Tocătorul uman de hârtie şi criza corporatismului românesc

Cei de la Hotnews.ro au publicat un reportaj multimedia în care prezintă un caz ieşit din comun. O angajată a fost pusă, opt ore pe zi, să rupă hârtii la serviciu pentru că a câştigat un

Cei de la Hotnews.ro au publicat un reportaj multimedia în care prezintă un caz ieşit din comun. O angajată a fost pusă, opt ore pe zi, să rupă hârtii la serviciu pentru că a câştigat un proces împotriva angajatorului, filiala locală a unei corporaţii internaţionale.

Hârtiile trebuiau mărunţite la nivelul de performanţă pe care-l reuşeşte o maşină. În fiecare dimineaţă pe biroul angajatei, un manager aducea o cutie cu hârtii pe care tânăra era obligată să le facă fâşii până la sfârşitul programului.

De mult n-am mai auzit o inepţie mai mare.

Această situaţie îmi confirmă bănuiala că, în România, multe corporaţii au un comportament aberant. Şi asta v-o spune cineva care după 1990 a lucrat numai în domeniul privat şi în câteva mari corporaţii media de la noi din ţară.

Îmi imaginez cum a avut loc o şedinţă şi în care un manager deştept s-a grăbit să propună acest ”job description” pentru angajata care a avut curajul să-i dea în judecată şi a şi câştigat. De ieri, acea idee care a părut genială în acel board le-a explodat managerilor companiei în faţă. Au rămas cu zâmbetul îngheţat pe buze.

De ce e atât de puţin creier în unele corporaţii din România? Răspunsul e simplu, pentru că nepotismul din societatea noastră funcţionează şi acolo şi sunt prea mulţi care încearcă să apere un salariu pe care nu-l merită.

Slavă Domnului că pe lume există şi corporaţii gen Google, Apple, Facebook şi alte câteva, unde angajaţii contează.

În altă ordine de idei, mai e o discuţie. Dacă vorbeşti cu un angajator român îţi va spune că e imposibil să concediezi pe cineva dintr-o companie. Procedura e atât de greoaie încât, chiar dacă reuşeşti, toate procesele deschise de salariaţi în instanţă sunt câştigate de aceştia în defavoarea angajatorului.

În curţile noastre de judecată s-a creat o jurisprudenţă care favorizează salariatul.

Aceasta e o realitate, dar de aici până la umilirea unui om e o cale lungă. Managerii corporaţiilor din România ar trebui să se uite un pic la directorii lor de resurse umane, să afle cum angajează, cum aleg oamenii, în primul rând şi apoi să se plângă de faptul că nu-i pot da afară. Există sute de modalităţi de a te despărţi de un om, iar cele mai corecte sunt despărţirile echitabile. Nu arunca un om în stradă, oferă-i o oportunitate, o şansă de a se redresa.

Şi aşa concedierea e una dintre cele mai importante cauze generatoare de stres din societatea noastră.

Reportajul din Hotnews mi se pare exemplar pentru lipsa de etică din sistemul corporatist românesc. Din fericire, trăim într-o lume deschisă în care informaţia circulă repede, iar cine nu se adaptează, dispare. E adevărat că o face numai după ce provoacă multă suferinţă şi perplexitate în jur.

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod