anxietate atacuri de panica
-
0 0Maria,imi place cum gandesti,progrese mari....esti ca si vindecata,mai trebuie putin timp si autocontrol,sa nu ne mai agitam din orice,sa putem sa lasam deoparte ceea ce ne intuneca sufletul si sa gasim lumina in fiecare clipa!!!Rugati-va pt. cei care va supara si Dumnezeu ii va indrepta pe ei!!! -
Ioana79 am vazut ca ai avut pus un diagnostica de bronsita astmatiforma.A fost real,aveai simptome clare,ti-ai facut teste alegice ceva sau ti-a fost pus sa ai un diagnostic?ai facut vreun tratament?Nu de alta dar si pe mine m-a speriat un "mare" doctor ca ar fi vorba de un astm si mi-a dat n`spe sprayuri de astmatici si de fapt nu aveam absolut nimic.Mi-am facut testele alergologice,nu eram alergica la nimic,la plamani totul era ok,spirometria,testul de respiratie a iesit foarte bun,cu toate ca sunt si fumatoare.Toate dispneea si senzatia de sufocare care o aveam era datorata anxietatii,nu plamanilor.
Nikol30 felicitari pt bebe, fii puternica.Tu spuneai ca te-ai simtit foarte bine cu rhodiolinul si new life,nu cred ca sunt contraindicate in sarcina,fiind naturiste.Cel mai bine vorbesti cu dr tau si ii expui exact problema,nu esti prima si nici ultima mamica anxioasa.Curaj! -
MARIA ai perfecta dreptate, boala asta nu ne lasa sa murim dar nici sa traim linistiti.Cred ca noi cei afectati o sa avem toata viata aceasta teama in noi, pe care binenteles o putem controla dar din nefericire nu o putem face sa dispara definitv.Eu personal m-am consolat cu ideea ca sunt o persoana anxioasa si panicoasa, in final nu avem ce face si trebuie sa ne acceptam asa cum suntem.Cateoadata imi este tare greu sa-mi inlatur gandurile negative pe care le am sau sa le accept ca niste ganduri trecatoare dar care sa nu-mi provoace o stare de anxietate.De ex. cand sunt intr-o stare anxioasa am aceasta tendinta sa exagerez lucrurile in sens negativ, sa le dramatizez si gandurile vin toate buluc peste gramada si nu le mai fac fata. Una din eve spunea ca atunci cand ne apuca starea de anxietate sau mai rau de panica, sa nu facem absolut nimic sa o inlaturam ci sa asteaptam ca ea sa treaca. Culmea este ca seara ma simt foarte linistita desi am ganduri negative, dar dimineata cand ma scol aceleasi gaduri pe care le-am avut seara imi dau o stare de anxietate si nu pot sa le accept.Este ca un cerc vicios in care intri foarte usor si iesi foarte greu, sau daca iesi e greu sa te mentii inafara lui. Medicamente nu prea iau, decat daca ma simt foarte rau, am ajuns la concluzia ca o pastila nu poate sa-ti schimbe modul de a gandi, nu-ti inlatura gandurile negative. Deci alta solutie nu este decat sa ne autosugestionam cat putem. Am citit multe carti de psihologie si m-a ajutat mult, am incercat sa urmez sfaturile si a functionat, dar trebuie multa vointa si rabdare. Sanatate la toate evele, va doresc sa aveti cat mai multe zile lipsite de anxietate si panica. Va pup pe toate!
-
cris_usa nu sti tu de cand ai boala asta si care este motivul declanserii ei, dar eu o am de cateva luni si mi se pare ca n-o mai suport, am vazut ca atunci cand ma enervez sau ma supar incep sa ametesc si simt niste furnicaturi prin picioare, dar eu nu ma pot resemna cu gandul ca o s-o am toata viata, traiesc cu ideea ca creierul meu o sa inceapa odata sa secrete si hormonii fericirii nu numai ai nefericirii, daca o vrea si Dumnezeu, dar pana atunci viata noastra e ca un chin. Eu sunt de parere ca orice boala isi are un urcus si un coboras ca de aia e boala da daca nu ne-ar omora pana la urma.Va pu evelor si pae curand. Din cate vad subiectul asta este cel mai dezbatut pe forum, deci multa lume sufera de asa ceva. pa pa...
-
salut!am 39 de ani , de 4 ani sufar de agorafobie, simptomele mele sunt: plumb in picioare , ceata in cap,si o stare de agitatie si frica .nu ma deplasez nicaieri neinsotita .In casa si in jurul casei ( magazin, gradinita ) ies neinsotita dar pe distante mici ,am fost la un psiholog acum vreo 2 ani mia dat ansilan , FARA EFECT! am perioade cand ma simt bine dar NU IES NEINSOTITA, asta e problema mea .Cauza boli mele a fost supararea,nedreptatile,tradarile.imi este rusine de mine ca am clacat nu ma impac cu aceasta situatie.Am citit azi toate mesajele voastre, miau ridicat moralul credeam ca sunt singura cu "pitici pe creier" ,unele mau amuzat copios, MULTUMESC! astept mesaje in club EVA sau pe id-ul mady_girl_kissu(seara).
-
Maria nu trebuie sa traiesti cu ideea ca toata viata o sa fi asa, stai linistita. Starile mele s-au declansat din cauza stresului si oboselii psihice care s-a acumulat iar organismul nu a mai facut fata si s-a dezechilibrat.De fapt toate starile astea ( ameteli, transpiratii, furnicaturi in picioare, palpitatii etc) sunt semnale pe care corpul ni le trimite ca ceva nu e in regula cu noi, de fapt este o reactie a organismului la stres. Si eu la inceput am refuzat si nu concepeam sa fiu asa toata viata, nu ma impacam deloc cu ideea, credeam ca sunt bolnava tare si nu o sa ma mai vindec. M-am dus la psiholog si mi s-a explicat ca totul este doar in capul meu si am invatat cum sa-mi controlez reactiile. Vindecarea nu este completa, dar macar stiu ce am si ce sa fac.Suntem tinere si in viata vom trece prin multe momente bune sau rele si totul depinde de noi cum reactionam la ele. Maria eu sunt ferm convinsa ca tu vei trece peste acest moment, ai sa vezi, copilul o sa-ti dea putere si bucura-te cat poti de mult de momentele tale bune si fericite fara sa te gandesti la starile nasoale pe care le-ai avut si pe care in timp ai sa vezi ca o sa le uiti.Chiar daca ele mai apar (asa cum ai spus si tu orice boala are un urcus si un coboras) nu vor mai fi asa intense ca la inceput.Imi pare bine ca se discuta acest subiect, pentru ca multi in situatia asta se inchid in ei si refuza sa-si exprime gandurile si supararile, se simt siguri si prinsi ca intr-o capcana.Ne ajuta foarte mult cand ne descarcam sufletul, chiar si unor straini.
Pentru Maryjean, ce inseamna plumb in picioare?? -
-
-
Pe parcursul celor 6 luni de cand ma lupt cu anxietatea, am observat ca progresele se fac greu si caderile foarte usor. Eu tot intreb "Cand voi fi din nou ca inainte?Cand vor disparea starile?" Psihologul mi a raspuns destul de clar de la inceput, ca nu vor disparea, voi invata doar sa le tin sub control si sa nu le mai privesc cu atata disperare si teama. Am fost foarte dezamagita la inceput, dar acum cand am zile bune, incerc sa ma bucur de ele, fara a ma gandi ce va fi maiine. Nu reusesc intotdeauna, dar am vazut ca incrancenarea nu ajuta la nimic.
-
DAAA,Maria,nodul in gat este un simptom cunoscut,nu stiu daca neaparat datorita anxietatii sau tiroidei,dar eu ajunsesem sa nu am aer din cauza acestei senzatii si inspiram ca un asmatic!!!Ti-am zis ca mi-a trecut cu reflexoterapie si lavanda,dar nu ar strica si o dozare a TSH si hormonilor tiroidieni.Iti vor trece toate cand te vei mai odihni si nici nu ai sa observi!!!Pupici.
-
claupompi schimba psihologul care ti-a spus asa ceva.Eu una nu m-am dus nici la psiholog si n-o sa ma mai duc nici la psihiatru pentru ca psihologul de fapt nu te invata decat cum sa te obisnuiesti cu starea asta de axietate ( ceea ce eu nu cred ca nu are vindecare pentru ca e o boala si boala trebuie sa se vindece ), iar psihologul ce face de fapt, decat iti asculta starile sau poate se gandeste in alta parte atunci cand tu vorbesti si iti spune la final ce spune la toti ce a invatat el de fapt teoretic la scoala, dar el nu stie trairile noastre, ale anxiosilor care sunt de fapt legate de suflet si de fizic prin manifestarile somatice,iar psihiatrul nu face altceva decat prescrie retete cu menicamente care iti fac mai mult rau decat bine, mai bine zis te tampesc. Deci puterea sta tot in noi sa ne vindecam si eventual cu ajutorul unor produse naturiste sau vitamine care nu au atatea reactii adverse.Eu decat sa ma duc la un psiholog care sa ma descurajeze asa, mai bine imi povestesc starile oamenilor apropiati care vad prin ce trec si ma documentez singura foarte mult despre aceasta boala si imi fac pe cat pot singura psihoterapie.pa pa.....pe curand...
-
anigriv imi place de tine, am facut TSH la tiroida si astept raspuns vineri.As vrea sa corespondam si pe maseger sau pe mail, cat despre relexoterapie nu am gasit in orasul meu , dar mi-am cumparat o carte si-mi pun sotul sa ma maseze la piciore unde suntdescrise punctele referitoare la fiecare organ in parte. te pupic....pa pa...
-
-
-
Si eu am fost diagnosticata de aproximativ un an cu sindrom anxios.
Am zile cand ma trezesc "agitata", cu emotii puternice, iar cand trebuie sa plec la serviciu deja incepe sa - mi creasca pulsul si fac extrasistole....
Cu greu depasesc aceste momente, ma rog sa ajung cat mai repede la servici//
Cateodata din senin incep sa respir mai greu si sa am o stare de slabiciune cu ameteala, dupa cateva secunde imi trece...
Am luat ceva xanax dar am renuntat si am incercat cu naturiste...degeaba, starile de rau nu au disparut, sunt disperata la 28 de ani nu mai pot avea o viata normala ca inainte, imi doresc un copil, dar cum in situatia in care ma aflu?
Este crunt, starile sunt groaznice....dar stiti voi.. -
Draga maria80, si eu as vrea sa cred ca miine dimineata ma trezesc si totul va fi ca in urma cu 6 luni, cand nu faceam crize de anxietate, dar nu cred ca e posibil, desi nu mi doresc nimic altceva mai tare. Din pacate, trebuie sa i dau dreptate psihologului, ca probabil o sa traiesc cu starea asta o viata intreaga, sper ca treptat reusesc sa o controlez mai bine, si, nedandu i atentie va disparea. Cat timp este o stare autoindusa, e clar ca puterea e in noi, dar cu cat vrei sa nu te gandesti mai mult la o chestie cu atat mai mult o faci.M am ingrozit la inceput cand mi a spus asta, dar treptat mi am dat seama ca are dreptate. Eu am incredere in psihologul meu, m a ajutat foarte mult ca in ultimele luni sa mi inteleg starile, sa nu mai cred ca o sfarsesc legata de pat intr un ospiciu, sa am o viata normala, chiar daca tulburata de anxietate din cand in cand.
-
Am o intrebare pentru restul fetelor care sufera de anxietate. De cand este anxietatea mai pronuntata am inceput sa ma indoiesc tot mai tare de capacitatile mele intelectuale, adica am impresia ca nu mai pot sa acumulez nimic, ca uit foarte repede, ca am probleme cu concentrarea. Vi se intampla si voua acest lucru?
-
Claupompi, sa stii ca si mie la fel mi-a zis psihologul si are perfecta dreptate.Aceasta teama ramane in subconstientul nostru si mai apare din cand in cand, dar atunci cand stim sa o controlam aceasta teama scade treptat in intensitate si toate gandurile negative pe care le ai nu o sa te mai sperie.Eu am probat in cazul meu si am vazut ca asa se intampla si am prins curaj.Si eu am incredere in psihogul meu chiar daca nu ma mai duc demult la el, am facut ce mi-a spus si m-a ajutat foarte mult.
-
Mi as dori si eu sa cred si sa existe un leac miraculos, care sa ne vindece pe toate, dar din pacate... Am vazut ca fiecare isi alege o cale prin care crede ca se va vindeca (reflexoterapie, credinta, medicina naturista...) cred ca cel mai important este sa intelegem de unde ne vine starea, care este cauza si poate asa ne dam seama si cum sa ne calmam crizele si momentele proaste. Nu spune nimeni ca toata lumea trebuie sa mearga la psiholog, daca nu credem ca ne face bine si nu credem in ce ne zice (mai ales daca nu zice ce vrem sa auzim, pentru ca la inceputul sedintelor si eu voiam sa aud ca voi fi ca noua in scurt timp). Uneori si eu am fost circumspecta, dar multe dintre lucrurile discutate la inceputul terapiei, s au confirmat pe parcurs, asa ca am ajuns sa i dau dreptate psihologului.
-
