Totul despre avort

•  
  ina19

  

  • 37 mesaje
  2 Ian 2008, 14:37

  Citează

  0 0

  nu am citit decat primele 2 pagini dar totusi o sa iti zic parerea mea referitor la Dumnezeu.
  Nu te va ierta asa usor...conteaza f mult de ce avorteziin cauza ca financiar nu ti`ai permite...si te gandesti la binele lui este o sansa...dar daca l`ai avorta din teribilism din cauza ca vrei sa iti traiesti viata etc etc nu te`ar ierta!
  eu sunt f credincioasa si parerea mea este sa tii post,sa te spovedesti si sa faci exact ce iti spune preotul...ca iti va da canoane...sa ii dai de pomana copilului...si nu vreau sa par rea dar biblia spune ca il manancipe lumea ailalta
•  
  ramona25

  

  • 1234 mesaje
  2 Ian 2008, 16:23

  Citează

  0 0

  eu cred ca parintii te-ar putea ajuta mai mult decat crezi, asta daca reusesti sa-i convingi ca vrei sa pastrezi copilul.
  chiar, ce ai decis?
•  
  littlekitty

  

  • 5 mesaje
  2 Ian 2008, 17:51

  Citează

  0 0

  am si eu o intrebare..pot ramane insarcinata daca am facut.o fara prez dar nu si.a dat drumu...si nu folosesc anticonceptionale si nici nu am luat pastila de a doua zi..am auzit k unele femei au ramas insarcinate doar din acele scurgeri pe care le au barbatii inainte de a ejacula
•  
  singurel28

  

  • 3 mesaje
  2 Ian 2008, 18:20

  Citează

  0 0

  Tu spui ca este doar un embrion, nu este un copil, dar iti spun ca el are suflet din clipa in care l-ai zamislit.Este un pacat foarte mare in fata lui Dumnezeu sa faci avort pentru ca il lipsesti pe el de rai.Pastreaza copilul si Dumnezeu te va ajuta sa-l cresti si apoi va fi o mare bucurie pentru tine, nu se stie ce se poate intampla in viata, dar el va ramane alaturi de tine.Iti va parea rau mai tarziu ca ai facut avort, te vei gandi oare cum ar fi fost, ce ar fi fost:fetita sau baiat?stiu ca in momentul asta ai o mie de intrebari, si esti speriata ,dar roaga-te si va fi bine.Daca mama ta ar fi facut avort, tu mai existai acuma?
•  
  marybell21

  

  • 1 mesaje
  3 Feb 2009, 23:44

  Citează

  0 0

  si eu am trecut printr-o experinta asemanatoare tie.am ramas insarcinata luand anticonceptionale,iar in momentul cand am fost la ginecolog mi s-a spus ca sarcina s-a oprit din evolutie,asadar a trebuit sa fac un avort.Cand am aflat ca am ramas insarcinata mi s-a parut cumplit,dupa aceea incepuse sa imi placa ideea...nu stiam ce decizie sa iau,parca trageam de timp,praca vroiam sa primesc un semn,nu vroiam sa gresesc fata de dumnezeu si in special imi era frica frica sa nu-mi gresesc mie...ar fi trebuit,probabil sa lupt singura,fara tatal lui pentru pe acesta nu-l prea interesa...Cu singuranta m-ar fi ajutat parintii mei,dar totusi imi era groaza mai ales ca sunt in ultimul an de facultate....nu stiu,acum cand nu-l mai am parca mi_l doresc mai mult...avortul in sine a fost groaznic,langa mine nu a fost el,tatal cupilul ci o fosta iubita de-a lui care mi-a devenit prietena,o prietena foarte buna...Stiu suna ciudat,am aflat ca iubitul meu,care ma iubea,care ma ceruse de sotie si vroia sa ne mutam impreuna mai avea vreo 3 PE LANGA MINE,asa ca ma gandesc ca pe mine m-a ajutat Dumnezeu sa iau o decizie....