În anii 50, când Michel Odent era student la medicină, rata nașterilor prin operații de cezariană era de numai 1% în Franța. Ulterior Michel Odent a devenit un renumit obstetrician, și la fel de populară a devenit și cezariana. Doctorul Odent nu a avut vreun merit pentru asta, dimpotrivă, el s-a remarcat prin promovarea nașterii naturale și a metodei de relaxare în apă a gravidei în travaliu.
În România numărul cezarienelor s-a triplat în zece ani
La ora actuală în China și Brazilia jumătate din nașteri se produc prin cezariană, în SUA rata este de 26%, iar în Europa Occidentală, Australia și Noua Zeelandă un copil din cinci vine pe lume chirurgical. Cifrele apar în cartea „Cezariana” lansată și în România de doctorul Michel Odent, cu ocazia vizitei făcute astă toamnă la București, și se referă la medii naționale, dar Odent atrage atenția că în marile orașe rata cezarienelor este mult mai ridicată.
România nu face nici ea notă discordantă în corul mamelor care se tem de durerile facerii. Conform unui studiu realizat în 2012 de Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil, 30% dintre naşteri au fost prin operaţie cezariană. Cifra arată că, în ultimii zece ani, ponderea naşterilor prin cezariană, s-a triplat, în România. Această creştere a fost explicată de medici prin teama mamelor de malpraxis şi frica de durere.
Ce ar alege copilul: cezariană sau travaliul?
„De ce am ajuns la această situație critică, și am făcut inutili hormonii dragostei, eliberați în momentul nașterii naturale? Procesul nașterii este unul involuant, am folosit puterea științei moderne ca să inversăm mii de ani de cultură naturală.”, spune doctorul Odent care crede că proliferarea cezarienei este efectul fricii femeii de dureri, dar și al unui model cultural. „Femeia modernă nu mai are puterea să mai nască singură. Acum trebuie să-i spună cineva cum să respire, deși acesta este un reflex necondiționat.”
Medicul francez spune că travaliul are un rol bine determinat în venirea pe lume a unui copil și că la nevoie poate fi acceptată totuși cezariana de urgență, după ce s-a declanșat travaliul, dacă au apărut complicații care nu permit nașterea naturală. „Dar dacă aș fi copil și ar trebui să aleg cum să mă nasc, aș alege să las travaliul să se desfășoare”, spune Odent.
Nașterea în apă - altă modă artificială
Nașterea în apă a fost introdusă în 1970 și este un concept valabil pentru prima fază a nașterii, când durerile sunt foarte mari și se dorește înlocuirea administrăii calmantelor. În apă nașterea e rapidă, spune doctorul Odent, durează maximum două ore, în cazul în care nu apar complicații. „Dar pentru unele femei a devenit un obiectiv și această naștere în apă, și e periculos să ai un scenariu prestabilit. Până la urmă nu e natural să naști nici în apă.”, avertizează medicul care ține să le explice mamelor că nașterea naturală rămâne totuși cea mai bună pentru civilizație, chiar dacă e greu de convins o femeie să suporte câte ore de travaliu și toate eventualele urmări la nivelul aparatului genital.
Lăsați bebelușii la sânul mamei
Concomitent cu popularitatea cezarienei, în anumite societăți începe să prindă totuși întoarcerea la nașterea naturală. A contribuit la asta și demitizarea unora dintre preconcepțiile privitoare la naștere – cum ar fi că trebuie tăiat cordonul ombilical imediat după naștere, iar copilul separat de mamă ca să nu fie infectat de microbii materni.
„Până de curând nu s-a știut că bebelușul este capabil să găsească sânul mamei în prima oră de după naștere, dacă este lăsat la pieptul ei. S-a considerat și că ar fi periculos pentru copil să sugă colostrul – primul lapte al mamei – de aceea cordonul era tăiat imediat și alăptarea era întârziată. Dar acum se descoperă că e bine să nu tai cordonul imediat, să lași copilul și mama să se descopere reciproc, și astfel există o mare posibilitate ca el să descopere sânul și să pornească lactația imediat. În 1977 când am spus asta la Roma, nimeni nu mă credea. Microbii pe care copilul îi poate lua astfel de pe pielea mamei, prin contact direct, sunt buni, pentru că îl colonizează încă de la naștere și-i creează anticorpi.”, explică doctorul Michel Odent.
Ce este doula și care e rolul ei
Doctorul Odent consideră că o soluție pentru întoarcerea la nașterea naturală este înțelegerea nevoilor de bază ale femeii care naște, așa cum se întâmpla în urmă cu secole, când femeia se retrăgea singură să aducă pe lume copiii. Fără camere de luat vederi și soți nerăbdători să surprindă momentul pe peliculă. „Dacă nevoile de bază ale femeii care naște ar fi fost înțelese mai bine, nu ne-am afla acum la a doua sau a treia generație de nașteri profund medicalizate. Cel mai bun mediu pentru naștere pe care-l știu este ca nimeni să nu fie lângă femeia în travaliu, decât o moașă tăcută și experimentată, capabilă să-și țină gura închisă”, spune Odent, care a observat că durata travaliului este proporțională cu numărul de persoane care se află în jurul femeii.
Liliana Lammers este doula cu care doctorul Odent a venit la București. Ea e mamă a patru copii și de nouă ani este doula. Ea confirmă că e important să nu fie multă lume în preajma gravidei în travaliu, pentru că s-ar putea simți observată și îi crește stresul. „De altfel doula nu face nimic, doar stă într-un colț și croșetează. Iar femeia se lasă în seama instinctelor naturale și aduce pe lume copilul”, explică Lammers, care mai spune că în Marea Britanie, unde ea practică această meserie, prestația doulei este răsplătită cu sume cuprinse între 600 și 1.000 de lire.
Ideal ar fi ca doula să fie o femeie care deja a născut. Rolul ei este acela de a face femeia să se simtă sigură încă de când e acasă. „Asta e crucial pentru că dacă mama e singură acasă cu un soț nervos, travaliul se lungește. Doula trebuie să-l calmeze și pe soț.”
În Anglia, femeile doula (înseamnă sclavă în limba greacă) au apărut acum 14 ani. În SUA au apărut din anii 70. În România practica e nouă de câțiva ani.
Liliana Lammers spune că la început și ea se temea de ideea de a sta și nu face nimic lângă o femeie în durerile facerii. În timp a învățat că această stare de neliniște a doulei i se transmite mamei și travaliul se lungește. „Am asistat la nașterea a 400 de copii deja și acum simt câteodată că și cervixul mei se contractă sau se relaxează, în ritm cu mama.”
Mai multe de și despre mine, pe Dollo zice bine
Posteaza comentariu