Din dragoste de bebelusi
-
2 0Mesaj şters de administrator
-
Pt educarea unui copilas trebe nervi de fier. E nevoie de ton ferm si sa nu i se dea ce cere cand face crize, altfel, acestea nu se vor atenua, ci accentua. Experienta proprie. De cate ori nu o luam pe fie-mea pe sus, fiindca urla din toti rarunchii ca ea nu voia sa plece din parc dupa 4 ore...
cale lunga drum de fier cu educatia copiilor din generatia tembelizorului si a calculatorului. Partea buna e ca roadele se vad in cativa ani, cand merge la scoala si are alte preocupari. -
dancing_fawn said:Hai ca am pus si eu de curiozitate un episod din Mashka si Mishka, Justin e neclintit, acum se uita deja la al treila episod.
)) Sunt in rusa, nu intelegem nimic, dar sunt mortale si se pare ca i-au captat atentia! Multam de pont, Joplin! 
))
este si in limba engleza, Dancing!
e primul"serial" urmarit de micuta mea
-
Am intrat de curiozitate sa-mi mai amintesc de perioada cand copilul meu era mic (acum are aproape 10 ani). Ceea ce citesc ma uluieste. Singura mea problema a fost mancarea: nu voia sa manance mai deloc, si nici acum nu e mai mancacios. Din cauza asta eram stresata. A mai fost o perioada grea, dar nu cine stie ce in perioada colicilor. De fiecare data cand imi era mai greu ma gandeam la bunica mea. Ea cum a reusit sa nasca, creasca, educe 7 (sapte!!!) copii??? In conditiile in care nu avea aragaz, frigider, masina de spalat, curent electric, biberoane, scutece (de panza, nu pampers!)! In conditii de razboi si foamete (erau anii '39-'47). Cum au reusit sa supravietuiasca si sa fie la randul lor parinti si bunici? Ea cred ca nu si-a pus niciodata intrebarea daca e mama buna sau nu, daca a facut corect diversificarea alimentara, daca sanii au suficient lapte etc. Si totusi a reusit sa-i creasca pe toti. Cum ma gandeam la ea imi treceau temerile.
Ca ea au fost milioane de femei. O prietena a mea imi povestea de bunica sotului ei care a avut 9 copii si a ramas vaduva la 36 de ani! E perfect lucida, are toti dintii in gura la 98 de ani!
Acum avem doar un copil, maxim doi, aveam toate facilitatile inclusiv sterilizator de biberoane, incalzitor, sistem de avertizare si ne plangem ca e greu, ca bebele are crize de nervi, ca nu asculta, ca mai stiu eu ce.
Educatia incepe acum, nu-i lasati sa devina santajisti si sa dispuna cum vor de timpul si nervii vostri. Lozinca este "bland, dar ferm". Cand ai zis nu, este nu. Nu procedati ca atunci cand urla mai tare sa-i indepliniti toate poftele. Daca tata se supara pe copil sa fie suparata si mama, nu sa-l ia in brate ca atunci copilul nu mai intelege nimic. Ar mai fi multe de spus dar astept sa dati cu buzduganul. -
joplin said:
Dacing si musiu are fixuri d-astea: sa mearga pe bordura, sa tropaie pe un anumit canal din parc (nu mai zic ca intr-o zi era o mica balta si s-a aruncat in fund sa se balaceasca mai bine), nu suporta in casa sosete pe picioare.Mămicilor, asta este vârsta, așa se întâmplă peste tot în lume, it”s a classic
https://www.youtube.com/watch?v=PN-MjUC4f9k
-
Scorpion112, și eu ma gândesc de multe ori la ce ai spus tu. Noi nu am fost niciodata o familie numeroasa, dar uite, soacra-mea a crescut 4, timp în care mai mergea și la serviciu, mai spala și de mana în curte, mai făcea și piața ca sa hrănească atâtea guri inclusiv pe barbata-su, în condițiile în care nu se punea problema de bona la vremea aia. Ii lasa și singuri în casa și aveau grija unul de altul. Se uita saraca tare chioras la mine când povestesc ca traumatizeaza fi-miu un cartier întreg când prind curaj sa fac și eu un dus -
Fetelor am o maaare problema cu Rebecca.
Cam de o saptamana incoace ma confrunt cu o serie de plansete interminabile, urlete, tipete, crize de nervi, din partea ei, a fetii. Nu mai suporta pampersul. Asta nu ar fi o problema, m-as bucura enorm, dar nu spune cand face pipi. Foarte rar se intampla sa se puna ea singura sau sa spuna. Ma duc la ea intruna o intreb daca face pipi, spune ca nu, iar dupa 5 minute face. Aseara a fost mai rau, a dormit la funduletul gol, nu a mai vrut nici strampi, nici pantaloni, nici chilotei. Nu stiu cum sa reactionam, nici eu, nici mami...am observat ca daca tati ridica tonul la ea , mai tace. Dati-mi un sfat, o idee. Maine ar trebui sa o duc la camin si nu stiu daca educatoarele o vor primi daca ea nu spune cand face pipi. Nu stiu de unde am atata rabdare si calm efectiv aseara ma durea burta si capul de la supararea si nervii care ii aveam. Ce ii pot face? Va cer ajutor si ceva idei, va rog mult
Acest mesaj a fost editat de către Poky: -
-
just_someone said:Scorpion112, și eu ma gândesc de multe ori la ce ai spus tu. Noi nu am fost niciodata o familie numeroasa, dar uite, soacra-mea a crescut 4, timp în care mai mergea și la serviciu, mai spala și de mana în curte, mai făcea și piața ca sa hrănească atâtea guri inclusiv pe barbata-su, în condițiile în care nu se punea problema de bona la vremea aia. Ii lasa și singuri în casa și aveau grija unul de altul. Se uita saraca tare chioras la mine când povestesc ca traumatizeaza fi-miu un cartier întreg când prind curaj sa fac și eu un dus
Eu de 3 zile ziceam sa fac un dus dar cu crizele fiemii imi pierea orice chef, mai mult de atat , incercand sa o conving sa puna pampers , oboseam. Cine mai avea chef de dus? -
dancing_fawn said:Joplin, don't get me started! Ca am mult de scris pe tema asta!
))
Stam PROST cu nervii!) Ei sunt acum la varsta la care tatoneaza terenul, sa vada pana unde se poate intinde coarda. Justin se enerveaza repede daca vede ca nu-l las sa faca ceva, urla, tranteste cu orice ii pica in mana. Daca nu ii dau ceva ce ii trebuie sau nu ghicesc ce ii trebuie (ca nu stie sa zica ce vrea, intinde mana si zice mama) iar se enerveaza. Imi da si palme. 
La asta trebuie sa lucrez, ca ma altoieste de numa. Si cand il tin de mana sa nu mai dea, mai tare se enerveaza. Aici nu prea stiu cumsa gestionez, ma cam depaseste si ma enervez si eu... Am observat ca cu tati nu prea ii merge, ii zice ferm "nu-i voie" si se opreste. La mine, oricat as incerca, nu merge!
Dancing am aceeasi problema cu Rebecca. Cand incepe sa dea, o tin de maini, o tin cat o tin , i dau drumul si se loveste singura peste picioare, plange, urla dar cand vine tati la ea, nici nu e nevoie sa zica ceva, si se potoleste. Mami nu i-a permis niciodata sa dea in ea si o tine de maini. Culmea e ca inainte de a ajunge eu acasa, in Romania, Rebecca era inger de copil. Acum..e exact invers. Nu am rasfatat-o, o mai altoiesc cu o palma la fundulet, nu ii dau drumul la desene, chiar nu o rasfat. Nici daca o rasfatam nu era asa -
-
-
Si eu si mami suntem cu ea si incerc diferite metode de calmare. dar parca in zadar. Nu stiu de ce s-a facut asa rea. Am impresia ca un drac de vecina de langa noi face farmece. Poate o sa ma considerati nebuna dar azi dimineata am dat cu agheasma si fetita s-a mai potolit nu mai urla in sfarsit am convins-o sa ia pantaloni pe ea si e mult mai calma si mai maleabila.