Din dragoste de pisici
-
0 0Dalia, imi pare nespus de rau pt. catelusa ta!
-
Doamne, Dalia, tare rau imi pare sa aud
Dar si eu cred ca mititica avea deja boala, perioada de incubatie e de pana la trei saptamani. Ea cate lunite avea?
Si e si vina medicului, da, ar fi avut ceva sanse mai maricele, daca se pricepea sa o testeze in prima zi, sa ii puna diagnosticul si sa inceapa tratamentul.
Uff, Doamne, si mie mi-a fost si imi este frica de chestii dintr-astea, animalutul sa fie deja blonav rau cand il iau eu
Acest mesaj a fost editat de către cafe_au_lait: -
dalia05 said:
Ma doare sufletul de ea, dupa ce mi-a murit chowchow-ul (luat tot de pe strada) am jurat ca nu mai iau alt caine. Dar mititica asta m-a cucerit. Si uite ce i-am facut
Dalia, inteleg foarte bine ce simti, si eu as simti ceva apropiat, insa chiar nu este vina ta, nu i-ai facut nimic rau, doar ai ajutat sa o vindeci
Si te rog, nu jura, ia-ti juramantul inapoi, mai ai multi ani de viata, cine stie cum la un moment dat vei simti nevoia de alt animalut, sau sa salvezi ori ajuti un alt animalut
-
-
-
imi pare rau, Dalia, ca ai trecut prin asa ceva, e o suferinta cumplita pentru un iubitor de animale sa priveasca un sufletel cu blana stingandu-se in agonie langa el!
Nu te invinovati, cred ca ai facut tot ce era posibil ca sa o salvezi, in conditiile date. Nici medicii veterinari nu sunt dumnezei, comit erori ca in orice ramura a medicinei si uneori trebuie sa ceri o a doua, a treia opinie pana este pus un diagnostic corect.
Eu cand am luat-o pe pisica mea, era intr-un asemnea hal de degradare, slabita si subnutrita si m-am dus la primul cabinet unde a bagat-o in perfuzie. Mi-au spus ca nu au ce sa-i mai faca, oricum "se curata" in 2-3 zile. Nici nu au vrut sa-mi ia bani pentru consultatie, am insistat eu sa le las pentru perfuzie. Am iesit de acolo si mi-au dat lacrimile in taxi in drum spre casa. Cand am ajuns in casa am invelit-o in paturica langa calorifer, avea temperatura foarte scazuta si am sunat la alta clinica din oras, era si week-end si nu erau multe deschise. Nici aici nu mi-au facut doctorii nimic, in schimb m-au incarcat enorm la plata, ba la sfarsit imi recomandau tot felul de vitamine scumpe si siropuri ce trebuia sa i le dau cu seringa. Am iesit dezgustata de cat de mercantili pot fi unii doctori, mai ales cand vad omul disperat. Abia la a treia clinica a fost diagnosticata corect si a primit tratament. Acum cand ma uit la ea cat de frumoasa si de sanatoasa este, nu-mi vine sa cred ca am reusit sa o salvez, o pup si o dragalesc in fiecare zi si ma gandesc ca as innebuni daca i s-ar intampla ceva rau.
Acest mesaj a fost editat de către Midorri: -
Midorri said:
Abia la a treia clinica a fost diagnosticata corect si a primit tratament. Acum cand ma uit la ea cat de frumoasa si de sanatoasa este, nu-mi vine sa cred ca am reusit sa o salvez, o pup si o dragalesc in fiecare zi si ma gandesc ca as innebuni daca i s-ar intampla ceva rau.
Midorri, ma bucur sa aud ca e atat de bine acum Ce diagnostic avea pisicuta? -
-
-
dalia05 said:Joplin, a mancat cu pofta si a avut scaun normal pana aproape de sfarsit. In prima zi in care a refuzat sa manance pentru ca avea convulsii generalizate si doar a lipait un pic de lapte, m-am rugat plangand de doctorita sa o eutanasieze pentru ca se chinuia cumplit. O opream un pic din plans numai cu supozitoare cu algocalmin si cu diazepam si asezat la mine pe piept. Imi rupea sufletul de cum se zguduia.
Doctorita nu a vrut, mi-a zis sa o hranesc cu forta si am mai tras de ea inca trei zile in care am tinut-o mai mult sedata intrucat convulsiile erau cumplite. Am omorat-o eu cand am scos-o afara sau nu, cert este ca nu doresc nimanui vreodata sa treaca prin asa ceva. Mi-a sfasiat sufletul.
In tot cazul, doctorita mi-a spus ca nu trebuie sa luam niciodata animale de pe strada. Le hranim si le tratam in mediul lor, le vaccinam, apoi le schimbam locul. Problema e ca daca as fi lasat-o pe Lupita unde am gasit-o, nu cred ca ar fi supravietuit. In casa de la tara nu sta nimeni, vorbisem cu o vecina sa o hraneasca dar un pui trebuie hranit de 3...4 ori pe zi. Nu am avut incredere, si am luat-o in Bucuresti ....ca sa o omor
Dalia, n-ai omorat-o tu, era cu sigurata bolnava si doar s-a declansat la tine
ce ma umple de revolta este iarasi refuzul medicilor de a eutanasia cazurile grave si te lasa si pe tine si pe animal sa te chinui
a patit-o si mama cu puii de catei, 2 au facut parvo, al treilea a scapat ca facuse enterocolita si fusese izolat
unul a avut parvo la inima si s-a dus repede nu s-a chinuit
a doua a avut intestinala si s-a chinuit ingrozitor, o sunam pe mama si plangea cu cainele langa ea care scheuna infiorator, si medicul nu a vrut sa o eutanasieze pentru ca ii face tratament, i-a facut inclusiv trasfuzie de sange, dar degeaba, s-au chinuit amandoua ingrozitor, eu daca eram in locul mamei il crapam pe medic, cred ca aram in stare sa-l iau la bataie
am mai facut ca toti dracii la altul cand am fost cu birmaneza, i-am spus ca daca nu o eutanasiaza daram cosmelia pe el, el nu ca sa o tratam, imi venea sa dau cu el de pamant, pisica suferea ingrozitor si el nici macar nu stia ce are, si ca sa o tratam
si cu ultimul, cu dragul meu motan? m-am dus la 2 medici in buftea si la unul un bucuresti, analize peste analize, ca se face bine... pana la urma a venit unul din buftea, ala de a tratat catelusa de parvo, si tot asa ca sa-i mai faca nu stiu ce ca poate isi revine, a zacut bietul pisic o noapte degeaba, putea sa-i curme suferinta
ma infurii numai cand imi amintesc... recunosc ca sunt in stare sa sar la bataie in cazurile astea
la birmaneza am fost eu si asa am reusit sa o eutanasiezi la catelusa si la motanul meu nu am avut cum ajunge, ca ii gasea dracii si faceau cum ziceam eu, ai mei sunt mai slabi asa, ii cred orebeste pe medic ca o sa se faca bine
eu dupa atata timp de avut animale, stiu cand e nasol si nu sunt sanse si nu merita chinul
imi pare tare rau de catelul tau ca v-ati chinuit
eu nu imi mai iau animale, am zis, mai sunt cele de la mama dar nu sunt asa atasata de ele -
Ce sa zic Mara, or fi cazuri si cazuri.
Eu una sunt destul de pro eutanasiere.
In cazul pisicului meu Nicky, 4 zile si jumatate, pana a murit, a fost cel mai rau, si din ce in ce mai rau. Insa pe bune daca nu am observat la Nicky ca incerca si voia sa traiasca, a incercat sa mearga prin casa (si a mers) pana in ultima zi, cand nu s-a putut si i-a fost cel mai rau.
Daca starea lui s-ar fi mentinut inca o zi ca aceasta, da, as fi mers la medic pt eutanasie.
Dar asa, nu am putut sa il duc pana atunci la eutanasiere, l-am lasat efectiv in ritmul lui, altfel m-as fi simtit ca il strang de gat cu propriile mele maini