Dana Razboiu: "Vreau absolut tot in viata!"

Are aproape 28 de ani. Este tanara, o fire puternica, voluntara si deschisa. Este o prezentatoare de stiri cu o cariera de succes, are o casnicie fericita, un sot ministru si un baietel de patru luni. Se numeste Dana Razboiu si, in cateva cuvinte, este o femeie implinita.

Revenirea ei "pe sticla" a coincis cu schimbarea de imagine a Televiziunii Romane. Era si normal sa fie asa. Doua evenimente deosebite nu puteau decat sa se puna in valoare reciproc. Decat ca Dana a asteptat cu nerabdare momentul reintoarcerii si si-ar fi dorit ca acest lucru sa se intample mai devreme: "Pentru ca imi lipseau stirile si pentru ca nu imi place sa ma simt casnica."

Dana Razboiu a devenit un nume echivalent cu Jurnalul cel mai important al TVR 1. Este o profesionista care munceste "pe rupte". Este licentiata in psihologie, iar in domeniul televiziunii a urmat cursuri de pregatire cu profesori jurnalisti de la BBC, CNN si alte televiziuni (olandeze, franceze...).

A inceput munca in televiziune in 1995, unde a colaborat la una dintre emisiunile de divertisment produse de studioul TVR Timisoara. Intre 1996 si 1999, Dana a fost reporter la Departamentul Stiri al TVR Timisoara si a fost realizatoarea emisiunii de actualitate, "Pe faza".

La Timisoara a mai fost moderator al emisiunii pentru varsta a treia. Toate eforturile ei in domeniul jurnalistic au dat roade, pentru ca Dana a obtinut si premiul APTR pentru cel mai bun prezentator.

Este o fire deschisa si extrem de comunicativa, cu o pofta de viata demna de invidiat. Asculta Cargo, Queen, Abba, Leonard Cohen, Beethoven, Vivaldi, ii place foarte mult inotul, desi nu mai are atat de mult timp pentru a practica acest sport. "De fapt, nu prea mai am timp pentru mine, in general...", a adaugat Dana.

Dana Razboiu si-a atins cele mai mari teluri si asteptari. Ce urmeaza acum? Alte surprize...

- Ai revenit pe micul ecran. Ce inseamna pentru tine acest lucru?
- De doua ori mai multa munca decat in lunile cand nu eram pe micul ecran... Dorm foarte putin si sunt extrem de obosita. Dar mi-am dorit foarte mult sa ma intorc, chiar mai repede, cam cu o luna si jumatate mai devreme, numai ca rebranding-ul a fost programat pentru 11 iunie si directorul de Stiri m-a rugat sa ma intorc o data cu aceasta schimbare de imagine. Mi-a spus: "Va fi o adevarata relansare a stirilor. Daca vii acum, evenimentul asta o sa fie oarecum marginalizat". N-am fost foarte incantata pe moment, pentru ca de-abia asteptam sa scap de viata casnica si de statul acasa... Sigur ca ieseam, dar nu aveam nici un fel de activitate profesionala. Cred ca multe mamici ma vor intelege. Ma simteam... casnica si urasc sentimentul asta! Nu pot sa-mi accept conditia de femeie, ca sa fiu mai sincera! (Rade) Plus ca mi-era foarte dor de stiri.

- Cum ai suportat "despartirea" de Jurnalul de seara de la TVR 1? Stiut fiind faptul ca esti o femeie activa, care se implica foarte mult in activitatea sa profesionala...
- Foarte, foarte greu! Daca lucrezi in presa si esti permanent la curent cu tot ce se intampla in tara asta si in lume, stii pentru ca ai agentiile de presa. Apoi degeaba citesti ziarele, pentru ca afli informatiile a doua zi, scrise de altcineva, jurnalele TV nu pot cuprinde chiar totul si sunt tot felul de stiri ciudate si interesante care nu mai au loc... O stire are un minut, un minut si jumatate, dar pe agentii poti citi pana la 10 minute de informatie. Asa ca mi-am dorit sa intru iarasi in mijlocul evenimentelor. Stateam acasa si ma uitam pasiv, din fotoliu, dar imi doream sa fiu acolo. De-abia am asteptat sa ma intorc.
Cand am plecat in concediu prenatal, aveam senzatia de... pensionara, desi stiam ca in cazul meu este doar o situatie temporara... Toata lumea se bucura ca plec in concediu, toti imi spuneau cat isi doresc si ei o vacanta, dar, cand esti obligat sa iti iei concediu, nu mai vrei sa il iei. Cel putin asa e cu mine. Daca cineva imi impune sa fac ceva, nu vreau.

- Cum ai reusit sa te (re)adaptezi la ritmul de lucru, la stres, la responsabilitati, avand in vedere perioada de pauza pe care ai avut-o?
- Foarte bine, incredibil de bine chiar! Cu vreo 10 zile inainte de a intra pe post, am mers in televiziune - de fapt atunci am inceput sa muncesc. Am inceput sa-mi caut haine, am avut sedinte foto, promo-uri de inregistrat, filmari... Dar m-am adaptat foarte usor, nu au fost probleme.

- Care este relatia cu colegul tau de la Jurnal, Mihai Constantin? Cum lucrati impreuna?
- Uite, asta a fost singura problema de adaptare - faptul ca a trebuit sa prezint... in doi. Inainte eram singura si lumea se poate gandi ca acum ar trebui sa fie mai simplu, ca doar jumatate de stiri, sa zicem, imi revin mie si restul lui Mihai. Dar, pe de alta parte, nu pot spune ca e mai complicat, dar nu mai am acea imagine de ansamblu a intregului jurnal. Din cand in cand imi scapa cate ceva, pentru ca de acel ceva se ocupa Mihai.
Noi ne-am impus ca fiecare sa citeasca absolut toate stirile, sa stim tot ce intra pe post, pentru ca de multe ori se intampla sa fim nevoiti sa intram unul peste subiectul celuilalt. Mai iese o stire, intra altceva si nu poate sa citeasca el patru-cinci stiri la rand. Asa ca mai intru eu pe stirile lui. Oricum citesc tot ce intra in jurnal, dar nu mai e ca inainte. Stiu ca acum nu mai depinde totul de mine, nu mai am totul sub control.
Dar culmea e ca e mult mai bine decat am crezut ca o sa fie. Aveam emotii ca voi intra in direct cu Mihai, pentru ca noi nu ne intalneam prea des. El prezenta Jurnalul in week-end, eu intram de luni pana joi, deci foarte rar ne vedeam. Dar, surprinzator, suntem pe aceeasi lungime de unda. E greu sa lucrezi cu cineva cand ai fost obisnuit sa lucrezi singur si e greu sa ai aceeasi parere. De exemplu, primim o stire care trebuie modificata - suntem amandoi la computer, iar eu spun: "Nu e bine aici. Hai sa spunem altfel!", iar el e de acord. Si invers: eu sunt de acord. Asta e mare lucru. Chiar ma gandeam cu groaza sa nu apara conflicte. Dar suntem pe aceeasi lungime de unda, avem, sa zic asa, acelasi stil jurnalistic. Deci colaborarea e neasteptat de buna, surprinzator de buna!

- In ce masura te afecteaza si te pune in valoare noua investitie de 300.000 de euro pe care TVR a facut-o pentru "noile haine"?
- Este clar ca nu ma impiedica deloc, dimpotriva! E prima data cand se face cu adevarat o schimbare de imagine a Televiziunii Romane. Si sunt foarte placut surprinsa ca acest lucru se si vede. De fapt, ajungi la o normalitate care pare fireasca. Asa si cu schimbarea asta... S-a muncit foarte mult pentru rebranding-ul asta, cu cateva luni de zile inainte, cu o echipa de profesionisti britanici, si a costat destul de mult. Si ma gandeam: "Daca vor fi niste schimbari minore si nu vor fi observate? Va fi pacat de atata munca...".
Dar lumea imi spune: "In sfarsit, aveti si voi lumina in studioul ala!". Bineinteles ca aveam lumina si inainte - nu poti intra in direct fara lumina, dar inseamna ca lumea vede ca s-a schimbat ceva. Si, intr-adevar, s-au schimbat decorul, conceptia, grafica... Lumea nu isi da seama exact care este diferenta si vine cu tot felul de idei: ca e mai multa lumina, ca... Pai, nu e mai multa lumina, e tot atata, dar este mai inteligent pusa!
Sau: "In sfarsit, apari si tu mai de aproape!". Si zic: "Da, in sfarsit mergem pe prim-planuri!". De mult ma gandeam ca ar trebui sa mergem mai mult pe prim-planuri, dar nu poti sa spui asta, pentru ca lumea interpreteaza gresit: "Vrea sa se vada ea, sa fie cat ecranul!...". Nu e adevarat, dar la orice emisiune de stiri vezi prim-planuri. Cadrele astea dau dinamism.
S-a lucrat la generice foarte mult, la tot ce inseamna grafica. Oamenii nu-si dau seama - vad o imagine care le place, dar nu isi dau seama ca ii atrage, de fapt, grafica. Avem foarte multe plasme in studio, e un decor foarte viu, mult mai dinamic decat era inainte si mult mai... occidental.
Eram usor... prafuiti. Pe cand acum cineva ne-a "slefuit" si asta e foarte bine. Sunt foarte incantata! Cred ca era cazul pentru aceasta schimbare si, din fericire, si directorii au crezut la fel!

Despre viata in televiziune...
O mamica si o sotie fericita.. .