Fericirea in chip de piciorus

Nu credeam ca o sa ajung sa ma bucur de lucrurile care in trecut mi se pareau absolut normale. Fac parte din categoria persoanelor care nu concep...

Nu credeam ca o sa ajung sa ma bucur de lucrurile care in trecut mi se pareau absolut normale.

Fac parte din categoria persoanelor care nu concep viata fara mancare din belsug si somn pana la loc comanda. Si, inca ceva, cei din aceasta categorie, vor fi intotdeauna anti-diete (de orice fel ar fi ele). Tocmai din acest motiv mi se pare cat se poate de normal sa mananc ce vreau, cat vreau, cat pot si sa dorm, adica sa pot dormi. Si iata de ce mie imi este cumplit de greu in aceasta perioada.

De ieri am renuntat, cred ca definitiv, la cremsnit si la placintele cu branza (pe lista preferintelor toate acestea erau undeva sus).

 Si cremsnit, si placinte (toate mari si din toate cate doua), inainte de asta a fost masa (destul de grea si ea) si dupa ... arsurile cu care aproape ca m-am obisnuit si pe care le stingeam cu apa (cei peste doi litri pe care ii beau in fiecare zi, plus un litru de lapte pe care il beau pana in pranz). Si cum sa incapa toate astea (plus copil) intr-o singura burta? Normal ca s-a transformat totul intr-un cosmar si am vomat toata investitia.

Daca pe mine nu ma bucura acest fapt si ma simteam stoarsa de toata vlaga, iata ca pe viitorul tatic il facea chiar fericit: „E bine, stai linistita, gandeste-te ca nu mai sta ala mic inghesuit, ca poate de aia se si agita saracu’...

n-are loc!”...  Dar asta era ieri.

Astazi sunt atat de fericita... Sunt fericita ca am dormit. Am dormit mult si fara intrerupere, de la ora 2 pana la 8:42 (cand, evident, m-a trezit bebe). Record! Probabil asta se datoreaza si faptului ca acum dorm pe doua perne mari, stau un pic mai ridicata, pozitia e cam ca in canapea - mie imi place sa spun ca dorm ca in gara, dar a fost bine. Sau se mai poate datora si faptului ca „nu mai sta ala mic inghesuit”... Varianta asta nu vreau s-o cred! Mai ales ca ma confrunt cu o senzatie ciudata: mi se face foame si vreau sa mananc, dar simt ca am stomacul plin.

Un alt lucru care ma deranjeaza la mine este ca respir greu si oftez de parca muncesc in mina. Nu-i usor sa faci un copil, chiar daca „procesul tehnologic” e placut!

Si...  pentru ca intotdeauna tin pentru final lucrurile bune, de asta mananc uneori friptura dupa desert – ca sa raman cu gustul care imi place cel mai mult, aseara am avut parte de un eveniment extraordinar. A scos piciorul. Un pic mai sus de buric mi se tuguiase burta si impingea cu ceva, cred eu ca era piciorusul: lat de vreo 2 centimetri si lung de vreo 3-4. Nu erau si degetelele ca in pozele de pe net, dar ce altceva ar fi putut sa fie si sa ma impinga atat de tare cat sa ma doara si sa simt ca-mi crapa pielea? Cand l-am atins cu mana s-a retras imediat.

Se facuse cuminte, dragutul de el! Nu ajung sa-mi pup burta... dar as fi pupat-o!

 

Comentarii (4)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • iulia pe 23 Apr 2008, 22:16
    bebe

    scump dulce mic, ce poate fi mai gingas decat sa imti mirosul de lapte praspat al dulcelui copilas, sa simti manuta cea mica cum se prinde de pieptul tau

    0
    0

  • lilis pe 14 Apr 2008, 15:05
    :)

    Am ras cu lacrimi cand am vazut ce s-a intamplat cu investitia ta :). Bebe al meu cred ca are cu vreo 2-3 sapt. mai putin, insa e la fel de neastamparat. Sa dea Doamne doamne sa fie sanatosi, ca in rest toate trec... si ramanem doar cu amintirile frumoase din timpul sarcinii...

    0
    0

  • cristina pe 13 Apr 2008, 14:44
    salut

    imi pare bine ca vam descoperit si ma bucur enorm.Sunt o tanara mamica si am un baietel de i an si 7 luni e normal sa fie rasfatat si face ce vrea ei daca nu il las sa faca ce vrea se enerveaza si incepe sa de in mine si sa faca ceva rau si nu stiu ce sa fac. va multumesc

    0
    0

  • andreea pe 11 Apr 2008, 19:56
    bebe...bebe...:))

    buna,violeta.am 21de ani si am dat peste jurnalul de mamica din greseala pe google....adevarul e ca mi-a prins bine sa citesc toate insemnarile;unele m-au facut sa zambesc,altele sa-mi tresara inima...cand am citit articolul legat de testul de sarcina,m-au luat fiorii...dar nu aia de frica,ci de emotie,deoarece am facut si eu un test de sarcina ieri (cu toate ca iau anticonceptionale de ceva timp),dar din pacate sau din fericire greturile si starile de lesin nu erau cauzate de un viitor pui de om...din pacate pentru mine deoarece imi doresc un copil din toata inima,dar din fericire pentru parinti care inca vad in mine pustoaiaca de 12 ani care btea toata ziua mingea pe asfalt...eu ma bucur din suflet pentru toate femeile care reusesc sa ramana insarcinate si le doresc sanatate si lor si bebelusilor...pupici pentru tine si puiul tau,matei

    0
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod