minunat. M-am schimbat mult din punct de vedere fizic: am slabit destul de mult, mi-am schimbat o mare parte a garderobei si coafura; datorita unui nou stilist.
Concluzie:
Mi-am redescoperit identitatea; am descoperit lucruri pe care imi place sa le fac, am invatat sa am grija de mine, de nevoile si dorintele mele. Am realizat ca exista diferite tipuri de iubiri, in sensul ca iubirea unui barbat nu este suficienta pentru a-mi valida identitatea si ca prietenii exista, numai ca trebuie sa fiu deschisa si sa-i primesc in sufletul meu.
Am invatat sa ma iubesc pe mine insami pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce simt; am realizat ca nu trebuie sa devin obsedata de greutate si formele fizice doar pentru a fi iubita de sotul meu, pentru ca iubirea lui singura nu ma poate face fericita. Fericita sunt acum pentru ca am incredere in mine, pentru ca am parinti si un frate care ma iubeste si ma sprijina in tot ceea ce fac.M-am trezit!
P.S. Mi-a placut mult, mult, mult............si sper sa fie de ajutor.
Acest mesaj a fost editat de către andrada86: -
ciobanita said:
Sa stii ca iau foarte in serios 180-ul ala. O sa-l pun la indemana, sa nu uit ceva. Serios! Ma ajuta enorm ce-mi spui. Am vorbit cu un avocat si, abia dup-aia, am intrat in panica. Legile nu sunt facute sa apere familia. Chiar si noile legi... , iti vine sa razi .
Si m-ai facut sa rad, sa stii! Pentru ca DA! SUNT INTR-O SITUATIE DE RAHAT!)) Dovezi draga mea, strange dovezi. Am inteles ca daca divortezi pt ca te insala el pierde tot la partaj. Cica s-ar fi schimbat legea. Cauta sau intreaba avocatul. Pt copil vei incasa minim 25% din salariul lui. In cazul in care copilul e bolnav (asa am inteles, daca am gresit scuze) vei obtine mai mult. Lasa tu speranta cum ca face cafea si ceai si aranjeaza patul...Si nu-ti mai fie teama, ca nu esti singura care ar divorta. Si sa nu vii cu chestii de genul "stau pt copil" sau "amanta e o nenorocita"..
-
Regina_Neagra said:
salmarose said:
ciobanita said:
Sa stii ca iau foarte in serios 180-ul ala. O sa-l pun la indemana, sa nu uit ceva. Serios! Ma ajuta enorm ce-mi spui. Am vorbit cu un avocat si, abia dup-aia, am intrat in panica. Legile nu sunt facute sa apere familia. Chiar si noile legi... , iti vine sa razi .
Si m-ai facut sa rad, sa stii! Pentru ca DA! SUNT INTR-O SITUATIE DE RAHAT!)) Dovezi draga mea, strange dovezi. Am inteles ca daca divortezi pt ca te insala el pierde tot la partaj. Cica s-ar fi schimbat legea. Cauta sau intreaba avocatul. Pt copil vei incasa minim 25% din salariul lui. In cazul in care copilul e bolnav (asa am inteles, daca am gresit scuze) vei obtine mai mult. Lasa tu speranta cum ca face cafea si ceai si aranjeaza patul...Si nu-ti mai fie teama, ca nu esti singura care ar divorta. Si sa nu vii cu chestii de genul "stau pt copil" sau "amanta e o nenorocita"..
salmet nu-i mai baga prostii in cap
. daca inseli nu ajungi lipit pamantului. nu se alege cu nimic daca nu are cu ce sa se aleaga. la o despartire prierzi sau castigi fix cat ai dreptul indiferent de motivul divortului.Pai ma gandesc ca dupa 40 de ani..are omul ce sa piarda!
-
-
andrada86 said:Habar n-am de lege, dar mi s-ar parea o mare prostie sa pierzi la partaj, pt ca l-ai inselat pe partener. Vorbesc acum la modul general, nu pt initiatoarea topicului.
Oricat de strambe ar fi legile la noi, asa ceva este de neimaginat.Chestia asta am auzit-o [pe ProTV, dar nu am verificat personal informatia, de aceea i-am spus sa consulte avocatul...
-
andrada86 said:Habar n-am de lege, dar mi s-ar parea o mare prostie sa pierzi la partaj, pt ca l-ai inselat pe partener. Vorbesc acum la modul general, nu pt initiatoarea topicului.
Oricat de strambe ar fi legile la noi, asa ceva este de neimaginat." Astfel ca daca partenerul a calcat stramb, a dat dovada de acte de violenta morala sau fizica, a parasit nejustificat domiciliu sau a consumat in exces bauturi alcoolice... e bun de plata. Nu scapa din vedere nici faptul ca nu e bun la pat, daca asta decide Tribunalul ca a fost motivul divortului. Cel vinovat de toate cele insirate mai sus va plati daune partenerului. Ma rog, fostului... Insa e si aici un schepsis. Legea se aplica doar dupa 20 de ani de casnicie. Acum, depinde si de cat de multe poti inghiti de la celalalt si cat de mare e pretul. Daca o merita sa astepti 20 de ani ori ba."
http://www.farabarbati.ro/articole/1679/daca-te-a-inselat-e-bun-de-plata