Despre mame
-
0 0Dodo, asa e.
Nu stim in ce lume bolnava traim?!? Stim. Asa ca, e mai bine sa evitam tot felul de idioti. Nu poti controla nicicum psihopatii, dar hai sa nu le dam invitatii si bun venit, oriunde ne-am afla.
Pagina mea de facebook este accesibila doar prietenilor, dar oricum nu am poze sexoase pe-acolo.
La fel, nu voi pune poze provocatoare pentru nici o categorie de nebuni. Cred. Sper, ca nu voi provoca pe nimeni.
-
francessca said:. Cand, vad un idiot la peste 40 de ani, care ma striga si il vad cum isi facea manuela. L-am injurat si i-am zis ca o sa chem politia. M-am intors cu un istet de agent de paza de la firma, care l-a lasat sa scape, fiindca individu incepuse sa se tanguie : ca el e om serios, are nevasta si copii acasa. Nu am ramas cu sechele, chiar daca imi amintesc si acum de imbecil.
1. Oricum agentul de paza de la firma nu avea ce sa ii faca, nu avea atributii sa il retina;
2. Acesti oameni sufera de "exhibitionism", e o tulburare sexuala, in cea mai mare majoritate a cazurilor oamenii astia nu sunt deloc agresivi - asta ca sa stii pe viitor si sa nu iti fie teama.
Cine are puterea, in fata unui exhibitionist sa rada de el si mai ales de jucarica lui il pedepseste cel mai tare, fiindca va suferi si nu i se va mai scula destul timp
-
De ce sa ti-o iei Regina, si discutiile in contradictoriu au farmecul lor si ne fac sa cautam argumente pentru a ne sustine punctul de vedere.
Mie nu mi se pare nici pe departe acelasi lucru, si iata de ce: e normal la urma urmelor ca un tip sa gaseasca excitanta poza unei femei pe plaja sa zicem, cu pielea bronzata, cu un bikini mic, topless sau cu un sutien prin care i se vad sfarcurile, proaspat iesita din mare si cu picaturi de apa prelingandu-se pe corp etc. si sa-i vina un chef sa se masturbeze, dar patologic sa-l excite un copilas ce se joaca cu lopatica la nisip.
Bine, tu nu ai avut profesori cu tendinte de pedofilie, dar nu-mi spune ca nu cunosti/ nu ai auzit cazuri. Eu am avut in gimnaziu un profesor ce se comporta anormal, cel putin asta stiam desi nu stiam cum sa semnalizam acest lucru. Acum elevii isi filmeaza profesorii cu telefonul, atunci nu eram invatati sa reactionam la comportamente inadecvate. Eu nu am avut nicio problema, nici nu aveam bust impunator nici nu atrageam atentia cu ceva, dar in schimb o colega se dezvoltase inainte de vreme, era inalta si cu sanii mari (este fotomodel acum) si era pipaita cu predilectie, desi avea 13 ani.
Totusi vorbind de tratamentul de care au parte infractorii in inchisori, nu numai pedofilii, cum se face ca asa de multi recidiveaza? Daca nici ororile pe care le-a descris Dodonesa pe pagina anterioara nu sunt un motiv suficient sa se fereasca ca de dracu sa intre din nou la parnaie, atunci degeaba toate programele de reinsertie sociala a detinutilor.
-
cafe_au_lait said:
francessca said:. Cand, vad un idiot la peste 40 de ani, care ma striga si il vad cum isi facea manuela. L-am injurat si i-am zis ca o sa chem politia. M-am intors cu un istet de agent de paza de la firma, care l-a lasat sa scape, fiindca individu incepuse sa se tanguie : ca el e om serios, are nevasta si copii acasa. Nu am ramas cu sechele, chiar daca imi amintesc si acum de imbecil.
1. Oricum agentul de paza de la firma nu avea ce sa ii faca, nu avea atributii sa il retina;
2. Acesti oameni sufera de "exhibitionism", e o tulburare sexuala, in cea mai mare majoritate a cazurilor oamenii astia nu sunt deloc agresivi - asta ca sa stii pe viitor si sa nu iti fie teama.
Cine are puterea, in fata unui exhibitionist sa rada de el si mai ales de jucarica lui il pedepseste cel mai tare, fiindca va suferi si nu i se va mai scula destul timp
Agentul de paza era barbat si avea statie prin care putea cere ajutorul politiei. Pe atunci, nu exista 112.
Inseamna ca injuraturile mele l-au afectat pt o vreme.
Orice femeie cu mintea intreaga simte teama fata de asemenea manifestari, asta nu inseamna ca ramanem traumatizate pe viata, ca in cazul copiilor.
-
-
Midorri said:
Totusi vorbind de tratamentul de care au parte infractorii in inchisori, nu numai pedofilii, cum se face ca asa de multi recidiveaza? Daca nici ororile pe care le-a descris Dodonesa pe pagina anterioara nu sunt un motiv suficient sa se fereasca ca de dracu sa intre din nou la parnaie, atunci degeaba toate programele de reinsertie sociala a detinutilor.
Mai exista si tabara cealalta in rindul detinutilor, tabara celor care isi abuzeaza fizic, emotional, sexual, colegii de detentie, aia nu au nicio greata sa revina din moment ce ei intra in tagma smardoilor care fac regulile nescrise. Dupa ani de detentie unii nu isi mai gasesc locul in libertate si atunci universul ale carui reguli scrise si nescrise le cunosc e cel din penitenciar, au un stigmat de fost puscarias, au un acoperis deasupra capului si trei mese pe zi, ii tenteaza banul nemuncit sau nu-si pot tine in friu pornirile violente, deviatiile sexuale si recidiveaza.
Apropo de pedofilie, mi-a ramas in minte o replica dintr-un film facut dupa un caz real, era vorba despre o retea de pedofili care numara mii de persoane, aveau site-urile lor pe internet unde puneau filmulete si poze cu victimile lor, culmea e ca multi dintre acei copii erau din familia lor, isi abuzau copiii, nepotii si impartaseau nenorocirile astea ca sa-i bucure pe cei asemeni lor. Respectivul, un american bine situat financiar si social, om cu studii, in aparenta stilp al societatii, religios, sot si tata exemplar, isi viola fetita. Micuta daduse de banuit unei educatoare, folosise niste expresii si exemplificari de natura sexuala, urmase sesizarea politiei etc si de aici demascarea retelei. Cind e arestat si este interogat individul, vazind repulsia din privirea politistilor, le spune ca nu e nimic in neregula cu el, ca ce face e o dovada de iubire, ca sunt foarte multi cei asemeni lui si ca asta va deveni normalitate.
Doamne apara si pazeste! -
-
-
Am o poveste adevarata pentru voi, povestea unui copilas tercut prin chinuri groazanice, chiar de manuta mamei lui... este vorba de vestilul preot Ene marian de la Videle si povestea adevarata a vietii lui. Uite aici un pasaj chiar de pe site-ul lui:
"Inca de la trei ani, dupa repetate batai, intr-o dimineata, mama ia copilul de mana si il taraste in padurea din apropierea satului. Smulge o fasie de coaja de tei de pe un trunchi, i-o trece baiatului pe la subtiori si il leaga fedeles de un copac, abandonandu-l acolo. “Am ramas asa, singurel si chinuit, toata ziua. Numai padurea si cu Dumnezeu din cer mi-au ascultat plansul…” Abia spre seara, nefericitul copil este descoperit de un padurar si dezlegat. Cand revine acasa, mama il bate crunt, parca de ciuda ca s-a intors teafar. “Daca nu-ti place, du-te si te spanzura!”
“Anul trecut, am revazut stejarul de care m-a legat mama in copilarie. Mi s-a parut ca ma recunoaste, de parca si-ar fi amintit tristetea mea de atunci. A imbatranit si el inainte de vreme, ca si mine…” Putin mai tarziu, aceeasi mama teribila a incercat sa-l inece in Neajlov. “M-a dat de-a fundelea… Noroc ca au sarit cativa copii care stiau sa inoate!” Dar pentru ca toate aceste orori pareau sa nu fie de ajuns, altadata, mama s-a repezit la propriul fiu cu toporul, insa a fost oprita de un taran, in ultima clipa. “Pe masura ce cresteam, ma batea tot mai des, pana mi se facea pielea vanata, cum e anteriul. Asa m-am pregatit eu pentru haina preoteasca de mai tarziu, imbracand acea haina timpurie a vanatailor, a durerilor si a suferintei! Am fost un copil batran…” Pe la cinci ani, baietelul nimereste, de unul singur, in biserica satului, din intamplare. “Parca am pasit pe un alt taram. Priveam catapeteasma, icoanele, Pantocratorul din tavan, coplesit de o liniste fara margini. Totul era uimitor, iar eu nu ma mai induram sa plec. Pentru prima oara in viata, descoperisem un loc unde ma simteam <>. In spatele meu, afara, dincolo de usile lacasului, era infernul… Asa l-am intalnit pe Dumnezeu!” Incepand din acea clipa, nu s-a mai putut dezlipi de biserica niciodata in viata. De atunci si pana in ziua cand s-a preotit, Marian Ene visa, de cateva ori pe an, ca este imbracat in haine de preot. “Am inceput sa ma duc la biserica in fiecare zi, fara stirea mamei. Eram nelipsit de la orice slujba, fie cununii, fie chiar inmormantari, pe langa Marile Sarbatori sau Liturghiile duminicale. Pana am mers la scoala, cunosteam pe de rost intregul tipic religios. Parintele paroh Ion Dragan m-a iubit de la inceput si m-a luat pe langa el, ca un fel de ucenic. Imi stia suferinta si necazurile cu mama, caci aflase tot satul. "
Daca vreti sa cititi toata povestea lui, o gasiti aici:
http://www.parintelemarianvidele.ro/despre-parintele-marian/
-
-
-
Pe mine personal, povestea asta m-a cutremurat, nu mi-am putut inchipuii ca pot exista si asemenea mame.
Sincer, nici nu stiu daca "mame" este cuvantul potrivit pentru asemenea vipere...
Mi s-a parut cu atat mai impresionanta povestea lui, cu cat mictutul reuseste sa supravietuiasca si ajunge un preot indragit si un om bun de pus la rana.
L-am cunoscut personal si asa cum m-au cutremurat povestea lui, m-a cutremurat si toate prezicerile lui, care in timp...s-au adeverit.
-
e_rica said:Acum vin si eu cu intrebarea: nenorocitii astia ce fel de mame or fi avut? S-or simti acum implinite si fericite ca femei?
In mare parte din cazuri nu prea e vina lor si nu, nu se simt deloc implinite si fericite, sufera si-si suporta cu greu si jale stigmatul, multe, dintr-o pensie amarita sau din ce muncesc cu ziua duc pachete la pirnaie si se intreaba cu ce au gresit de a ajuns coplul crescut cu greu, din munca cinstita, copilul iubit caruia ii dadeau bucata de carne a mai buna din mincare, un violator, un criminal, un pedofil un tilhar etc. Sa traiesti la tara si sa duci in circa stigmatul ca esti mama aluia care-i in puscarie pentru pentru o fapta de genul asta e tare greu.
-
-
-
Din pacate sunt printre noiesi vipere, ca mame nu le pot numii.
Ador copii si nu-mi imaginez cum un suflet atat de nevinovat ar putea sa fie pedepsit doar pentru ca s-a nascut...sincer, de ani de zile stiind povestea asta, continui sa ma intreb daca femeia aia era normala la cap.
Ma bucur ca acum, in zilele noastre femeile au posibilitaea sa aleaga sa faca avort sa sau pastreze copilul.
Cine nu-si doreste copil, nu-i de condamnat, este decizia ei si sincer, numai ea si bunul dumnezeu stiu adevarul. Decat un suflet chinuit (al copilului) si unul nefericit (al mamei), mai bine sa nu-l nasca. Nu toate ne-am nascut cu instincte materne si cu dragoste de copii.
