Diabetul zaharat, o cauză importantă de mortalitate şi morbiditate, este însoţit frecvent de manifestări cutanate, astfel că o treime din pacienţi pot prezenta acuze dermatologice. Vom discuta despre cele mai frecvente afecţiuni cutanate cu care se confruntă pacienţii diabetici.
Reacţiile adverse post-medicamentoase
La insulină:
- locale:
lipodistrofie cu scăderea ţesutului adipos la locul injecţiei
reacţie Arthus-like cu apariţia de leziuni urticariene la locul injecţiei
urticarie
reacţii tip boala serului
La agenţi hipoglicemici orali:
- erupţii exantematoase
- urticarie
- eritem polimorf, fotosensibilitate
Infecţiile
Diabetul zaharat prost controlat este asociat cu creşterea incidenţei infecţiilor primitive (furuncule, carbuncule) sau secundare (perionixis, suprainfecţie a rănilor/ulcerelor) cu Stafilococ auriu şi a altor infecţii: celulită, eritrasmă, infecţii fungice ale pielii sau unghiilor, candidoză cutanată sau mucoasă.
Necrobioză lipoidică
Afectează paroximativ 0,3-3% din pacienţii cu diabet, însă nu este întotdeauna asociată cu această afecţiune. Cauza necrobiozei lipoidice pare a fi o alterare survenită la nivelul colagenului. Severitatea leziunilor nu se corelează cu severitatea diabetului, iar controlarea acestuia nu influenţează evoluţia afecţiunii cutanate.
Leziunile cutanate apar la nivelul feţelor anterioare şi laterale ale gambelor şi au un aspect caracteristic. Sunt bine circumscrise, cu periferia uşor elevată şi de nuanţă maro-roşcată, pe când centrul are o tentă gălbuie. Prin pielea atrofică subţiată se văd numeroase teleangiectazii (vase de sânge). Ulceraţiile care pot apărea la nivelul leziunilor se însoţesc de durere locală şi se vindecă cu cicatrici atrofice.
Neuropatia periferică
Neuropatia periferică diabetică este responsabilă pentru apariţia "piciorului diabetic". Este mixtă, atât motorie, cât şi senzitivă. Neuropatia motorie duce la slăbiciune şi atrofie musculară distală. Neuropatia senzitivă predispune la apariţia ulcerelor neuropatice la nivelul proeminentelor osoase ale piciorului, cum ar fi degetul mare sau talpa. Ulcerele cutanate se pot extinde la os şi articulaţii, producând osteomielită. De asemenea, în cadrul neuropatiei se poate ajunge la anhidroză (lipsă transpiraţiei), nu neapărat limitată la extremităţile distale.
Vasculopatia periferică
Microangiopatia sau afectarea vaselor mici (arteriole, venule şi capilare) se prezintă clinic sub formă unor leziuni eritematoase şi edematiate asemănătoare erizipelului, cu sau fără ulceraţie.
Afectarea vaselor mari se traduce prin ischemie, cel mai adesea simptomatică la nivelul gambelor şi picioarelor, cu gangrenă şi ulceraţii predispuse la infecţii.
Dermopatia diabetică
Se traduce prin zone atrofice apărute pe faţa anterioară a gambelor, asimptomatice, survenite în valuri. Pe măsură ce leziunile vechi se remit, apar altele noi care ocazional pot ulcera.
Bulele diabetice
Bule mari pot apărea în mod spontan pe gambe, picioare, feţele dorsale ale mâinilor şi degete pe tegument sănătos, fără bază inflamatorie. Când se rup lasă în urmă eroziuni zemuinde care se vindecă pe parcursul câtorva săptămâni.
Lista nu este epuizată, diabetul zaharat asociindu-se şi cu alte manifestări cutanate: granulom inelar, xantoame eruptive, acantosis nigricans, dermatoze perforante şi alte afecţiuni care nu au mecanismul de apariţie pe deplin elucidat.
Posteaza comentariu