Cum se obţine un salariu mare şi de ce e atat de greu?

Pe Facebook, o studentă povesteşte cum a refuzat o ofertă de angajare de 800 de lei pe lună de la librăria Cărtureşti pentru că i s-a părut un salariu prea mic. La comentarii, colegii ei de

Pe Facebook, o studentă povesteşte cum a refuzat o ofertă de angajare de 800 de lei pe lună de la librăria Cărtureşti pentru că i s-a părut un salariu prea mic. La comentarii, colegii ei de generaţie o susţineau.

Am citit cu uimire povestea şi reacţiile şi am realizat că persoana care a scris acest text trăieşte într-o mare iluzie. Această iluzie e de fapt izvorul nefericirii viitoare şi cel al ratării. Să fiu mai clar. Nu comentez aici dacă oferta celor de la Cărtureşti era mare sau mică pentru un vânzător debutant. Habar n-am cât de profitabilă e librăria, care sunt costurile şi care e politica de personal, dar vreau să spun că managementul acelei afaceri ştie mult mai bine toate aceste ”detalii” decât cel venit la interviu.

Sursa nefericirii şi a ratării se află în inadecvarea la realitate.

Această inadecvare nu are neapărat legătură cu vârsta, are legătură de fapt cu educaţia. Nu ştiu din ce motiv, nici în şcoală, nici în familie, tinerii din România nu află nimic despre lumea reală. Părinţii au tendinţa să-şi protejeze copiii şi nu le spun nimic despre bani, nu povestesc nimic  copilului despre cum se câştigă şi cât efort şi câtă rutină se află în spatele unui salariu, iar la şcoală, aceloraşi copii li se transmite faptul că mulţimea cunoştinţelor îi va duce în mod direct la o viaţă fără griji şi cu salarii colosale. Dacă privim cu atenţie în jurul nostru, de fapt cele mai multe informaţii despre bani şi cum se câştigă ei, tinerii le primesc prin intermediul televiziunii, acolo unde, în seriale siropoase, banii se fac extrem de uşor.

Aşa s-a ajuns în situaţia ca o persoană care nu are nicio experienţă, termină o şcoală, o facultate fără nicio abilitate practică, fără nicio expertiză se loveşte de zidul înalt al eficienţei companiilor care socotesc cu grijă fiecare bănuţ.

Îmi pare rău pentru tinerii care intră pe piaţa muncii, aşteptând să primească salarii de mii de lei  doar pentru că au senzaţia că merită acei bani sau pentru că atât le-ar trebui ca să se descurce cât de cât civilizat, cea din urmă e o expresie des folosită printre cei care-şi caută o slujbă. Aceştia trebuie să ştie că o companie se gândeşte în primul rând la profit şi angajează oameni doar pentru a face profit.

Companiile nu se ocupă cu împlinirea visurilor angajaţilor. E bine de ştiut că într-o firmă sunt bine plătiţi doar acei oameni de care compania are nevoie. Nimeni nu e de neînlocuit, dar trebuie să ştiţi că fiecare înlocuire a unui angajat înseamnă costuri.

Aşa că, cu cât angajatul e mai valoros cu atât costurile pentru înlocuirea lui sunt mai mari.  Din acest motiv, într-o companie, cele mai mari salarii le primesc oamenii care sunt cel mai greu de înlocuit. În această categorie intră, de multe ori, şi amanta managerului, dar întotdeauna aici veţi găsi cei mai buni oameni, cei mai harnici şi cei care rezistă cel mai bine la rutina muncii zilnice.

Aşa că ţineţi minte, primul job e întotdeauna un noroc, o oportunitate. E şansa voastră de a intra într-o industrie sau într-un anumit domeniu. Dacă primiţi şi ceva bani pentru asta, consideraţi-i un bonus. Sunt aproape sigur că managerul de la Cărtureşti a fost acum câţiva ani unul dintre tinerii care nu au refuzat salariul de începător.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod