Istoria colorata a romului ne poarta inapoi cu patru secole, in vremea aventuroaselor explorari maritime care poarta samanta confruntarilor dintre marile puteri navale.
Cand spunem rom ne vine in minte imaginea marinarului liber, a spiritului peregrin in permanenta cautare de noi provocari, lipsit de constrangeri. Multi dintre legendarii pirati ai secolelor trecute erau mateloti satui de saracie, de brutalitatea capitanilor sau de dozele reduse de bautura. Talentati intr-ale navigatiei si cu posibilitatea de a primi o parte considerabila din prazi, nu este greu de dibuit de ce multi au luat calea pirateriei, a libertatii si frivolitatii.
Tehnic vorbind, romul se obtine prin distilarea sucului fermentat de trestie de zahar sau de melasa. Doar insulele Caraibe produc rom pentru export in intreaga lume. Fiecare insula produce un tip specific de rom datorita ingredientelor folosite, tehnicilor de distilare sau duratei de maturare. In genere, insulele vorbitoare de spaniola produc un rom alb, sec, în vreme ce acolo unde se vorbeşte engleza romul este negru si are un gust greu.
Fostele colonii franceze precum Haiti, Martinica, Guadeloupe, folosesc trestia, in vreme ce coloniile hispanofone (Cuba, Guatemala, Panama, Nicaragua, Puerto Rico) si anglofone (Jamaica, Barbados, Belize) melasa. Romul din fostele colonii engleze este cel cu gustul cel mai pronuntat, spre deosebire de mai suavul rom cubanez.
Celebra victorie de la Trafalgar a adus faima, dar și moartea amiralului Nelson, rapus de ranile capatate in lupta. Corpul sau a fost conservat intr-un butoi de rom, pentru a rezista pana in Anglia, unde sa fie inmormantat crestineste. De aceea, marinarii britanici numesc azi cu drag romul “sangele lui Nelson”.
Astazi, romul curge in valuri din Caraibe pana in America de Sud, Statele Unite și Australia. Producatorii si-au rafinat oferta si au scos romuri de mare valoare, care se lupta nemilos, pentru favorurile cunoscatorilor, cu Scotch-urile scotiene si cognac-urile frantuzesti.
Cand spunem rom ne vine in minte imaginea marinarului liber, a spiritului peregrin in permanenta cautare de noi provocari, lipsit de constrangeri. Multi dintre legendarii pirati ai secolelor trecute erau mateloti satui de saracie, de brutalitatea capitanilor sau de dozele reduse de bautura. Talentati intr-ale navigatiei si cu posibilitatea de a primi o parte considerabila din prazi, nu este greu de dibuit de ce multi au luat calea pirateriei, a libertatii si frivolitatii.
Tehnic vorbind, romul se obtine prin distilarea sucului fermentat de trestie de zahar sau de melasa. Doar insulele Caraibe produc rom pentru export in intreaga lume. Fiecare insula produce un tip specific de rom datorita ingredientelor folosite, tehnicilor de distilare sau duratei de maturare. In genere, insulele vorbitoare de spaniola produc un rom alb, sec, în vreme ce acolo unde se vorbeşte engleza romul este negru si are un gust greu.
Fostele colonii franceze precum Haiti, Martinica, Guadeloupe, folosesc trestia, in vreme ce coloniile hispanofone (Cuba, Guatemala, Panama, Nicaragua, Puerto Rico) si anglofone (Jamaica, Barbados, Belize) melasa. Romul din fostele colonii engleze este cel cu gustul cel mai pronuntat, spre deosebire de mai suavul rom cubanez.
Celebra victorie de la Trafalgar a adus faima, dar și moartea amiralului Nelson, rapus de ranile capatate in lupta. Corpul sau a fost conservat intr-un butoi de rom, pentru a rezista pana in Anglia, unde sa fie inmormantat crestineste. De aceea, marinarii britanici numesc azi cu drag romul “sangele lui Nelson”.
Astazi, romul curge in valuri din Caraibe pana in America de Sud, Statele Unite și Australia. Producatorii si-au rafinat oferta si au scos romuri de mare valoare, care se lupta nemilos, pentru favorurile cunoscatorilor, cu Scotch-urile scotiene si cognac-urile frantuzesti.
Posteaza comentariu