Poveste adevărată: "Prietenul meu nu vrea să se mute de la maică-sa"

Când l-am cunoscut eu pe Sorin poza în cel mai şarmant şi voluntar bărbat de pe pământ. După doi ani de relaţie, şi mai multe încercări de a ne muta împreună şi eventual de a întemeia o familie, Sorin a reuşit să rămână doar incredibil de şarmant, dar fără pic de voinţă când vine vorba de a se desprinde de fusta mamei lui. Avem 26 de ani amândoi şi el continuă să prefere să fie „îngrijit” de mama lui în loc să-şi ia viaţa în mâini şi s-o trăiască alături de iubita lui.
Când l-am cunoscut eu pe Sorin poza în cel mai şarmant şi voluntar bărbat de pe pământ. După doi ani de relaţie, şi mai multe încercări de a ne muta împreună şi eventual de a întemeia o familie, Sorin a reuşit să rămână doar incredibil de şarmant, dar fără pic de voinţă când vine vorba de a se desprinde de fusta mamei lui. Avem 26 de ani amândoi şi el continuă să prefere să fie „îngrijit” de mama lui în loc să-şi ia viaţa în mâini şi s-o trăiască alături de iubita lui.

Sorin este un tip foarte drăguţ, tandru şi iubitor. Nu sunt prima lui prietenă şi după cum se mişcă lucrurile e foarte probabil să nu fiu nici ultima. Dacă răbdarea nu mă va mai ţine e posibil să renunţ şi eu să mai lupt cu figura maternă care-l ţine legat de casa părintească. Mi-a povestit că a mai avut iubite pe perioade mai lungi sau mai scurte, dar cu niciuna nu a reuşit să rămână.

La începutul relaţiei credeam că l-am apucat de Dumnezeu de un picior.
Sorin ştia să fie şi să facă exact ce aşteptam eu de la un bărbat. Are un job bun, e un companion plăcut, un amant excelent, dar totul se rupe când vine vorba de mai mult. După câteva luni de relaţie, în care ne simţisem amândoi bine, şi vedeam clar că mă preferă, că avem o relaţie exclusivă, nu umblăm şi cu alţii în paralel, eu mi-am luat inima în dinţi şi am pus înrebarea pe care aş fi aşteptat-o de la el: nu ar fi minunat să ne mutăm împreună?

El a schimbat atunci vorba, şi ulterior a tot răspuns vag, de genul „o s-o facem la un moment dat”. E, momentul ăsta nu e dat niciodată. Mai mult de o noapte-două nu concepe să rămână departe de casa lui, de mama lui.

Singurele perioade în care am fost mai mult timp împreună au fost concediile, în care ne-am simţit excelent. Dar de îndată ce ne întorceam acasă el simţea nevoia să stea tot la mama lui. La un moment dat am avut o încercare de a ne muta împreună.
A rezistat numai o săptămână. Mi-a spus că îl doare inima când se gândeşte că o va lăsa singură. Şi că preferă să amâne cât mai mult posibil acest moment. „Noi avem toată viaţa înainte, ea nu”, mi-a spus atunci şi mi-a închis gura. Nu prea ai cum să lupţi cu aşa ceva, fără să rişti să strici relaţia cu iubitul tău.

Sofia, mama lui, este o femeie foarte autoritară, dar în acelaşi timp şi plăcută. Trebuie să admit că îmi place de ea, o admir. A fost o femeie frumoasă şi încă mai e, la cei 50 de ani pe care-i are. E o gospodină desăvârşită, dar toată viaţa şi-a închinat-o creşterii unicului fiu. A rămas văduvă devreme şi nu s-a recăsătorit. Sorin susţine şi că nu a mai existat vreun alt bărbat în viaţa ei, după tatăl lui. Mi-e greu să cred, fiindcă realmente este o femeie frumoasă. Cert este că relaţia lor, de mamă-fiu a devenit atât de puternică în timp încât pare că numai moartea o va rupe, vreodată.

Mi se pare aiurea, totuşi, să mă gândesc la moartea Sofiei, ca preţ pentru a-l avea pe Sorin.
Însă e cert că nici ea, nici el, nu-şi doresc momentan vreo schimbare în viaţa lor. Am avut o singură discuţie cu Sofia, acum un an, despre eventualitatea de a-l lăsa pe Sorin să părăsească cuibul matern, şi ea aparent nu s-a împotrivit. A spus doar că nu este treaba ei să se bage în viaţa fiului ei şi în deciziile lui. Totuşi, subliminal, o face zi de zi.


Este absurd să aştepţi ca un fiu să-şi părăsească mama, atâta vreme cât viaţa lui în casa ei este atât de bună: mâncare bună, haine curate, ambient plăcut şi calm. El este practic sultanul casei. Dacă ne-am muta împreună ar trebui să facem toate astea împreună, eu nu sunt adepta femeii-menajeră, pentru că am şi eu cariera mea şi doresc să mi-o păstrez. Dar în acelaşi timp îl iubesc şi pe Sorin şi mi-aş dori o familie alături de el, copii şi tot ce trebuie. Însă nu ştiu dacă pot să sper şi să aştept că se va întâmpla aşa ceva în viitorul apropiat.
Sau să renunţ la el şi să caut altul mai puţin legat de mama lui.

Nota redacţiei. Această poveste este adevărată. Subiectele sunt alese în urma mesajelor trimise la redacţie sau a problemelor ridicate de cititoarele eva.ro pe forumul site-ului. Numele personajelor au fost schimbate din motive ce ţin de protejarea intimităţii celor implicaţi.
Vă rugăm, dacă aţi trecut printr-o experienţă de viaţă puternică şi exemplară şi credeţi că merită să o împărtăşiţi cu cititoarele noastre, scrieţi-ne pe adresa redactie@eva.ro.
 

Comentarii (13)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • andrei pe 25 Dec 2013, 07:44
    Toti suntem la fel!!

    Si iti spun asta in calitate de barbat!!!Vad ca ai numai comenturi de la femei si parerea mea e ca fiecare iti da un sfat tinand cont de viata si relatia care a avuto cu soacra....si asta e normal !!!Nu vreau sa te descurajez dar relatia dintre mama/fiu nu cred ca o poti schimba vreodata ...ci doar trebuie sa te obisnuiesti cu el si in timp se va schimba!!

    0
    0

  • Sorana pe 18 Nov 2012, 21:47
    Cea mai buna dar mereu pe locul 2

    Lasa-l.... Eu traiesc o drama acum din aceasta cauza. Am plecat din tara impreuna cu el dar am realizat ca nu a fost niciodata partenerul meu ci al mamei lui. Ea a murit si bineinteles eu sunt de vina pentru ca nu am iubit-o! E un mort viu, jeleste incontinuu.... in cele din urma mi-a spus sa plec ca nu mai doreste sa continuam impreuna. Parerea mea, mamele care procedeaza asa isi distrug proprii copii.

    3
    0

  • andaalina pe 14 Iun 2012, 20:53
    Doaaaammneee!!!! nu te lua dupa asteaaa!:)

    si nu il lasa pentru ca vei regreta mult..nu te lua dupa astea..la astea le e usor foarte usor sa vorbeasca..dar da ca ar fii in a ta situatie..krek ar merge si la o vrajitoare sa le arate in carti.. nu draga mea, nu te lua dupa eleee!

    2
    1

  • andaalina pe 14 Iun 2012, 20:50
    vai..nu fii trista.!

    si in plus nu ca vei fii pe locul doi..dar obisunuieste`te cu asta pentru ca el vrea sa fie alaturi de mama lui cat timp mai are de trait:)!!! vino`ti in fire:) te`am pupat:*

    0
    0

  • andaalina pe 14 Iun 2012, 20:48
    foarte adorabil:)

    Salut..!:) sa stii de aici de la mn ca barbatii sunt foarte mamosi...incearca sfatul meu te muti la el acasa:)...da ca tottusi te intelegi bine cu mama lui..mie mi`ar place foarte mult..:)..deci..barbatii sunt foarte mamosi si mai ales da ca i`ar fii murit si tatal..vrea sa fie mereu langa al lui mama..:(...sa nu ii lipseasca nimic si sa fie lanaga ea mereu cat timp mai are de trait:) hai ca asta stii si tu;))..eu zik ca ar fii forte frumos sa te muti la el acasa:).. bafta:)

    3
    0

  • diana pe 8 Iun 2012, 12:39
    nu renunta

    daca il iubesti asa cum spui nu renunta! Mai este ceva de facut: psihoterapie. Relatia dintre mama si fiu este una nesanatoasa, de dependenta, unul fata de celalalt.Iti dai seama ca nu va fi usor nici sa-i propui asa ceva, nici pt cei doi. Eu spun asta tot din proprie experienta, eu avand o relatie de dependeta cu mama mea care tot asa m-a crescut singura. Am inceput aceasta rupere de 3 ani si inca dureaza si nu este usor dar il iubesc pe omul cu care sunt si imi doresc o familie si am ajuns sa fiu constienta ca locuind cu mama nu o voi avea niciodata. Nu iti va fi usor si trebuie sa vrea si el si daca te iubeste atat de mult cat il iubesti si tu o va face. Fii foarte atenta cum ii spui deoarece s-ar putea crede ca vrei sa il indepartezi de mama lui(eu asa am crezut cand psihologul mi-a spus ca avem o problema). El considera ca o grijeste pe mama lui dar defapt se grijesc unul pe celalalt. Spune-i eventual ca ar fi timpul sa se maturizeze si sa inceapa sa-si poarte singur de grija; nu mai este un copil care are nevoie sa fie grijit de mama sau de altcineva, este o persoana matura care ar trebui sa fie capabila sa-si faca singur de mancare, sa-si puna masa, sa faca ordine dupa el etc. MULT SUCCES.

    1
    0

  • Eleonore pe 6 Iun 2012, 12:58
    O judecata simplista.....

    .....dar si foarte egoista, draga Andra. Am destula experienta si minte ca sa afirm ca marea majoritate a fetelor / femeilor au dorinta nemarturisita uneori chiar siesi, de a stapani barbatul si nu a merge in parteneriat cu el, in cursa vietii. Celor mai tinere le vand un pont: nu incercati niciodata in toata viata sa luati locul mamei baiatului; mama va fi tot timpul prima femeie din viata lui, primul exemplu la care se va raporta mereu.Pentru reusita relatiei voastre mergi alaturi de el si a familiei lui asa cum si el trebuie sa mearga alaturi de tine si a familiei tale...De unde obsesia asta de a desparti tanarul (fata sau baiat) de familie? in favoarea unei relatii....pana la urma discutabile din punct de vedere crestinesc!

    0
    5

  • Tudor pe 5 Iun 2012, 01:50
    Ai Caramba

    Draga mea, orice barbat are instincte puternice de a pleca de acasa si a-si gasi un loc in lume. Cel mai bun loc chiar. Nu stiu cum poti sa il consideri barbat. Fii realista ! Mama lui este sefa, el este nr. 2 si tu vei fi nr. 3 daca ramai cu el. Pana intr-o zi cand te vei satura si vei regreta timpul investit intr-o relatie fara viitor. Probabil este si rasfatat Sorinel :)) Chiar daca ar muri mama lui el te va compara cu ea si niciodata nu vei putea sa o inlocuiesti. In astfel de cazuri psihicul lui ramane partial in zone de copilarie. Ar trebui sa ii spui la revedere.

    5
    1

  • Andreea pe 4 Iun 2012, 23:15
    o discutie

    v-aș sugera să mergeți toți trei la consiliere de familie :) este în regulă ca mama să nu-și refacă viața, dacă asta simte ea, dar să își lase fiul să-și facă măcar una, chiar daca el pare că nu vrea acum. cum ai zis și tu, motivul pentru care nu vrea e că s-ar simți foarte vinovat față de mama lui. mama care, probabil, dupa moartea soțului și-a pus toate grijile pe umerii copilului. este foarte egoistă și ar trebui să schimbe acest aspect dacă îi pasă de fiu. ai putea sa mai începi o dată o discuție în care să îi expui situația și să o rogi să aibă o conversație cu sorin, să îi spună în față că îi dorește binele și o viață proprie (adică, să îl „elibereze” de povara de a fi, pe lângă fiu, confident și doar cineva de care să aibă ea grijă). atenție, nici lui sorin nu îi va fi ușor îi primă instanță, dar odată convins de mama, poate va accepta ideea. oricum, va urez succes, ai grijă să abordezi situația cu tact și nu uita să fii tu fericită

    4
    1

  • dodu pe 3 Iun 2012, 18:22
    dupa 13 ani de casnicie

    da dupa 13 ani de casnicie din care 6 in casa cu soacra si apoi 7 in strainatate am reparat apartamentul lui soacra-mea si inca o casa batraneasca a soacrei unde sa se mute si acum cand mai am bani si vreau sa imi fac eu al meu nu mai vrea sotiea sa plecam din casa ei si nici nu o trece pe noi ca se teme sa nu o las pe drumuri si eu ce sa fac acum toata viatza sa muncesc sa intretin casa lui soacra-mea si mai am si un copil de 5 ani FML si la o mica cearta mia zis ca daca nu imi comvine sa plec ;))))

    6
    0

  • camelia pe 3 Iun 2012, 15:55
    mda...

    m am regasit in povestea ta. am trecut si eu prin asa. am avut o relatie care mi-a intrecut toate asteptarile.ne intelegeam perfect.familia si prietenii lui m-au acceptat foarte bine. toti isi doreau sa ne vada casatoriti...insa cand a venit vorba sa facem acest pas eu am spus : ok, dar ne mutam impreuna. si asta a fost inceputul sfarsitului.el a zis ca nu vrea sa plece din apartamentul mamei ( un ap cu 3 camere unde locuiau deja 5 persoane ), desi ulterior si-a dat seama ca nu e bine insa nu am mai putut salva nimic pentru ca apucase sa ii spuna mamei sale si aceasta nu a vrut sa accepte nicicum ca fiul ei sa plece de sub fusta ei.practic, brusc nu am mai fost nora perfecta pe care si-a dorit-o. am pus punct relatiei si acuma isi vede fiecare de drumul lui. suntem oameni maturi ( eu am aproape 26 de ani si el 32) daca ne vedem pe strada ne salutam , vorbim (daca nu e insotit) si asta e..viata merge mai departe.

    6
    0

  • mandalina pe 3 Iun 2012, 15:04
    situatia este grea

    te inteleg destul de bine deoarece si eu sunt in aceiasi situatie insa eu am si un copil cu el si tot nu il pot desprinde de ea.sunt amandoi pur si simplu dependenti unul de celalalt..ai doua variante .daca il iubesti si nu poti sa te desparti de el trebuie sa inghiti si sa suporti nu numai magariile lui ci si a lu soacra sau sa te desparti.eu le-am trait pe pelea mea si daca accepti sa te muti si cu soacra viata ta v-a devei un calvar. intr-o relatie cand se implica si al treilea miroase a.... nu ve-ti avea niciodata intimitatea voastra.iar sfatul meu pt ca trec prin aceiasi situatie dar eu am crezut ca v-a fi bine si se v-a schimba am facut si un copil...la mine acum e mult mai greu.ai o viata inainte si sunt sute de barbati care ar vrea sa gaseasca o femeie sa se implice pt ei si sa isi ia angajamentele de ``femeia lor`` .e o legatura ce nu se poate dechrie si nici nu ai sa poti sa ii indepartezi vreodata. mult succes pupici

    9
    0

  • Maria pe 3 Iun 2012, 08:27
    Mama lui

    Draga mea. Nu poti lupta cu prezenta mamei lui. Vei fi tot timpul pe locul 2 in prioritati. Insa cel mai rau se va intampla cand mama lui nu va mai fi. Atunci vei inceta pur si simplu sa existi pentru el. Nu va face altceva decat sa jeleasca si sa isi faca nustrari de constiinta, ca, daca n-ar fi plecat de langa ea, inca ar mai trai.Nici sa va mutati la mama lui nu e o solutie. Lasa-l.

    11
    3

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod