In cautarea reciprocitatii sau dorinta imposibila

Intr-o relatie, una dintre cele mai cele mai frecvente asteptari implicite pe care le avem de la partenerul nostru este reciprocitatea. Intr-o relatie in care au loc schimburi armonioase de idei si opinii (chiar daca acestea sunt divergente), cei doi se situeaza pe pozitii egale in cuplu, nu dezvolta dependenta unul de celalalt si nici nu se desconsidera. Iar acest aspect este cu atat mai apropiat cu cat partenerul ne este foarte apropiat si simtim ca exercita un rol semnificativ in viata noastra.

Una dintre cele mai intense asteptari ale oricarui individ este aceea de a primi din partea celuilalt ceea ce el insusi ii ofera: acelasi respect, atentie, stabilitate, nivel de implicare afectiva si aceleasi valori spirituale.

Prin urmare, una dintre cele mai dureroase deceptii pe care le vom trai este ca reciprocitatea pe care ne-o dorim nu se ridica la nivelul asteptarilor si sperantelor noastre, nu functioneaza cum ne-am dori - astfel incat ajungem sa realizam ca in relatia respectiva nu exista nici egalitate, nici similitudine intre ceea ce oferim si ceea ce primim. In momentul in care constientizam acest lucru, ne simtim tradati.

"Acum cativa ani, sotul meu a fost bolnav timp de cateva luni, iar eu mi-am modificat programul de serviciu astfel incat sa nu mai fiu trimisa des in delegatii si sa pot fi alaturi de el pe parcursul convalescentei. Iar zece ani mai tarziu, cand am fost eu insami bolnava, nu a fost deloc alaturi de mine. Practic, nici nu l-am vazut - era plecat mereu in tara sau in strainatate si m-a lasat complet singura. De atunci am inceput sa ne indepartam unul de celalalt..."

Reciprocitatea constituie acel ecou pe care cautam sa il obtinem de la partener nu atat ca urmare a unei solicitari exprese - ci ca un raspuns pe care ni-l dorim si de care avem nevoie fara a ne vedea in situatia de a-l cere. In special intr-un cuplu, partenerii au numeroase asteptari nerostite si a caror origine este foarte rar strict determinata. In fapt, aceste expectatii actioneaza ca niste credinte adanc inradacinate in sufletul nostru.

"Eram atat de sigura ca sotul meu se va implica in deschiderea propriului meu cabinet, incat semnasem un act de cumparare a unui spatiu in acest scop. La inceputul mariajului nostru, munceam foarte mult pentru a-i permite sotului meu sa se dedice studiilor de medicina fara a avea nici o alta grija si fara a fi nevoit sa lucreze, obosindu-se astfel peste masura. Ma simteam motivata de sprijinul si suportul sau - iar cand a refuzat sa ma ajute, am perceput acest lucru ca pe o escrocherie!"

La originea increderii in sprijinul partenerului nostru se afla acea credinta ca nu vom fi dezamagiti, iar aceasta nadejde este un raspuns al iubirii si admiratiei pentru celalalt. "Nu am ezitat nici un moment sa-i imprumut bani prietenei mele, alaturi de care locuiam intr-un apartament, atunci cand se confrunta cu probleme financiare. Iar cand eu insumi am avut nevoie de un imprumut pentru a-mi schimba masina, ea nu m-a ajutat deloc. Ii spusesem ca nu este vorba de o suma foarte mare, dar s-a prefacut ca nu ma aude..."

Dorinta aceasta de reciprocitate se poate manifesta in multe domenii - activitatea sexuala fiind unul din cele in care ne simtim cu adevarat binecuvantati cand primim ceea ce oferim si noi. "Ma simteam neplacut, fiind mereu eu cel care isi dorea ceva anume, care facea primii pasi intr-o anumita directie, care ii solicita implicarea... Mi-as fi dorit mai multa initiativa si mai multe solicitari din partea ei, ceea ce mi-ar fi dovedit ca si ea ma doreste la randul sau!"

Reciprocitatea se manifesta ca un joc si cel mai adesea nu rezista unei analize imediate si obiective. Poate ca ar fi bine sa acceptam gandul ca, daca noi oferim si ne comportam astfel incat sa-l multumim pe celalalt, suntem deja rasplatiti prin faptul ca daruim. Solicitarile de reciprocitate - implicite sau explicite - nu sunt intotdeauna prea departe de ceea ce s-ar numi un "schimb comercial" in cuplu si ar putea deteriora chiar si o relatie profunda.