Despre mame

  •  
    • 7469 mesaje
    16 Apr 2014, 13:38
    7 6
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7469 mesaje
    16 Apr 2014, 13:41
    3 3
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 16187 mesaje
    16 Apr 2014, 13:50
    10 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 16 Apr 2014, 13:51
  •  
    • 6798 mesaje
    16 Apr 2014, 14:08
    15 0
    Apropos de mamele care au copii adoptati, nu le vad cu nimic diferite fata de mamele care poarta copiii in burta 9 luni. Sau 8, in cazul meu )) Eu chiar am declarat fata de apropiati si familie ca eu si sotul avem de gand sa-l adoptam pe al doilea. Am starnit cu asta si zambete, in sensul bun, dar si reticenta din partea unora dintre membrii familiei. De ce ne-am gandit sa adoptam daca noi putem face copii pe cale naturala? Din mai multe motive... Eu nu ma mai vad stand 7-8 luni nemiscata in pat, ca altfel la mine nu se poate, in conditiile in care am deja un copil dupa care imi doresc sa alerg si de care imi doresc sa ma bucur, si eu de ea si ea de mine. Nu ma vad respingand dorinta copilului de a merge in parc, de a alerga prin casa, de a se juca doar pt ca noi ne dorim al doilea copil si eu ar trebui sa stau nemiscata. Apoi, sunt atatia copii fara parinti, de ce nu am oferi o viata frumoasa, linistita si echilibrata unui copil care nu a avut parte de parinti responsabili sau care a avut ghinionul sa ramana orfan, daca avem toate conditiile sa ii oferim si material si emotional ceea ce ar trebui sa aiba orice copil? De ce sa nu aiba si primul meu copil un frate sau o sora si un partener de joaca si de viata? E frumoasa viata cu mai multi copii, iar cei care nu cresc singuri la parinti mi se par mai veseli decat cei care nu au frati si surori.
  •  
    • 6557 mesaje
    16 Apr 2014, 14:15
    6 3
    Eu stiu ca exista doua tipuri de mame eroine si normale Iar pentru mamele care adopta copii am un respect mult mai mare decat pentru cele care si i.au produs singure
  •  
    • 3140 mesaje
    16 Apr 2014, 14:17
    15 0
    Bey, eu am devenit mama foarte tinara, in anul intii de facultate leganam bocceluta urlatoare, n-am avut timp sa ma intreb daca vreau un copil, daca sunt in stare sa-l cresc, daca o sa fiu o mama buna sau rea. Habar nu aveam pe ce lume ma aflu si m-am trezit mama, na, belea! Daca in primele luni de sarcina am trait tot felul de frustrari legate de situatie, de virsta, de ,,ghinionul,, ca o data am facut-o neprotejat si atunci s-a lipit, pe masura ce-mi crestea burta imi dispareau frustrarile si am inceput sa iubesc ghemotocul pe care il botezasem ,, Guzi-Guzi,,  Nu stiam daca e fata sau baiat deci numele se potrivea, indiferent ce picase la zar. Imi doream fetita, ma rugam sa am fetita... si am avut-o. Desi mi se parea crincen de urita in primele saptamini dupa ce am nascut-o, simteam ca o iubesc maxim, mai mult decit ma iubesc pe mine, era bulversant, era prea mult, era o dragoste atit de mare care ma invada si parca fiinta mea nu putea s-o cuprinda. Am incercat sa fac ce pot eu ca sa-i fie bine, ca sa-i ofer o viata mai buna decit a mea, am muncit, am rabdat, m-am luptat, mi-am depasit limitele si toate astea stiu ca le-am putut duce datorita ei. Copila mea a fost motorul, energia, fericirea. Alaturi de ea am trait atitea lucruri minunate, atitea experiente noi, sentimente unice.
    Sunt sigura ca am gresit in rolul de mama, am invatat din mers sa fiu mama, nu am absolvit o scoala inainte dar in toata povestea asta care se intinde pe mai bine de douazeci de ani, e un fir rosu care m-a ghidat, iubirea, iubirea pe care i-o port si pe care i-o voi purta cit voi fi pe pamint dar si dincolo, in cealalta lume.
    Acum, fizic, ne despart mari si oceane dar o simt atit de aproape cind ii aud glasciorul, are voce de copilas dragalas, la telefon, cu invariabilul ,,Ce faci, mami?,,
    Copilul meu este un dar primit de la divinitate, ma simt fericita si mindra ca ii sunt mama si ii multumesc ca m-a ales fiindca datorita ei am parte de sentimente atit de minunate, de o asemenea dragoste!
    Acest mesaj a fost editat de către dodonesa: 16 Apr 2014, 14:19
  •  
    • 7469 mesaje
    16 Apr 2014, 14:26
    7 1
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 5609 mesaje
    16 Apr 2014, 14:34
    13 0
    Am trecut prin aceeasi experinta ca si Dodoneasa, mama tanara, studenta, fara pic de experinta dar cu dragoste imensa pentru copilasi.
    Azi imi este aproape, eu am ales sa-mi urmez copilul peste mari si tari, la capatul lumii as putea spune. de fapt, asta a fost dorinta celor 2 barbati din viata mea: sotul si baiatul...iar eu, sunt fericita acolo unde sunt ei si nu mi-as concepe ziua de maine fara ei doi.
    Din motive de sanatate nu am putut avea un al doilea copilas si asta va fi cel mai mare regret al vietii mele.
    Dar nu ma pot oprii sa nu-i iubesc pe-al altora, sa nu-i alint, sa-i pup si sa ma joc cu ei.
    Daruiesc jucarii si dulciuri copiilor vecinilor, ma joc cu ei cand sunt la strada si ma simt minunat.
    Sa fii mama este intr-adevar un lucru inaltator, sufletul iti rade de bucurie, inima iti tresare la fiecare  adiere de vant, zambetul copilasului tau te compleseste de drag si dragoste si te topeste instantaneu.
    Imi aduc aminte cu mare drag, primele luni de viata ale baiatului, cand nu ma puteam dezlipii de patulul lui razand si plangand de bucurie. Dansam cu el in brate, radeam in hohote ca o nebuna, era o feerie....
    Nici azi nu-mi vine sa-mi cred ochilor ca barbatul asta tanar si puternic este copilasul de ieri pe care-l leganam, ii cantam  si-l alintam.
    Anii au trecut si  sincer, in sufletul meu, tot puiul mamii a ramas.
     
  •  
    • 16187 mesaje
    16 Apr 2014, 14:45
    2 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 16 Apr 2014, 14:46
  •  
    • 1091 mesaje
    16 Apr 2014, 14:53
    1 0
    Pentru cele curioase si interesate de locul mamelor pentru musulmanii : 

    *** "... Si Domnul vostru a oranduit sa nu-l adorati decat pe el si sa va purtati frumos cu parintii vostri, iar daca batranetile ii ajung pe unul dintre ei sau pe amandoi langa tine, nu le ziceti lor "Of" si nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase" [Coran, 17:23]

    *** "Un om a venit la profet (SAAWS) si i-a spus: <>
    Profetul (SAAWS) a spus: << Mama ta!>>
    Omul a intrebat din nou: si apoi cine?
    Profetul i-a raspuns: <> 
    Omul a intrebat din nou: si apoi cine?
    Profetul i-a raspuns: <>  
    Omul a intrebat din nou: si apoi cine?
    Profetul i-a raspuns: <>"

    *** Profetul Mohamed (SAAWS) a spus: "Paradisul este sub picioarele mamelor"  

    Asa ca mama are un loc special si ridicat pentru musulmanii, mai ridicat decat a celui tatului
     
  •  
    • 1091 mesaje
    16 Apr 2014, 14:58
    2 0
    e_rica said:Pentru ca, asa cum ziceam, la topicul despre bebelusi intru ca sa zambesc. In aceasi timp, imi plac si polemicile. Deci, asa cum va propuneam, hai sa ne desfasuram aici. Ce inseamna o mama buna? Te schimba sau nu maternitatea? Fetele fara copii cum se simt in relatiile cu acelea care au? Si ce va mai trece prin cap. SHOOT!

     
    Cate rautate pe lumea asta ! Habar n-am dece au dat manute rosii ??!!!
    Chiar e un subiect foarte frumos, ai toate apricierile mele Erica  

  •  
    • 4346 mesaje
    16 Apr 2014, 14:58
    1 0
    si cum se face atunci ca la musulmani femeile nu sunt la acelasi nivel de egalitate ca si barbatii??!!!
  •  
    • 4208 mesaje
    16 Apr 2014, 15:03
    8 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 16 Apr 2014, 15:04
  •  
    • 14418 mesaje
    16 Apr 2014, 15:10
    2 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 5609 mesaje
    16 Apr 2014, 15:10
    3 0
    Eu spun sa nu va mai suparati de ce spune una si alta, sau ce-si cumpara  una si cealalta, in fond fiecare isi creste copilasul asa cum are placere si putere financiara. Fiecare din noi ne dorim sa putem sa facem ce-i mai bun pentru copilasul nostru si sincer, nu cred ca-i cineva care sa doreasca raul unui bebelus.

    Si eu am fost o mama cam rebela, dupa spusele doctoritei lui fii-miu.
    Mi-am crescut copilul dupa regulile mele consultand cartea "mama si copilul", nu dupa regulile si sfaturile mamei sau ale altora. Desii, am avut si putine situatii in care am fost atat de disperata si am incercat babismele care, am recunoscut, la vremea aceea erau o alternativa buna, de loc de neglijat.
    Un motiv pentru care doctorita lui fii-miu ma persecuta, era ca desii il duceam in plina iarna la policlinica fara plapuma pe ochi si imbracat subtirel, copilul nu fusese racit si crestea vazand cu ochii. Se minuna ea cum eu, fara experinta si fara ajutor pot sa fac asta... cand mame cu experinta vasta, veneau cu copii bolnavi cobza.
    Cumva l-am calit, in sensul ca l-am purtat fara caciulita pe cap dar intotdeauna am avut grija ca poponetul si piciorusele sa-i fie calde si uscate.
    Ma rog, asta era unul din sfaturile cartii aleia...de care am tinut cont si care mie mi-a fost piatra de capatai in cresterea copilului.
    Azi, cand tehnologia si stiinta au evoluat atat de mult, aveti atata informatie si aparatura ca-i intr-adevar pacat sa nu profitati de ea, sa nu va faceti viata mai usoara si copilul sa-l cresteti sanatos. 
    Eu am inteles situatia si nu m-am suparat cand am venit cu un sfat babesc pe care eu il pusesem in aplicare si cineva l-a rejectat complet.
    Nu-i bani, nu am impus nimanui nimic, poate cuiva ii trebuie si sfatul ala si ii va fi vreodata de folos.
    Deci, fara suparare, fiti mai maleabile fetelor! Nimeni nu va vrea raul nici voua nici micutilor!
    Mie personal imi rad ochii de fericire, cand imi cad  in fata ochilor poze cu bebite....si automat, ma bucur de ei, de parca ar fi ai mei.




    Acest mesaj a fost editat de către Maricon: 16 Apr 2014, 15:20
  •  
    • 248 mesaje
    16 Apr 2014, 15:17
    2 0
    mamaaaaaa, cate am de spus si tot am sa uit ceva. Sa purcedem: iubesc copiii foarte mult, iar daca unii sunt mai nazdravani sunt din cauza adultilor din preajma lor, ei nu se nasc direct pusi pe prostioare. Mi-am dorit copil enorm de mult si l-am primit, am un baiat care acum ,pe 17 mai, face 3 anisori. Ca si Maricon, as merge cu baietii mei (sotul si fiul) oriunde in lumea asta. A fi mama inseamna a fi total implinita, inseamna sa daruiesti, sa simti ca ai pentru cine trai si fiecare decizie pe care o iei, o faci gandindu-te la minunatia mica de acasa. L-am avut in burtica, l-am simtit, am vorbit cu el, i-am cantat (desi nu am o voce tocmai frumoasa) mi-a raspuns prin miscari (stiati ca daca puneti o lanterna aprinsa pe burtica mare bebe se misca dupa lumina? incercati), cea mai frumoasa perioada. Apoi l-am nascut, l-am pupat si...am lesinat ))))))))))) tensiune 5. Mi-am revenit si, desi trebuia sa mi-l dea langa mine cam la 4 h dupa nastere (asa se procedeaza la maternitatea Polizu), mi l-au dat a II-a zi, pentru ca eram mult prea slabita. De atunci si pana acum, ma gandesc impreuna cu sotul cum sa facem sa ii fie bine, ce educatie sa ii dam, ma sfatuiesc cu alte mamici, evit sfaturi de la mamicile ale caror copii sunt mai nazdravani, am invatat de unde sa aleg. Nu ne nastem invatate, dragele mele, instinctele vin pe parcurs, trebuie numai sa iti dai interesul, pentru ca sunt mamici carora chiar nu le pasa, dar ele reprezinta alta discutie deja. Un copil te schimba enorm, in bine, bineinteles. Devii mai puternic, misti muntii din loc ca sa il ajuti cand iti cere ajutorul, faci orice numai sa fie fericit. Mama buna e cea care face absolut totul sa ii fie bine copilului ei, chiar daca unele decizii o ranesc pe ea personal. Fetele fara copilasi inca nu au cunoscut pe deplin fericirea! Eu cand merg acasa, chiar daca am avut o zi mai stresanta, cand imi vad baiatul, mi se insenineaza fata si uit toate cele prin care am trecut in ziua respectiva. O mama buna este chiar si atunci cand, pentru cateva zile, isi lasa copilul la bunici sau alte "rubedenii"ca sa mearga sa se relaxeze alaturi de sot un pic, tot pentru copil o face, o ajuta sa mai prinda puteri pentru ca un copil are nevoie de toata energia ta pentru a se dezvolta frumos. Ce pot sa zic despre mine ca mama si sotul ca tata, pentru ca ne implicam amandoi in tot ceeea ce inseamna a creste un copil: il las sa cada si l-am invatat sa se ridice si sa zica "se mai intampla", il las sa se catere oricunde (am prins cam toata mobila de perete cu bormasina), il pedepsesc punandu-l la colt cand face tampenii (dar rad cu ta-su in bucatarie de ce a facut), il laud de fiecare daca cand face ceva frumos, ei tanjesc dupa laude si imbratisari, nu l-am invatat sa fie mamos sau tatos, nu l-am mintit niciodata (nu stie de bau bau, sau chestii de genul, daca i-am spus ca nu are voie sa bage maineile in priza, de exemplu, i-am si explicat de ce, nu l-am amenintat ca vine bau bau) , am vorbit cu el ca si cu un om mare. Credeti-ma cand va spun ca sunt atat de smecheri, invart parintii pe degete dupa bunul plac daca li se permite. Siinca ceva, nu prea incui capul nimanui cu copilul meu face, copilul meu drege, numai daca mi se cere un sfat si aici pentru ati deschis acest subiect.
    Ca ultima idee, copiii difera foarte mult, educatia pe care i primesc difera foarte mult, poate pentru unii Costinel al meu li se pare un copil nazdravan, pentru altii cuminte si tot asa, fiecare cum stie. Adevarul e undeva la mijloc e si cuminte si nazdravan in aceeasi masura...)))
    Scuze daca m-am pierdut in detalii si m-am intins asa, dar chiar simteam nevoia sa vorbesc pe tema asta, Felicitari pentru topic!
  •  
    • 2576 mesaje
    16 Apr 2014, 15:20
    4 0
    Cu riscul sa mi-o iau...

    Intradevar oamenii gandesc altfel dupa ce au copii ( si infiati ). Inainte multi ne dam viteji despre cum nu o sa ne rasfatam copilul, cum o sa-l lasam sa fie liber si independent, cum vom actiona cu hotarare in situatia x sau y.

    Parca Marlen spunea pe aici la un moment dat ceva in sensul asta legat de cedat dupa ce un copil bolnav plange ore in sir, ori Erika despre a da oricat ca sa alini durerile de colici.

    Incet, incet intelegi ce ti se spunea cand erai mic " O sa vezi tu cand o sa ai copii".

    Eu cum am mai zis am avut copii foarte devreme. O prietena de a mea cand era copilul meu mic tot obiecta ca il cocolosesc (desi chiar ca nu cred ca era cazul). Acum are si ea copii. De curand si-a cerut scuze. Inca isi aducea aminte o astfel de scena in care aproape ne-am certat. Mi-a spus ca acum intelege, si da, este mai ceva decat am  fost eu

    Si nu cred ca femeile care nu au copii au trait degeaba, sunt unele care ii au si traiesc degeaba, doar ca este o experienta care iti schimba modul de a vedea lucrurile (in majoritatea cazurilor). Dupa cum nu cred ca mamele care adopta sunt mai bune decat cele care nasc copii. Exista exceptii in ambele cazuri si nu exista  retete universale.
  •  
    • 248 mesaje
    16 Apr 2014, 15:23
    0 0
    Regina_Neagra said:da.........aia cu durerile nasterii e de mare exceptie . pai cand oi fi gravida daca comenteaza vreuna la faptul ca si daca trebuie sa mituiesc pe papa eu tot prin cezariana o sa nasc , atunci o voi scuipa fix intre ochi si o voi invita sa isi bage in fund statutul de mama ... care este si se gaseste ea

     Esti tu mai fricoasa, dar crede-ma ca un pic de barbatism nu strica. Am 48 de kg, tot atat aveam si cand am ramas insarcinata  si nascut,natural, fara epidurala, in 3 timpi si 2 impingeri ))) Se poate spune ca am fost mai norocoasa, dar am putut sa imi tin copilul in brate imediat, sa ridic greutati, sa ma misc, sa rad, etc...La cezariana te refaci un pic mai greut, depinde de organismul tau. Eu am fost invers, mi-a fost frica de cezariana ))) Eram convinsa ca am sa nasc repede si usor, nu concepeam sa ma taie aia pe burta)) Stii cum m-am gandit? Femeile fac asta de mii de ani, eu de ce nu as putea?  Orice vei alege cand va fi momentul tau sa nasti, tot aceeasi bucurie o vei avea si cu si fara cezariana

  •  
    • 1091 mesaje
    16 Apr 2014, 15:28
    0 1
    anda22-7 said:si cum se face atunci ca la musulmani femeile nu sunt la acelasi nivel de egalitate ca si barbatii??!!!

     
    N-ai citit nimic despre islam , de aia spui asta.
    Gustave Le Bon spune in cartea sa "Civilizatia araba":
    "Faptele virtuase islamice nu se limiteaza doar la onoarea si respectarea femeii, ci mai degraba, putem spune ca Islamul este prima religia care onoreaza si respecta femeile. Putem demostra aceasta cu usurinta observand ca toate religiile si societatile lumii, atat inainte, cat si dupa aparitia Islamului, au cauzat mult rau si au adus multe insulte femeilor" 

    Cine este Gustave Le Bon: http://fr.wikipedia.org/wiki/Gustave_Le_Bon


    Acest mesaj a fost editat de către Atlas_Carpat: 16 Apr 2014, 15:30
  •  
    • 4346 mesaje
    16 Apr 2014, 15:38
    0 0
    ce legatura are ce o scris unul sau altul..cand realitatea e f clara in lumea musulmana! ce este scris..si ce traieste femeia musulmana e ca de la cer la pamant!!!!