Ce înseamnă să treci la menopauză la o vârstă fragedă? Părerea femeilor afectate

E o bucurie pentru mine să scriu! Îmi place să scriu zilnic despre despre diete, stil de viață sănătos, călătorii, flori, cărți, copii sau deco.
E o bucurie pentru mine să scriu! Îmi place să scriu zilnic despre despre diete, stil de viață sănătos, călătorii, flori, cărți, copii sau deco.
De la sentimentul de eliberare până la tristețe, supărare și descurajare, menopauza apărută la o vârstă fragedă marchează femeile în moduri diferite. Află cum trec prin această experiență dificilă și cum decurge perioada de adaptare la schimbarea majoră.
Cât de des te gândești la menopauză? Dacă ai până în 30 de ani sau chiar sub 20 de ani ți se pare probabil un eveniment îndepărtat pentru care nu ai de ce să-ți faci griji decât după ce ți-ai construit o carieră solidă, ai o familie și viața pe care ți-ai dorit-o. Majoritatea femeilor vor trece la menopauză între vârsta de 47 și 53 de ani, dar există și un procent de 1% pentru care această tranziție se declanșează mult mai devreme.

 
Când menopauza apare la o vârstă fragedă efectele pot fi devastatoare. Una din 1.000 de femei va avea parte de acest eveniment major înainte de 30 sau chiar de 20 de ani

Emily, în vârstă de 17 ani, a fost diagnosticată recent cu menopauză. „Mi-am dorit dintotdeauna să am copii și o familie mare. Mi s-a părut că viața mea s-a terminat când am auzit diagnosticul. Cred că am pierdut o parte esențială din cine sunt, nu am cu cine să discut pentru că este o problemă rară și mi se pare că trebuie să mă ascund”, povestește aceasta. În perioada de pubertate Emily s-a simțit mereu diferită de prietenele ei.
„Menstruația a apărut mai târziu decât la ele, a revenit sporadic în următoarele 9 luni, apoi a dispărut complet”, spune aceasta. 
Termenul clinic pentru situația ei este de insuficiență ovariană prematură, dar consecințele psihologice sunt greu de măsurat. „Sunt foarte îngrijorată pentru viitorul meu. Nu vreau să mă gândesc prea mult la cum va fi viața mea de acum încolo”, adaugă Emily. În 90% dintre cazurile similare cu al lui Emily medicii nu pot explica de ce ovarele nu mai funcționează în mod spontan.

 
Există și cazuri în care insuficiența ovariană prematură este efectul secundar al unui tratament care salvează viața pacientei

În cazul lui Becki, în vârstă de 18 de ani, menopauza a apărut la o vârstă fragedă ca urmare a tratamentului agresiv pe bază de chimioterapie urmat pentru a combate cancerul osos. „Simptomele au început să apară după un an de la începerea tratamentului pentru cancer și menstruația s-a oprit definitiv. Bufeurile au fost foarte greu de suportat pentru că erau extrem de intense. Nici mama, care a trecut la menopauză la vârsta obișnuită, nu a avut probleme atât de grave din cauza lor.
Trebuia să fac dușuri reci și tot îmi simțeam pielea fierbinte”
, povestește aceasta.
Și Emily a avut parte de bufeuri începând cu vârsta de 15 ani, deși nu și-a dat seama ce însemnau atunci. „Am crezut că pur și simplu mi se face cald mai repede decât altor persoane, dar în scurt timp am fost nevoită să-mi planific toată ziua în funcție de bufeuri și să îmi aleg cu grijă ceea ce port pentru a fi pregătită”, spune aceasta.
La fel ca și ea Becki regretă pierderea fertilității atât de devreme și faptul că nu i s-a dat opțiunea de a-și congela ovulele din timp. „Sufăr de fiecare dată când mă gândesc la viața pe care aș fi putut să o am sau la copiii care mi-ar fi completat familia la care visam. Aveam un plan pentru următorii 10 ani care a dispărut deodată. Acum sunt îngrijorată pentru viitorul oricărei relații pe care o voi avea. Mi-e teamă că nu mă va iubi nimeni cu adevărat”, mărturisește Becki.

 
Experiența de trecere la menopauză a lui Lucy a fost mai complexă, iar schimbarea a intervenit la 16 ani, după ce a fost nevoită să apeleze la histerectomie ca urmare a sindromului premenstrual sever.

„Depresia care se instaura în fiecare lună mă făcea să mă gândesc să mă sinucid și în cele din urmă am ales histerectomia pentru că am înțeles că nu am cum să supraviețuiesc așa”, dezvăluie aceasta. Inițial i s-au administrat injecții care au indus o menopauză chimică, care se folosesc și pentru tratamentul endometriozei. 
„Până în momentul în care am făcut prima injecție aveam senzația că nu mai știu cine sunt.
După aceea am început să mă simt foarte bine, dar simplul gând de a opri injecțiile mă înspăimânta și am ales în cele din urmă histerectomia. Prima menstruație am avut-o la 8 ani, între 12 și 15 ani mi s-au făcut injecțiile, iar histerectomia s-a realizat la 16 ani. Probabil că gândesc diferit de alte femei pentru că pentru mine menopauza a adus liniștea și ușurarea de care aveam nevoie. Chiar dacă am avut parte de efectele secundare ale acestei schimbări precum transpirațiile nocturne și bufeurile, mi s-a părut că am făcut o schimbare benefică pentru mine, iar părinții m-au sprijinit”
, spune Lucy.
La fel ca și Becky și Emily, Lucy consideră este foarte dificil să nu aibă cu cine discuta despre experiența prin care trece.
„Toate fetele de vârsta mea se gândesc la copii și nu am avut parte de sprijin. A trebuit să mă informez singură. Chiar și în momentele în care vorbesc cu femeile mai în vârstă simt o distanță mare între noi pentru că modul în care am trecut eu la menopauză nu se aseamănă deloc cu experiența lor”, spune Lucy.
„Dacă nu aș fi fost activă pe rețelele de socializare și nu aș fi avut-o pe mama alături de mine precis nu aș fi putut merge mai departe. Am fost deprimată și nimeni nu mi-a spus că este una dintre consecințele menopauzei. Aș aprecia foarte mult dacă informațiile prezentate despre menopauză ar fi modificate pentru a include și femeile mai tinere pentru a evita sentimentul de izolare și excludere”, spune Emily.
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod