Ce se intampla cand relatia nu mai este ca la inceput


Citind mesajele voastre catre Eva.ro am remarcat ca cea mai mare parte dintre ele se refera la incercarea de a intelege ce se petrece in diferite contexte care au condus...

Citind mesajele voastre catre Eva.ro am remarcat ca cea mai mare parte dintre ele se refera la incercarea de a intelege ce se petrece in diferite contexte care au condus la schimbari mai mult sau mai putin importante in cadrul unor relatii.

In general, mesajele voastre se refera la unele aspecte pe care le-as putea sintetiza in doua etape:

O prima etapa in care relatia a curs lin, frumos, pas cu pas. Aici fiecare persoana resimtea o stare de bine, era fericita, era multumita. Parea ca raiul a coborat in viata ei (si mai rar a lui). Iar raiul avea chipul si asemanarea lui. Distanta nu conta, spatii geografice mari erau anulate de iubire.

Mereu se comunica la telefon, Grecia, Italia, Croatia pareau din mesajele voastre ca sunt situate in imediata apropiere a casei voastre, in sufletul celor ce ne-au scris. Pentru ca spatiul era anulat de un sentiment de iubire, de fuziune, de atasament ce parea destinat pentru totdeauna si care niciodata nu parea posibil sa fie altfel.

Am primit multe relatari ale momentelor in care, ceea ce se simtea era foarte intens. Dar intr-o forma sau alta, in urma unei intamplari sau pur si simplu fara nici o aparenta explicatie cauzala, situatia s-a schimbat. In locul starii de fericire a aparut suferinta, in locul iubirii a aparut teama, in locul atasamentului s-a ivit gelozia. Au aparut cuvinte incarcate, cuvinte grele, certuri. Au aparut diferite persoane (de regula parintii) care prin pozitia lor au determinat anumite atitudini din partea membrilor cuplului.

Din povestea frumoasa de acum cateva luni sau cativa ani, s-a nascut o poveste de suferinta, de cautare si incercare de rezolvare a situatiei. Parca o lege nescrisa a firii ar spune - tu vei suferi acum pentru ca in urma cu ceva timp totul a fost atat de frumos. Tu suferi pentru ca atunci a fost superb. Pentru momentele pe care le-ati petrecut impreuna, pentru starile in care ati descoperit lumea. Deoarece in momentul in care scriu aceste randuri nu am solicitat acordul celor ce mi-au scris nu pot exemplifica pentru a va face si pe voi sa vedeti la fel ca mine. Intr-un fel este necesar sa ma credeti pe cuvant.

Suferinta cuplurilor nu exista pentru ca acum este rau, ci pentru ca atunci a fost minunat. Procesul de structurare a cuplului este o perioada frumoasa care se insinueaza in sufletul fiecaruia. Ca sa citez un client - "un inger a coborat in inima mea", spune despre aceasta perioada in care a descoperit ca o iubeste pe cea care, ulterior, ii va fi sotie.

Daca va uitati in urma mai tineti minte clipele de asteptare, teama, nerabdare, dorinta si reprimare in care ati intrat in cuplu. Atunci ati trait intens si frumos. Intre timp ceva s-a schimbat. Dificultatea pare a fi - ce s-a schimbat oare? De ce nu puteti intelege ce s-a schimbat?

Fara a incerca sa par pesimist un lucru este cert - nu se poate trai foarte intens o perioada lunga de timp. Este necesar ca aceasta culoare creata de iubire sa capete o forma. Iar forma se creeaza in timp, oamenii au nevoie si de forma nu numai de culoare iar forma inseamna in primul rand claritate. Iubesti, simti nevoia de celalalt, insa este necesar sa cauti ca totul sa capete o forma - sa fii intr-o forma clara cu celalalt.

Pentru asta ai nevoie de un spatiu, de un rol definit, de multe alte lucruri. Astfel - esti intr-o relatie cu o persoana, o iubesti, iti este dor de ea cand nu este langa tine, este ceea ce simti. Forma ar insemna sa gasesti modalitatea prin care sa devii un cuplu evident. Aici nu este vorba despre concretizarea intr-un act de casatorie cat de incercarea de formalizare prin clarificare a ceea ce se petrece in sufletul fiecaruia.

Totodata, nimeni nu este perfect. Cand petreci putin timp cu cineva, ceea ce vei observa vor fi aspectele lui pozitive. Cand timpul petrecut impreuna este lung, ceea ce se va evidentia vor fi si obiceiurile pe care nu esti dispusa sa le tolerezi si defectele lui. Poate ca tu esti o adepta a ordinii perfecte in timp ce el este mai dezordonat (un caz destul de frecvent), aceasta ar putea fi un atac la adresa matricei cuplului vostru deoarece astfel vei constata ca nu este persoana pe care ai cunoscut-o la inceput.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Comentarii (1)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • luminita pe 18 Nov 2010, 21:47
    despartire

    buna,sunt cu el de 12 ani,avem o fetita,eu traiesc cu fetita in ro el in ita,deoarece asa am hotarat ca la toti 3 acolo ne era f greu,cam la un an dupa nasterea fetei am inceput sa nu ne mai intelegem si sa fiu tot mai nefericita,am inceput sa vad defecte greu de suportat dar cu toate astea am simtit ca am un mare afect ptr el,ca sunt geloasa,dar ca nu mai vreau sa mai lupt ptr relatie si am asteptat mai mult de la el,iata-ne de un an despartiti de distanta,si certurile sunt tot mai dese,el ma minte,mai nou la cei 30 de ani si-a pus piercing in sprinceana,cand stia ca nu-mi provoaca decat scarba!eu il acuz ca nu a fost barbat adevarat ,el ca nu stiu sa fac dragoste!eu ca divortez,el ca nu ma lasa,ca ma omoara,ca am pe alcineva!e grav ce e intre noi,nu mai suport,daca putin s-ar schimba si ar face cv poate m-as intoarce si m-as resemna!avem multe impreuna lucruri materiale,,,poate asta il tine inca asa....nu stiu,cert e ca nu ma pot decide...si in acelasi timp sa nu sufar!!ajutati-ma va rog

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod