nu mai pot sa traiesc-panica, depresie
-
0 0am nevoie de ajutor,urgent.
traiesc de 25 de ani o viata de cosmar.atacuri de panica la greu de intensitate maxima,depresie non stop,anxietate generalizata,crize de spasmofilie.am urmat tratamente diverse de-a lungul timpului.psihologii si psihiatrii nu au putut sa ma ajute.din contra,mi-au administrat pastile care m-au adus in pragul tentativelor de sinucidere.nu mai pot sa rezist! E cineva pe lumea asta care poate sa ma ajute? numai moartea m-ar mai putea linisti...? asta-i destinul meu? -
-
-
lechat said:am nevoie de ajutor,urgent.
traiesc de 25 de ani o viata de cosmar.atacuri de panica la greu de intensitate maxima,depresie non stop,anxietate generalizata,crize de spasmofilie.am urmat tratamente diverse de-a lungul timpului.psihologii si psihiatrii nu au putut sa ma ajute.din contra,mi-au administrat pastile care m-au adus in pragul tentativelor de sinucidere.nu mai pot sa rezist! E cineva pe lumea asta care poate sa ma ajute? numai moartea m-ar mai putea linisti...? asta-i destinul meu?Hei ! Iti poti revenii
Am trecut si eu prin crize de spasmofilie si atacuri de panica, stiu cum e, sunt groaznice.
Ma mir ca nu te-a ajutat un psiholog..poate nu ai ales unul potrivit. In general atacurile de panica se produc in urma a ceva ce iti provoaca repulsie majora, astfel ca de fiecare data cand simti aceeasi senzatie faci un atac de panica. Un psiholog bun care lucreaza cu tine o perioada isi da imediata seama care e cauza si te ajuta sa treci peste.
Numai lua pastile, iti fac mai mult rau. Ia vitamine, bea ceaiuri naturale, mananca sanatos..consuma fructe/legume. Incearca sa participi la activitati zilnice..citeste, pe mine m-a ajutat enorm. Iesi in natura , ia-ti un animal...bucura-te de ce are viata de oferit. De animalele inocente si iubitoare..de natura asta minunata care ne inconjoara. Incearca sa te imprietenesti cu persoane care-ti sunt asemanatoare.
Nu sta inchisa in casa ! Socializeaza oricat de greu e, si indiferent ca ai chef sau nu. Ai sa vezi pe viitor cat de mult te ajuta. Si ca ai sansa sa cunosti oameni minunati.
Mia mult de atat nu stiu ce te pot sfatuii...daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti, da-mi un mesaj privat. Te ajut cat pot...
-
nu ma linistete nici sportul nici muzica.nu ma linisteste nimic.am spus ca am anxietate generalizata,asta inseamna nonstop,la intensitati mari ,care ma face nefunctionabila.nu ma mai pot da jos din pat,decat cu greu ,pentru necesitati elementare.
m-am investigat din cap pana-n picioare,stau bine cu tiroida,cu hormonii.
e adevarat ca iubirea face minuni,dar eu sunt privata de ea.
animale am,le iubesc.ideea e ca nu mai pot iesi afara din casa,am agorafobie.nu mai am servici,mi-am dat demisia pentru ca am clacat rau.
am avut multe traume psihice si fizice de-a lungul timpului.creierul meu e zdruncinat rau,si pastilele,fac intr-adevar foarte rau.cu ele sau fara ele tot rau ma simt.
am trecut prin stari psihice negative duse pana la paroxism,am vazut moartea in fata.sunt extrem de epuizata psihic si fizic.pana acum,nu am inteles nimic din viata mea.si cate as fi avut de facut...pacat...
nu ma mai simt apta de munca,mi-e teama c-o sa crap de foame.
pana acum toti doctotii si-au batut joc de creierul meu.m-au intoxicat cu drogurile lor,mi-au dat tot organismul peste cap.
deci,mai e ceva de facut? bani nu am,sunt amarata........toate analizele prescrise de medici m-au costat mult.preturile pentru consultatii,investigatii si tratamente sunt exacerbate,stabilite in functie de salartiile celor din parlament.sa-ti vezi de sanatate a devenit un lux.nu se mai pune pret pe viata.ne batem joc unii de altii! -
-
Doar cu ambitie din partea ta si ajutorul celor dragi o sa reusesti sa treci peste momentul asta..
Chiar asa, cu cine stai? Parinti?
Ajutorul celor dragi e imens in cazuri dinastea.
E pacat ca nu te poti bucura de ce se afla inafara patului si casei tale. Poti sa treci peste fobii doar infruntandu-le..
Ai spus ca ai animalute.. nu te ajuta cu nimic? De obicei un animal iti face viata mai frumoasa, te inveseleste zi de zi.
Animalele noastre spre ex sunt deliciul casei. Casa e vie cu ei. Nu e zi in care sa nu ne prapadim de ras din cauza miciilor nazbatii pe care ei le fac.
Cum am mai spus, cu pastilele nu sunt de acord, pt ca stiu ca pastilele ce se dau la noi iti fac creierul varza, te tin sub dozaj ca pe un drogat. Insa cu ajutorul specializat sunt de acord.. si tu ai mare nevoie de asa ceva.
Solutia nu e sa stai in pat zi de zi... ce naiba, trece toata viata pe langa tine si esti tanara. Trebuie sa-ti invingi singura fricile, pune piciorul in prag. Fa-ti un program zilnic... de genul, sapt asta ies 5minute din casa. Sapt viitoare 10, si-asa mai departe.
Ia magneziu. Si roaga-i pe cei din jur sa te ajute. -
lechat said:
deci,mai e ceva de facut?Oriunde ai fi, Bucureşti sau alte părţi, o să găseşti o mănăstire la porţile căreia să baţi şi un ieromonah cu care să stai de vorbă sau, şi mai la îndemână, o biserică şi un preot de mir.
Poate că îndemnul ăsta o să ţi se pară cel mai nepotrivit, cu toate acestea, face parte din procesul însănătoşirii: un suflet bolnav care provoacă un dezechilibru lăuntric - manifestare invizibilă pentru cei din jur -, începe să somatizeze, manifestându-se de astă dată vizibil prin simptomele fizice pe care le generează (sufocări, ameţeli, frica de a pierde controlul sau de a înnebuni, stranietate-n senzaţii, palpitaţii, disconfort abdominal cu greaţă, transpiraţii etc).
Fără a mai ezita, fă toate cele pe care le faci deja (investigaţii, psihoterapie), însă, pe lângă acestea, du-te la o biserică şi încet-încet te vei înzdrăveni, oricât de neverosimilă şi caraghioasă ar suna deocamdată varianta.
Acest mesaj a fost editat de către mirelescu: -
va multumesc pentru sfaturi, tuturor.
am 38 de ani.tortura psihica a inceput de la varsta de 13 ani ,o varsta vulnerabila in care, dupa cum se stie, se formeaza personalitatea.
stau cu parintii.ideea e ca ambitia nu are ce cauta in astfel de probleme cu care ma confrunt.un psiholog sau psihiatru ar confirma asta.mi se tot repeta la infinit,ca vindecarea vine din interior.eronat.interiorul e facut praf,ajutorul nu poate veni decat de la Dumnezeu ,in primul rand,si apoi de la ceilalti din jur.dar daca ma lovesc numai de ostilitatea,indiferenta si egoismul acestora din urma,cum as putea eu sa ma ridic din prapastia in care am fost impinsa?
e bine de voi ca va mai puteti bucura de lucruri marunte.eu nu mai cunosc acest sentiment de multa vreme.
am fost si la preoti,nu m-au ajutat nici ei,nu stiu ce au facut ,ce au spus,cata chemare au spre cele divine.cert e ca m-am saturat si de astia.m-am saturat de falsitate si lipsa de competenta,in schimb fiecare isi cere dreptul la o taxa satisfacatoare pentru el.
iar psihoterapia e frectie la picior de lemn.e buna doar pentru cei care au venituri financiare si pentru cei cu probleme psihice mediocre.
Acest mesaj a fost editat de către lechat: -
-
Stai o vreme cu noi aici pana una alta...Situatia asta e dramatica dar refuz sa cred ca nu ar avea iesire. Pe mine medicamentele m-au ajutat. Si in mine se dezvoltase sindromul asta post traumatic, cu depresie, cu anxietate, cu tot. Stiu cum e. Si mi-au trebuit ani sa ies si am iesit. Stiu ce simti cand primesti niste sfaturi fie ele cat se poate de simple pe care pur si simplu nu le poti urma. Asa, stand in pat, reusesti macar sa citesti ceva? Sa scrii...Ramai , te rog cu noi o vreme, mai citeste-ne, te mai citim... -
-
-
-
Oana_Domino
sunt din Bucuresti.ma rog si eu,e firesc.ideea e ca nu ma mai pot deplasa nicaieri, nici macar pana la magazin sa-mi cumpar de mancare.sufar si de agorafobie.nu pot merge nici 100 m pe jos,imi vine sa ma prabusesc .nu mai sunt functionala nci macar pentru lucruri elementare de viata.ma simt secatuita de viata si fiarta de panica nonstop, de prea multi ani.sunt fericita doar cand dorm si nu mai stiu nimic. -
-
Oana_Domino
fiecare e preocupat de propriile probleme si de ceea ce-i apartine.nimeni nu se implica prea mult in dureriile altora.
in plus,nimeni nu intelege ce mi se intampla daca nu a trecut prin stari asemanatoare sau s-a documentat,cel putin,despre ceea ce presupun afectiunile psihice.
Acest mesaj a fost editat de către lechat: -
Se poate iesi din asa ceva groaznic, insa incetul cu incetul, de fapt foarte incetul cu foarte incetul.
Trebuie sa fii realista, nu exista vindecare rapida.
Insa trebuie sa iti doresti asta cu adevarat, sa zici: Gata, pana aici,am sa incerc sa-mi revin!
Ideea e sa iei fiecare zi asa cum vine, cu bune si rele; sa te ierti pene tine pentru toate chestiile negative pe care le-ai facut, si chiar pentru defectele si neputintele proprii, sa iti spui : Asta e, asta sunt eu, sunt departe de a fi perfecta, dar sunt si eu un om printre atatia oameni, oricum, sunt mai buna decat destui altii".
Si nu e bine sa stai zi de zi in casa. Mai iesi din cand in cand afara, macar pana la magazinul de paine.
-
cafe_au_lait
asta fac de 25 de ani,ma lupt cu mine insami.dar exista si un prag al suportabilitatii.boala mi s-a agravat, nu e ceva minor,nu e ceva recent,e ceva cronic si care mi-a distrus viata .sunt realista si vindecarea nu o vad,nu s-a intamplat nici macar o ameliorare.deci sunt compromisa.e prea multa suferinta continua,nu stiu cum mai rezist... -
lechat said:cafe_au_lait
asta fac de 25 de ani,ma lupt cu mine insami.dar exista si un prag al suportabilitatii.boala mi s-a agravat, nu e ceva minor,nu e ceva recent,e ceva cronic si care mi-a distrus viata .sunt realista si vindecarea nu o vad,nu s-a intamplat nici macar o ameliorare.deci sunt compromisa.e prea multa suferinta continua,nu stiu cum mai rezist...
@lechat, am sa-ti mai spun niste chestii:
1. Eu insami am suferit destui ani de depresie si anxietate, am avut si o forma de agorafobie.
Ceea ce am scris mai sus sunt sfaturile pe care ti le dau fix in cunostinta de cauza
Deci, se poate. Nu sunt vindecata chiar complet, e o chestie cu care cred ca ramai toata viata, insa sunt suficient de ok si foarte functionala.
2. ...observ ca esti foarte incapatanata, si nu esti deschisa la sfaturi. Cu o astfel de atitudine nu rezolvi chiar nimic, este gresita. Ce naiba, nu te-ai saturat?! Trebuie macar sa incerci, sa tot incerci, sa simti ca ai atins limita de jos, si repet, macar sa incerci sa te ridici.
Vad ca tu zici nu in sus, nu in jus, aia -nu, ailalta - nu... Atunci, ce fel de sfaturi vrei? Ce mai vrei sa iti spunem?
L.E : sa stii ca medicamentul-minune pentru depresie si alte tulburari chiar nu s-a inventat.
Si este foarte adevarat ca lupta trebuie sa vina din interior, sa pui osul la treaba si sa iti doresti realmente sa iti revii ( repet, foarte incet).
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait:
