De ce este periculos să-i spui copilului "Ai grijă!"

Ori de câte ori copiii pleacă de acasă, părinții simt nevoia de a-i proteja. Instinctiv, ei le spun să fie atenți. Părinții fac acest lucru pentru a le insufla un sentiment de prudență.
Este o reacție reflexivă să îi spui copilului "Ai grijă!" atunci când vrea să iasă să se joace. Când pleacă pe bicicletă, când se urcă în copaci, când aleargă sau când folosește diferite ustensile pentru a construi, instinctul este să-i spui "Ai grijă!". Cu toate acestea, știai că este periculos acest sfat?

Care este motivul pentru care este periculos să-i spui copilului "Ai grijă!"


Părinții sunt protectori. Pentru a preveni rănirea copiilor, părinții încearcă să folosească un limbaj de precauție pentru a-i face pe cei mici atenți.
Problema este că această frază este atât de vagă și este folosită atât de mult de părinți, încât cei mici au devenit imuni la ea. Încă de când sunt copiii mici, obligația părinților este să îi protejeze. Dar, pe măsură ce cresc, cei mici au nevoie de puțin mai multă libertate. Părinții nu le mai pot urmări fiecare mișcare. Din cauza faptului că supravegherea nu mai este la fel de intensă, părinții găsesc și alte modalități de a-i proteja pe copii. 

Însă expresia "Ai grijă!" poate însemna atât de multe lucruri și nimic în același timp.
Fără detalii sau îndrumări specifice, copiii nu știu la ce trebuie să fie atenți. Ei au nevoie de o explicație cu privire la ce ar trebui să fie atenți și de ce. Fără explicații exacte, cei mici ar putea percepe totul ca pe o amenințare. Iar cu această perspectivă de la o vârstă fragedă, cei mici pot crește ajungând să creadă că nimic nu este sigur.

Copiii pot deveni paranoici. Aceștia vor fi mai puțin susceptibil să facă activități fizice, din cauza posibilității iminente de a se răni.
Nu vor ieși în afara zonei lor de confort, deoarece le va fi frică. Iar să ai grijă înseamnă să te uiți de pe margine. Copiii au nevoie de libertatea de a face unele greșeli pe cont propriu și de a învăța din ele. Dacă îi faci să creadă că nimic nu este sigur, ei vor presupune că singura cale de a trăi și supraviețui este prin evitarea riscului. Deși siguranța este importantă, această evitare a riscului ar putea fi în detrimentul dezvoltării lor. Fiind mereu precauți, copiii se vor angaja doar în activități care știu că sunt sigure și fără riscuri.
Însă realitatea este că nimic nu este sigur.
iulia-mirica
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod