Primul ajutor pentru pisici neastamparate

Deoarece, in aceste momente, animalul este speriat, cel mai bine ar fi ca proprietarul sa-l infasoare intr-un prosop, pentru a evita zgarieturile sau muscaturile. Apoi, ideal ar fi sa mearga cu pisica direct la veterinar, pentru ca obiectul sa fie extras. Daca acest lucru nu este posibil, puteti incerca sa extrageti obiectul strain, cu ajutorul unei pensete sau al cozii unei lingurite.

Va puteti folosi de lumina unei lanterne, pentru a putea localiza cu precizie obiectul. O astfel de intervente nu este insa recomandata, decat in cazuri extreme, intrucat ati putea, din greseala, sa impingeti corpul strain si mai adanc pe gat sau chiar sa faceti pisica sa-l inghita. Exista, de asemenea, riscul de a produce pisicii leziuni suplimentare. Asa ca, din nou, cel mai bine ar fi sa mergeti cat mai repede cu mata la medicul veterinar.

4. Intepaturile de insecte

Nu este un secret pentru nimeni faptul ca pisoilor le place sa alerge dupa obiecte in miscare, fie ele animate sau lipsite de viata. Insectele, in special cele mari, fac parte din categoria "jucariilor vii" preferate de pisoiasi.

Joaca se poate solda insa cu o surpriza neplacuta, atunci cand "obiectul" in miscare este o albina, o viespe sau un paianjen. Intepaturile pot fi tratate cu succes, in special daca stapanul a fost martor evenimentului si stie din ce cauza prietenul sau fara grai se simte rau.

Pe zona afectata de intepatura, pot fi aplicate cuburi de gheata, pentru a reduce durerea si umflaturile. Apoi, cu ajutorul unei lupe, se localizeaza acul, daca este cazul. Acesta poate fi extras cu o penseta. Rana trebuie curatata, si in zona veti aplica un unguent cu antibiotic, chiar daca pisoiul va incerca sa se impotriveasca.

Pisoiul va fi urmarit indeaproape - in urma intepaturii, pot sa apara unele reactii alergice. Semnele prevestitoare ale acesteia trebuie observate din timp. Desi reactiile alergice ca urmare a unor intepaturi de insecte sunt destul de rare la pisici, stapanii ar trebui sa acorde mare atentie eventualelor simptome: voma, diaree sau respiratie greoaie. Desi nu sunt des intalnite, alergiile pisicilor sunt la fel de periculoase ca si in cazul oamenilor, in cel mai rau caz pisoiul putand intra in soc anafilactic.

5. Fracturi la nivelul membrelor

Fracturile sunt accidentari intalnite destul de des, avand in vedere placerea pisoilor de a sari si de a se catara in locuri greu accesibile. Semnul clinic cel mai evident este schiopatatul, caci pisoiul evita sa-si foloseasca piciorul ranit. In cazul fracturilor simple, ambele capete ale osului rupt raman sub piele - nu sunt atat de complicate. Fracturile deschise sunt insa deosebit de periculoase, deoarece capetele osului strapung pielea, putand cauza infectii grave. Exista, de asemenea, pericolul producerii unei hemoragii.

Daca stapanul crede ca unul dintre membrele pisicii este fracturat, ar trebui sa incerce aplicarea unor atele, pentru imobilizarea piciorului cu pricina. Atelele pot fi confectionate din doua bete subtiri, doua creioane sau doua bucati de carton rigid.

Pansamentul trebuie sa cuprinda atat partea inferioara, cat si cea superioara a fracturii, astfel incat piciorul sa ramana imobil, iar rana sa nu se accentueze. In nici un caz stapanul nu trebuie sa incerce sa potriveasca la loc oasele fracturate! Aceasta operatiune trebuie efectuata de un specialist.

De asemenea, nu trebuie sa incerce curatarea ranilor deschise.

6. Otravirea

Chiar daca nu toti suntem constienti de acest fapt, in casele noastre exista o sumedenie de produse care pot pune in pericol viata pisoiului, indiferent daca suntem acasa, cu ochii pe el, sau plecati la serviciu. Cele mai intalnite produse toxice aflate in caminele noastre, care ar putea tenta pisicile, sunt: amoniacul, antigelul, aspirina, acetaminofenul, ibuprofenul, inalbitorul, gazolina, diluantul sau... otrava pentru soareci.

Dintre aceste substante, in perioada rece, la "indemana" pisicilor se afla antigelul, despre care se spune ca ar avea un gust dulceag, foarte apetisant pentru ele. Insa chiar si o lingurita de substanta ingerata le poate fi fatala. Verificati instalatiile masinii, restrictionati accesul pisicii in garaj sau in incaperea unde depozitati aceasta substanta.

Plantele, atat cele de interior, cat si cele de exterior, reprezinta si ele un posibil pericol, unele dintre ele fiind otravitoare. De asemenea, stapanii pisicilor trebuie sa evite administrarea "dupa ureche" a medicamentelor. Daca animalul este bolnav, mergeti cu el la medic, nu-i administrati doctorii fara a primi, in prealabil, acordul specialistului.

Gradul de toxicitate difera de la substanta la substanta, iar simptomele otravirii variaza, la randul lor. Cele mai intalnite simptome ale otravirii sunt: salivatia abundenta, varsaturile si pierderea cunostintei. Daca pisica a ingerat o substanta toxica, ar fi bine sa va dati seama cat de repede posibil care anume este aceasta, astfel incat medicul sa poata interveni rapid si eficient. Eventual, puteti duce la cabinet o mostra din substanta sau ambalajul acesteia.