Dorina Stamate, psihoterapeut: „Postările Magdalenei Șerban justifică actele pe care le plănuia deja“

Ieri am descoperit contul de Facebook unde femeia care a făcut crima odioasă de la metrou anunța mai mult sau mai puțin direct ce avea de gând să facă. Așadar, am rugat-o pe doamna psihoterapeut Dorina Stamate în cadrul Clinicii Oana Nicolau să ne spună o părere avizată asupra a ceea ce ascundeau postările Magdalenei Șerban.
Postările sale justifică actele pe care ea le plănuia deja.

Există două variante, din punctul meu de vedere:

1. Ea să fi fost bolnavă din punct de vedere psihic, dar nediagnosticată până acum. Este posibil să fie într-o fază psihotică acută și să abereze că s-au întâmplat niște lucruri.

Sunt foarte mulți oameni care au tulburări psihice patologice şi care umblă liberi pe stradă. Să ne amintim de cazul bărbatului din tramvaiul 41 care înțepa oamenii. Sunt de obicei persoane care provin din familii unde nimeni nu spune nimic, nimeni nu recunoaște că un membru al familiei are o problemă care poate fi de ordin psihic. Mai sunt situații în care acești oameni nu au familii și nu are cine să spună sau mai există situația în care oamenii spun, dar nu au unde să fie internați și nu există modalități prin care acești oameni să fie asistați.
Oamenii cu o tulburare psihică reprezintă un pericol pentru ei înșiși pentru că au și o autoagresivitate.

2. A doua posibilitate este ca aceste lucruri pe care ea le menționează pe Facebook să fie într-adevăr reale, adică chiar să se fi întâmplat un abuz fizic de către frate. Atunci când ești victimă, ești într-o poziție de inferioritate. Fie că ești copil și nu poți să spui nimic, nu ai ce să faci, fie că nu poți să te aperi. Atunci se declanșează înăuntrul tău o neputință și o nedreptate foarte mare care cresc pe măsură ce trece timpul.
 
Avem o familie dezorganizată, avem un copil cu o traumă, o primă traumă legată de o operație la organele sexuale.
Ea nu a atacat un bărbat, un copil, ci o femeie cu care poate nu se mai identifica din cauza acelei operații. Vorbim apoi de trauma abuzului sexual la o vârstă mică, un abuz sexual făcut de o persoană de încredere, de fratele său. Nu-ți dai seama la cinci ani de gravitatea problemei. Ea nu a trăit trauma atunci, la cinci ani, ci pe măsură ce a crescut poate că s-au născut înăutrul ei întrebări cu privire la legalitate, la moralitate. Nu știm mai departe dacă ea și-a confruntat fratele, dar înăuntrul ei s-au născut aceste dorințe de a se răzbuna. Probabil că nu a putut să se răzbune pe frate și a ales o femeie.
 
Lucrurile nu sunt deloc logice în mintea, sufletul unei persoane aflate într-o asemenea situație.
Este clar că ea avea un dezechilibru.
Mai sunt oameni care au fost abuzați, dar care nu se apucă să comită crime. 
 
Se pot face niște scurtcircuitări neuronale, astfel încât dorința de răzbunare să fie singura care poate satisface neputința trăită de acea persoană în momentul în care a fost supusă unui abuz. Poate fi vorba de un abuz fizic, sexual sau emoțional.
 
Înclin totuși să cred că avem de-a face în acest caz cu o boală psihică. Vorbim de o psihoză și cred că femeia respectivă era în plin delir. Dacă aceste lucruri apar postate în aceeași zi, decredibilizează spusele anterioare și ne duce tot mai mult cu gândul la prima variantă pe care am amintit-o.
 
Pe de altă parte, sunt multe femei care se duc în străinătate și ajung sclave sexuale, pleacă de aici cu promisiuni, iar atunci când ajung acolo, li se ia pașaportul și sunt ținute în condiții de neînchipuit.
Aud tot mai des de astfel de cazuri. Dar, de aici până a ajunge la ideea că un organism internațional este interesat de un caz ca cel al femeii despre care vorbim, este greu de crezut.

dorina-stamate
14 Decembrie 2017
 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod