Multi dintre noi au jurat sa isi iubeasca partenerul/partenera "pana cand moartea ii va desparti", dar atunci cum se face ca multe cupluri ajung sa nu se mai iubeasca, cum ajung sa sufere?
Acum ceva timp, am citit cateva randuri scrise de Dragos Bucurenci, in care dezbatea problema suferintei femeii parasite, dar si a barbatului parasit. Cred ca multe dintre Eve s-ar regasi in acele randuri...
Chiar asa, cine sufera mai mult dupa un abandon? Barbatii sau femeile? Nu cred ca putem pune etichete, mai ales cand este vorba de sentimente. Poate stii si tu cum e sa ajungi la capatul rabdarii, sa simti ca iti pierzi mintile, ca nu mai rezisti. Nu iau partea nimanui si de aceea cred ca si barbatii pot ajunge in acest punct, deloc placut, al vietii lor.
Ce a facut Oana cand a fost parasita? "Pai, intai de toate, am sters numarul lui de telefon, adresa de mail si orice urma care m-ar fi putut duce cu gandul la el. Mai greu a fost cu sentimentele pe care nu mi le-am putut reprima pentru o perioada lunga, foarte lunga de timp. Viata mea a fost cu susul-n jos foarte mult timp. Dar, gandindu-ma la perioadele urate pe care le-am trait alaturi de el, chiar daca au fost putine, am gasit puterea ca, incet, incet, sa trec peste, sa imi revin. Suferinta a fost una interioara, mocnita, care mi-a afectat foarte mult stima de sine. Totusi, cred ca si barbatii sufera, dar doar daca sentimentele fata de persoana de langa sunt puternice, adevarate."
Uneori, nici momentele fericite petrecute impreuna nu mai conteaza, pentru ca durerea provocata de un abandon poate anula tot ce a fost frumos. Mirela isi aminteste de o replica, a fostului iubit, pe care acum, la ceva timp dupa ce a fost parasita, o considera foarte amuzanta: "'Vei ramane cu clipele frumoase petrecute impreuna. Acestea nu te vor ajuta sa treci mai usor peste aceasta despartire?' Aceste cuvinte m-au lasat masca si m-au ajutat foarte mult sa il sterg din mintea mea pe el. Uneori, barbatii te ajuta, prin penibilitatile pe care le debiteaza, sa iti curme suferinta despre care credeai ca va dainui in sufletul tau foarte mul timp.".
Atat femeile cat si barbatii pot parasi dintr-o toana, pentru ca asa au chef sau dintr-un capriciu. Cine sufera mai mult? Cel ale carui sentimente sunt mai puternice.
Mihai imi spune ca a parasit si a fost parasit. Atunci cand a parasit, s-a simtit energizat: "Nu stiu, e ceva in natura noastra: cand abandonam un teritoriu cucerit, tindem sa plecam plini de energie spre altul. Asta se intampla atunci cand sentimentele pentru femeia parasita nu sunt puternice sau sunt aproape inexistente. Unii parasesc si din orgoliu, dar aceasta motivatie imi pare o prostie, pentru ca atunci cand iubesti nu exista orgoliu".
Si lui Mihai i s-a intamplat sa fie parasit: "A fost... ufff. Mi-a fost greu mult timp, foarte mult timp. Si acum, cand sunt melancolic, ii mai trimit cate un sms. Si nu e vorba de orgoliu ranit sau ceva in acest gen. Tin foarte mult la ea si ajunsesem sa o iubesc. Poate o mai iubesc inca... Deci, 'si baietii plang cateodata', iar uneori sufera mai mult decat si-ar putea imagina orice femeie. 'Un barbat adevarat nu plange niciodata' - asta e o prostie pe care niciun barbat si nicio femeie nu ar trebui sa o creada".
Suferinta nu face diferentieri
Si eu, ca si Bucurenci, am intalnit multe femei devastate fizic, psihic si social de un abandon, femei cu privirea pironita in hau, cu fata botita, schimonosita de plans si durere, naucite de ceea ce li s-a intamplat, tintuite la pamant, cu un nod in gat la fiecare lacrima prelinsa pe obraz... Insa, am intalnit si barbati cat muntele plangand precum copiii, cu inima franta, marcati de disperarea abandonului, cazand in genunchi de durere, zdrobiti de suferinta...
Femeile sufera mai mult decat barbatii? Nu cred. Om fi noi reprezentantele sexului slab, dar asta nu ne ofera "privilegiul" de a fi mai suferinde decat un barbat abandonat, parasit. Atunci cand exista sentimente puternice, suferinta nu face niciun fel de diferentieri.
Un articol de Nicoleta Tarantus
Comentariile 1-50 din 134
Cum adica cat de mult? Sa spun ca as da orice ca sa fie ca in primii ani? Sa spun ca imi doresc zilnic sa mor pentru a nu mai suferii? Mai bine nu mai zic nimic.
mie mi se rupe inima cand vad un barbat care sufera din iubire. se citeste in ochii lui si in glasul lui cand iti povesteste cat de mult o iubea .
Dar de ce - te-a parasit? Vreau sa stiu in cazul cind, l-am parasit, cit de mult suferi?? Eu niciodata nu am fost parasita, eu sa parasesc DA, dar viceversa niciodata....:)
Attn: mariaeuph Da, ti se rupe sufletul cand vezi in ochii lui cat de mult o iubea .. dar what about noi femeile? ... Probabil ti se rupe sufletul pt ca vezi fff putini barbati sa fie asa expresivi .. si noi femeile, la orice chestie minora ne plangem si ne "aolim" .. Am fost parasita si am parasit .. doare .. si nu conteaza de ce parte esti - the "dumper" sau the "dumpee"
acum ma bucur. daca ma parasea acu 4-5 ani era rau, deaia nici nu cred ca ne-am despartit pina acuma, am tras singura, de o relatie care, stiam, vedeam ca n-are viitor. dar acum am ajuns la faza sa ma intreb: ce-i aia sa suferi dupa un afemeiat si nebun, care venea acasa, ca la hotel, doar sa manince si sa doarma? nu sufar! ma bucur! ptr MINE salutaro
Ti se rupe sufletul cand vezi un barbat plngand, dar lor nu prea le pasa cand tu plangi.De ce oare? Pentru ca ii doare in cot.In ziua de azi nu poti fi mult timp cu oricine, trebuie sa-ti alegi pe cineva cu adevarat perfect pentru tine, si din pacate e cam greu.
parerea mea este ca indiferent ca este vorba de o femeie sau de un barbat,de suferit cu totii suferim din dragoste pt ca in primul rind suntem oameni...si cred eu ca nu exista om sa nu fi suferit macar odata din dragoste.Eu cred ca cu aceiasi intensitate suferim atit noi femeiile ,cit si barbatii atunci cind iubestm si suntem parasiti sicu aaadevarat
parerea mea este ca indiferent ca este vorba de o femeie sau de un barbat de suferit cu totii suferim din dragoste pt ca in primul rind suntem oameni..si cred eu ca nu exista om sa nu fi suferit din dragoste macar odata.Eu cred ca cu aceasi intensitate suferim ,atit noi femeiile cit si barbatii atunci cind iubesti cu adevarat si esti parasit
Normal ca suferi. Dar uneori e mai bine sa se duca decat sa te chinuiesti intr-o relatie care nu are niciun viitor. Si nu te mai chinui intrebandu-te de ce si cum. Stiu ca stai cu lacrimile-n barba dar ...capul sus si repeta-ti in orice moment : suferinta trece si viata merge mai departe. Decat o suferinta in doi, decat sa vezi doi oameni nefericiti care trag de o relatie, mai bine te educi. Si capul sus!
barbati nu cunosc suferinta ei nu traiesc cu ziua de ieri pt ei relatia este sentiment de siguranta au siguranta ca totul este al lor.nu merita nici un barbat iubit cu totul.fericirea nui pe vecie iar barbati stiu asta pt ca ei au inventat suferinta.
Da Oana are perfecta dreptate sufernta e una interioara care doar tipul o va sterge iar barbatii vor suferi doar daca sentimentele au fost sincere fatza de persoana de langa el .Dar cum cei mai multi barbati sunt niste mitocani ,vorba ELENEI CARSTEA ,nu sufera chiar ii enerveaza durerea fetei sau ii amuza ....pentru unii barbati despartirea este o distractie si suferinta celui de langa el la fel.Dar stiu ca exista un Dumnezeu si vor primi cu aceeasi moneda doar trebuie sa aibe rabdare ,sa astepte ca nu s-a inventat inca fericirea vesnica .....sunt pornita ca si prietenul ,fostul nici nu stiu cum sa-l numesc meu are chip de om si suflet de animal
Dana aceeasi situatie am avut-o si eu .Eu am tras ca sa mearga relatia si a durat ani buni dar fara implicare sufletesca ,doar arta teatrala ,minciuna sub falsa lui aparenta de om calm cu figura de milog care timp de ani buni a venit la mine ca la hotel lipsit de griji si responsabilitati .......avea si el el pe maicasa si sorsa de parca era insurat cu ele ....vroia sa le dea lor si anii mei ,si sufletul meu si tot ce am eu.Decat cu asa om mai bine singura ....pentru ce sa fuferi pentru batjocura altora ???Singuratatea e o boala grea dar vindecabila trebuie doar sa gandim pozitiv si sa ne pretuim pe noi insine .
Hai sa recunoastem, voi fetele vreti un barbat "responsabil" care suna mai bine decat o adevarata vaca de muls. Siguranta vrem cu totii, atat barbati cat si femei, din pacate voua nu va pasa cand il parasiti pe tip daca nu va poate oferi si nu isi doreste copil responsabilitati, etc, chiar daca va iubeste cu tot sufletul.
adevarul ca barbatii nu arata intotdeauna ceea ce simt cu adevarat si isi dau foarte tarziu seama de ceea ce au langa ei. si sa stiti ca si noi suferim si poate chiar mai mult decat o femeie. si mie imi e foarte greu, dupa 5 ani in care a cam tras de mine in relatrie m-a parasit, sufar enorm dar mi-a luat prea mult timp sa imi dau seama ce aveam langa mine :((((
as putea spune k nu cred k exista multi barbati care sa sufere pt o femeie...majoritatea celor pe care eu i-am cunoscut le facea o deosebita placere sa para sensibili...desi erau total inexpresivi in interior.
Habar n-aveti cat sufera barbatii . Si nu e numai cazul meu care de luni de zile plang zilnic cate o ora cel putin chiar si la serv. Habar n-aveti, va dati cu parerea ... sa fie o parere. Asa cum nici noi probabil ca nu intelegem instinctul matern.
hhmmmm....de la un timp ei nu mai inseamna cine stie ce chestie pentru mine....dupa 2ani impreuna...imi dau seama ca nu am ramas doar cu o suferinta enorma...nu mai suntem impreuna de 6luni....dar tot nu ma lasa in pace...ma deruteaza mereu...se joaca doar cu mine,cu mentalitatea mea si nu in ultimul rand cu sentimentele...am platit mult prea mult pt ca nu am avut o data incredere in el...iar el acum se razbuna...nestiind ca eu si acum platesc cu lacrimi pt aceasta chestie....dar el nu isi mai aduce aminte cate mi-a facut....dar in schimb se crede indreptatit sa comita anumite fapte "ceva firesc pt el"...pacat ca au fost si vremuri frumoase intre noi..:-j...dar au trecut...si dupa 6luni tot nu reusesc sa il uit....imaginea..si parfumul lui...ma pandesc la orice pas...:(:(:(:(....nu fitzi fraiere fetelor...sa nu patziti ca mine ;)....
Eu am avut o perioada lunga din relatie 6 ani si 2 luni si urma sa ma casatoresc cu ea o iubeam la maxim si dintr-o data sa o gasesc cand vin de la servici cu altul in pat ...... mi sa rupt sufletul..... vre-o 3 luni am plans in continu.. si la catedrala la timisoara am fost sa ma linistesc si acolo am plans nu am avut stapanire de loc au fost prea puternice sentimentele mele fata de ea....viata asta de rahat..... scuze de expresie, dar nici acum nu mi-a trecut pe deplin suferinta.... nu stiu ce sa mai fac pe viitor ca sa nu mai sufar in mine ca o sa ajung sa ma auto distrug. Multumesc si o Zi Placuta la toti.
nu tre sa judeci asa pt ca tu nu ai fost si nu esti in postura asta de a suferi ca femeiile in general sunt facute sa faca sa sufere uni dintre noi barbati ca nu meritam asa ceva. Asa ca nu mai judeca gresit ca nu este bine sa judeci ca o sa fii mai aspru judecata de dumnezeu.
...fiecare sufera mai mult sau mai putin, tine de personalitatea fiecaruia, de modul de a percepe lucrurile, parerea mea este k nu poti spune k femeile sau barbatii sufera mai mult..
am suferit am fost cu un baiat 6 ani nu pot spune ca am trecut peste dar incerc nu inteleg atitudinea unor baietzi ii faci totul pe plac ii esti fidela si prefera o arivista de ce oare ...si ma intreb oare sufera si el macar pe sfert cat am suferit eu nushh ce sa zic dar nu prea cred ca uni baietzi sufera
defapt`..nu styu sigur` daca sufar mai mult` ca ea`...dar` uitandu`ma la comportamentul` care`l are si la cum vorbeste`..cred ca eu` sufar mai tare decat` ea`...desi` eu am fost` cel care a generat` cearta`.. care a dus la despartire`...
foarte interesant acest articole
barbatii nu sufera deloc punct,mi-am dat seama cam tarziu dar macar acum stiu despre ce e vorba si cum sa reactionez in continuare. Sa nu va mai plangeti degeaba aici pe forum ca nu va cred la barbati ma refer.
toata lumea sufera mai mult sau mai putin .......* toti au un suflet si o inima care doare
atat eu cat si el suferim pentru ca nu suntem unul langa altul,,,,,,,,,doar ca el este prea orgolios,,,,,,dar nusi da seama ca iubirea mea pt el se va raci daca o va mai tine mlt asa........stiu ca ma iubeste.iar eu al iubesc mai mlt ca orice pe lumea aasta.........dar nu stiu cesa mai cred........mam sat pana peste cap de figurile lui ,cred ca e mai bn sal uit si sami vad de viata mea,,,,,,,,,doar ca e greu de fac pt ca avem si un baietel ampreuna
Va salut si sper sa treceti usor peste perioada de "doliu" atat barbatii cat si femeile. nu putem spune cine sufera mai mult, barbatii sau femeile, depinde cine pe cine a iubit mai mult si cine pe cine a parasit. povestea mea este complicata ar trebui sa scriu aici o luna. Dar hai sa fac un sumar. Tocmai am fost parasit de sotia mea inainte de sarbatori, stiu ca m-am iubit foarte mult si eu inca o mai iubesc foarte mult, insa ea nu stie si nici nu o sa afle. Pot spune ca cand sa produs ruptura am pland 4 zile si 4 nopti incontinu nu am mancat si nu am dormit. deja deliram nu mai traiam intr-o lume reala, totul era haos si nici durerea iadului nu se compara cu ce a fost in sufletul meu si inca este. mi-am terorizat prietenii si familia cu vaitatul meu, nici nu mai stiu cine a fost de vina si nici ni mai conteaza. asa ca femeilor nu mai spuneti ca barbatii nu sufera. eu am trecut prin multe in viata desi am doar 28 de ani. insa toate trairile adunate inclusiv moartea tatalui meu,( repet) toate adunate nu au fost atat de dureroase. Dar asta e viata si trebuie sa intelegeti si voi cum am inteles si eu ca nu este nimic personal. PS (singur te nasti si singur mori) am dreptate? :) ganditiva
zici sa nu ne mai plangem noi pe aici ca nu ne crezi. da de unde stii tu ce este in inima si sufletul uni barbat? ai fost barbat cumva? nu exista regula, si barbatii plang cu lacrimi de copil, nu doar femeile. eu am deja 4 luni de la despartire si inca sufar enorm. insa daca s-ar intoarce la mine nu as primi-o. sa stiu ca mai plang inca 2 ani si tot nu o primesc inapoi. si ATENTIE nu ca am fost inselat, pentru ca nu am fost, cel putin nu am prins-o eu si nici nu cred ca era in stare de asa ceva. chiar nu era genu de femeie. insa nu o pot primi inapoi dupa cata suferinta mi-a provocat. PREA MULTA. viata este scurta si cand cineva ati provoaca suferinta pe o perioada de la 1 luna pana la cativa ani, parerea mea este ca nu merita sa al/o accepti inapoi. trebuia sa fie cu tine sa te faca fericit sau fericita nu sa ati coboare iadul in cap. Si sunt multi si multe care spera la ceva mai bun si renunta la partener insa cand sunt dezamagiti au tendinta(MAJORITATEA) sa se intoarca la fostul partener. pai si atunci asta ce este????????? Iubire sau ............! aaaaa si inca ceva, majoritatea aici se plang femei si barbati insa ati uitat ceva dragii mei. de ce va vaitati doar ca ati fost parasiti? de ce nu povestiti si de neplacerile ca sa nu zic altfef pe care in le-ati produs fostului partener???? aaaaa?? negare. nu a fost vina mea! ba a fost si a ta. eu recunosc ca am gresit in relatia pe care am avut-o insa nu atat de grav incat sa fie necesar sa ne despartim. insa ea nu recunoaste :). cred ca la noi realul motiv al despartirii a fost ca nu eram pe placul familiei ei din motive de interes. Va doresc numai bine la toti.
E greu , e foarte greu sa fii parasita cind nu stii pentru ce sa intimplat asta , cind nu ai nici o explicatie din partea persoanei iubite off.................e tare greu!
fratilor exista barbati care intradevar sufera si voi femeile va bati joc de ei fara a va da seama nu aveti idee cat de nasol e sa sa iubesti o femeie si sa o pretuiesti mai mult ca mama si tactu si dupa sa iti dea un sut in cur si sa te trimita la alta...pnm cel putin eu am trecut prin asta si am vazut cum e ....aveti grija ;)
vad pe aici barabati care zic k plang din cauza unei femei pe fiecare zii sincer ma-ti facut sa rad cu lacrimi :)) cum sa suferi din cauza unor parasute ?
Sunt un barbat care a suferit si el dupa persoana iubita nu este adevarat ca barbatii nu sufera sufera si ei la fel ca si femeile dar orice om dupa ce a patit asa ceva trebuie sa se ridice si sa o ia de la capat pentru ca undeva va gasi perechea care iol merita sau care o merita depinde cum intelege fiecare ce vreau sa spun sa nu va lasati niciodata si sa plangeti nu stiu cat timp dupa cel sau cea care v-a parasit nu merita daca nu a stiut sa va aprecieze si daca considerati ca dumneavoastra ati facut totul ca s fie bine nu aveti nici o vina si daca celalat nu a stiut sa aprecieze tot ce ati facut pt el chiar nu merita sa suferiti. Asta e ideea mea sper sa inteleaga toata lumeaa ce am vrut sa spun este doar un sfat nu spun ca nu trebuie sa fim sensibili si sa plangem sa ne descarcam sufetul dar poate ca respectivul sau respectiva chiar nu ne-a meritat. Eu am fost parasit dupa mai bine de 9 ani 5 impreuna si 4 casatoriti dar nu e capatul lumii imi gasesc eu pe altcineva care sa ma merite si sa ma aprecieze cu adevarat pana cand moartea ne va desprati pt ca acuma chiar stiu ce anume sa caut la marea arta si sigur voi gasi nu imi fac probleme ca nu imi voi gasi adevarata iubire pentru toata viata.
Si eu am fost de cateva ori parasita si am suferit foarte mult!Numai eu stiu cat de greu mi-a fost insa pana la urma sa intors inapoi si l-am iertat ptr ca il iubeam prea mult iar acum mi-e teama din nou ca m-ar putea parasi iar daca se va intampla cred ca as murii...
sa fim seriosi..daca au fost doar barbati care nu au avut sentimente adevarate bineinteles ca nu au suferit..un barbat care iubeste cu adevarat o femeie sufera si inca cum...incearca sa o renege sa o uite sa o urasca dar nimic nu va sterge acea suferinta.chiar si daca se implica la putin timp intr-o relatie va fi vai si amar de sentimentele noii cuceriri pt ca el se va gandii tot la fosta asta daca a iubit-o cu adevarat..da am patit-o si eu am prins-o cu altul, am iertat-o ca pe urma sa imi spuna acum recent ca nu mai merge si sa aflu ca de fapt se intalnea cu altcineva si a luat legatura cu prima dragoste a ei cel care isi batuse joc de ea...si barbatii si femeile sunt animale..parasesc si sunt parasiti..ca si viceversa...rar barbati capabili sa iubeasca enorm si fara limita si mai rare femei care sa iubeasca enorm si fara limita..fiti iubiti/iubite.
si da am avut si eu parte din vina deoarece sa spunem ca am neglijat-o in ultimale 2 luni...dar cand iti schimbi anturajul iei o noua atitudine si vrei sa incepi o viata noua normal ca se va ajunge la asta...cand tu te superi si esti trist ca ea e suparata/trista si sa vezi ca nu mai comunica cu tine si comunica cu persoane cunoscute tie,si cand aflii lucruri nu tocmai normale dupa ce te-ai despartit cum sa nu o urasti?o ura conectata la iubire teama,singuratate,e mai bine ca s a intamplat acum chiar daca au trecut aproape 3 ani decat mai tarziu..orice sut in fund e un pas inainte..cineva acolo ma asteapta nu disper..suferinta a fost mare acum1 an cand am iertat-o dupa ce m-a inselase..am ajuns la concluzia ca o persoana daca te inseala sunt 90% sanse sa o faca din nou..si din nou mi-a fost dovedit acest lucru..Nu mai exista iertare odata ce ai fost inselat.pt ca pur si simplu o va face din nou mai devreme sau mai tarziu..oricum experienta aceasta m-a facut sa imi pazesc mult mai bine inima si sa nu ma mai deschid asa repede..sper ca ea isi va gasii alesul si ca va avea o viata mai buna..daca se va intampla contrariul nu ma va face decat sa fiu nepasator si sa ii plang de mila..dar de primit inapoi nu are rost..stii zicala...daca te inseala prima data e din vina ei..a doua oara e din vina ta..gata deja m-am destainuit prea mult..m-am descarcat in fata voastra..multumesc.
Eu pana acum am suferit de multe ori.Si de fiecare data trebuia sa fac cate o prostie.Incercam sa imi tai venele sau luam o doza mare de pastile dar pana la urma mi-am dat seama ca daca mor nu castig nimic si ca baieti mai sunt o gramada.Si am trecut peste toate.su sunt bine.asa ca fetelor nu mai puneti suflet la un baiat ca nu e bine si sa nu incercati ce am facut eu.
Heloo! Suferinta NU e o virtute si e putin caraghios tonul folosit de mai multi dintre cei ce au scris pe acest site, ca si cum ar fi un concurs de suferinte. E adevarat ca o dragoste autentica poate avea ca revers o suferinta puternica atunci cand sunt motive-pierderea fiintei iubite, suferinta prin care trece acesta, etc- dar nu plecati de la premisa ca automat intensitatea suferintei e si masura pentru adevarul dragostei si profunzimea acesteia. De multe ori suferinta de genul asta e provocata de alte motive-chiar egoiste uneori - si poate indica o insuficienta maturizare psihica, deci un lucru negativ. Poate fi vorba despre o labilitate psihica -cum spunea Ortega Y Gasset cine dispera din cauza dragostei si se gandeste la lucruri necugetate, cel mai probabil ar face la fel si in cazul altei pierderi suferite, spre exemplu daca ar pierde o mare suma de bani. In multe cazuri , multi nu sunt in stare sa se bucure cu adevarat, sa aiba niste trairi intense pozitive, si doar cand pierd motivul care i-ar fi putut face fericiti, au ca si compensatie o intensitate a sentimentelor negative. In unele cazuri,in schimb, da, suferinta poate fi expresia a unor sentimente cu adevarat autentice!
Nu exista cuvinte suficient de intelepte care sa aduca vreun dram de alinare celor care au fost parasiti, fie barbati, fie femei, in ciuda eforturilor inumane de a mentine armonia in relatie. Si eu sunt unul dintre "parasiti" , un "prost" cum s-ar spune, care s-a dedicat mult prea mult, pana la autoanulare. Stiu ca intelegeti ce vreau sa spun, voi, toti cei parasiti, abandonati, aruncati dupa folosinta, umiliti si lasati sa zaca in lacrimi si noroi pe marginea drumului. Singura solutie este iertarea. Sa ierti tot si sa poti intelege ca asa e ea/el. Ca atata poate. Ca asta este calitatea pe care o poarta. Ba mai mult, atunci cand nici macar nu stie/nu vrea sa realizeze aceasta despartire cu un minim de consideratie pentru sentimentele si suferinta celuilalt. Cand o face plangand alaturi de tine, suferind langa tine si incercand sa-ti explice ca nu poate. Pur si simplu nu poate ! Ca vrea de fapt ceea ce ii e rusine sa-si recunoasca si propriei persoane in oglinda: bani, marire de sine, imagine, respect, adoratie, putere s.a.m.d. Stiti la ce ma refer. Oameni slabi, fara vreo directie anume, a caror fericire e cladita pe cadavre, fiindca nu esti prima persoana careia probabil ca-i face asa ceva. Va rog din suflet, pe toti cei aflati, ca si mine, in aceasta durere inimaginabila, sa considerati ca un anonim, un „prost”, empatizeaza cu voi si va intelege durerea. Eu stiu cum e. Si va rog sa iertati, spre binele vostru. Incercati sa iesiti din voi insiva, imaginati-va cum va se scurge din voi intreaga voastra fiinta. Toate sperantele, durerile si toate gandurile. Ramaneti goi de orice fel de gand. Autoanulati-va, ca tot asta ati facut si pana acum. O sa ramana doar iertare si intelegere, mult mai multa forta si o seninatate. Durerea va ramane mereu insa o veti percepe din alt unghi, de deasupra celuilalt. Nu ati fost slabi, dimpotriva, ati luptat, in ciuda tuturor racelilor, jignirilor si indiferentei celuilalt. Acum, daca si iertati, va dati seama ? Nu e o rusine sa plangi dupa ce ai luptat atat si ai fost abandonat, fie ca esti femeie, fie ca esti barbat. E o rusine sa nu plangi. Pana si animalele plang. Incercati sa iertati. Doar asa se poate.
Hmmmm...... Chiar nu sunt de acord!
Atunci cand te indragostesti si iubesti tre sa iti asumi responsbilitatea si sa fii constient(a) ca vei suferi ,Eu cred ca cel mai de neiertat este minciuna cel putin pentru mine...
am si luat am si dat si am ajuns sa n mai stiu ce vreau , despartirile sunt la fel de fiecare data , si mai greu este cand te face persona care o vrei cu adevarat si o iubesti , visez ca este si acolo o fata pt mine sa suporte un nebun frumos :)))
sa fii parasita ....fara sa iti spuna inainte te iubesc....este greu de suportat...ai senzatia ca a uitat ceva sa spuna inainte de a pleca...si vrei sa vezi ca vrea sa vina inapoi....e orgoliu feminin care simte asta....e bine ca fiecare femeie sa fie mai pozitiva.,..sa asculte Cargo...Ploaia....si sa isi dea seama ce simte el dupa ce a plecat....si sa fie fericita ca cineva candva se mai gandeste la ea...si asta e partea pozitiva sa incepi o viata noua...si sa incepi cu timpul sa ai incredere in iubire si ceea ce inseamna te iubesc si respect....
Sunt baiat am 19 ani.. si pot sa spun ca sunt destul de matur fata de alti baieti si am descoperit ca iubirea este foarte greu de gasit .. am stat o perioada destul de lunga cu cineva si m-am trezit cu un pa.. pot sa spun ca mai bn cant.. sau fac altceva decat sa mai incerc.. iau o pauza.. am descoperit.. ca degeaba se lauda fetele asa de mult.. ca defapt nuj daca 1 din 100 sunt asa cum spun ele..
Nu stim noi cat si in ce masura putem cantarii suferintele unui baiat sau unei fete. Este o diferenta foarte mare in suferinta atunci cand cineva se desparte de o persoana pe care doar a simpatizat-o si este si mai mare suferinta atunci cand o persoana a iubit cu adevarat. De aceea este de preferat sa te gandesti bine inainte sa iti formezi un cuplu, ca nu cumva peste catva timp sa observi ca nu tine la persoana respectiva si o poti face sa suferi.
tot ce pot spune este ca, eu credeam ca e totul perfect,ea spunea ca nu ar putea trai fara mine.. imi scria scrisori a fost frumos pot sa spun ..ceva rar intalnit de mine..dar cu toate astea s-a dus.. si inteleg ca nu stiu sa aprecieze majoritatea.. si bun ai dreptate dar nu ai cum sa stii ..poate ca este o persoana ascunsa.. si asa va fii mereu..si ce am mai observat. prietenii strica totul.. mereu a stricat totul asta numai din cauza lor..majoritatea fetelor cred toate idioatele pnt ca cica sunt prietenele ei..si mai intervine un baiat si s-a dus totu.. ca mai zice si ala.. nu stiu cate abureli si gata..asa ca :D tu cred ca esti pro fete eu in mom de fata sunt contra si pot spune ca 99% mai au multe de invatat .... si stii de ce nu sufar asa ff mult? pnt ca m-am saturat de laudele lor ( sunt fata perfecta stiu sa ofer) si stie pe naiba .... pfff :))
Sunt 2 luni cand nu am mai pus mancare in gura si ma trezesc plangand in fiecare dimineata ... pot sa o spun sincer ca a fost si va ramane mereu primul baiat de care m`am indragostit ... 5 luni am fost cei mai fericiti,ne trezeam sarutandu`ne ... ne faceam cafelutza si stateam si povesteam anumite lucruri pe care nu cred ca eu aveam tupeul sa le spun cuiva ... dar el a stiut sa faca din mine cea mai deschisa persoana ... sincer acum daca ar venii inapoi cred ca as fi cea mai fericita ... l`as primii cu bratele deschise si as face orice numai sa stiu ca ii este bine ... as fi in stare sa imi dau si viata ... dar de multe ori m`am intrebat "oare merita un asemenea sacrificiu ? " el de cand il stiu a fost un baiat mai golanash iar eu invatzata de parintii mei sa fiu fata ordonata si mereu cuminte ... dar el putea face din mine tot ce vroia ... de fel sunt naiva si atunci cand iubesc uit de limite si nu mai imi pasa de nimic ... 99 % din timpul pe care l`am petrecut fara el a fost un calvar ... am incercat sa il uit cumplandu`ma cu un amic de`al meu dar totul a esuat deoarece eu nu ii puteam oferii dragostea de care avea el nevoie ... si ne`am despartit si cel mai rau e ca el inca stie ca sunt cu cineva si mi`a aratat ca il doare si ma intreba "cum ii poti spune ca il iubesti la o saptamana dupa ce ne`am despartit ? " nu stiu ce sa mai fac dar sincer il vreau inapoi ... imi vreau fiecare clipa inapoi .. fiecare sarut de buna dimineatza si de noapte buna ... fiecare strangere de mana si tinut in brate atunci cand imi era mai greu ... dar toate astea imi sunt imposibile deoarece el are acum pe altcineva cu care este exact din urmatoarea zi de cand noi doi ne`am despartit :( asta m`a indemnat sa ma cuplez cu cel mai bun amic al meu dar fara sa imi dau seama am facut cea mai mare prostie pe care nu stiu daca o mai pot remedia :( Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu ... e asa de dureros si atatea locuri in care imi aduc aminte de tot :((
dk vrei sa vb lasa id.. si te ajut eu.. am mai ajutat multe persoane sunt baiat si pot intelege
daca iubesti pe cineva asta nu inseamna sa-l accepti si cu bune si cu rele? sa accepti si calitatile si defectele celui/celei pe care iubesti? din cauza asta eu sunt pe pragul de a ma desparti pentru ca iubita mea tot incearca sa ma schimbe..si orice as face si orice i-as arata ca m-am schimbat.. ca sunt mai responsabil si mai maturi ea tot nu e multumita tot vrea mai mult si mai mult..
Nu credeam vreodata ca voi ajunge sa sufar dupa vreun barbat...pana pe la 17-18 ani luam viata in gluma,stateam cu baieti dar nu ma implicam emotional,nu cred k am avut relatii mai lungi de 4-5 luni :-j aveam impresia ca toti vor doar sex,eram rece cu ei...parintii mei mi-au dat anumite conceptii despre viata si au fost f exigenti cu mine,invatam bine,eram cuminte..in fine,nu vroiam sa-i dezamagesc :|...nu ma atrageau pustanii,vroiam un barbat serios...primul meu revelion fara familie :)..acolo l-am cunoscut.Au urmat alte multe iesiri cu prietenii comuni.Intre noi a fost un respect reciproc inca de la inceput,era mai mare decat mine si ma atragea personalitatea lui puternica...dar,era opusul celor pe care ii cunoscusem pana atunci,..era student la medicina si pt el cartea era pe primul loc si nu prea era vazut in compania femeilor desii avea 23 de ani...il placeam nespus de mult si simteam k si el are ceva pt mine dar... abia dupa un an si ceva am fost impreuna...terminam primul an de facultate si a urmat o vara de vis...in toamna am plecat cu bursa in Franta pt 6 luni..distanta ne-a apropiat si mai mult,vorbeam zilnic,..ce sa mai,simteam k traiesc!!!dupa 3 luni,a venit la mine..a urmat o saptamana de vis la Paris(acolo s-a intamplat marele moment din viata mea)..ne iubeam!!timpul a trecut,m-am intors in tara..dupa cateva luni in care nu mai facea nimic sa ma tina langa el,eu sufeream enorm.. mi-a spus ca ii pare sincer rau dar nu vrea sa ma mai chinuie pt ca el e rece cu toata lumea,nu se poate atasa de nimeni, k ii e mai bine singur,..au trecut 2 luni de atunci dar nici acum nu stiu ce s-a intamplat cu adevarat(stiu sigur k nu e vorba de o alta)...am suferit enorm,..plangeam pana nu mai stiam de mn,lipseam de la fac,ma imbatam...in speranta ca,doar doar voi uita tot...dar n-a fost asa,mai mult rau imi faceam...avem prieteni comuni care imi spun ca nu pare foarte fericit de decizia pe care a luat-o...ma-ntreb:oare chiar a simtit ceva pt mine sau toata "povestea de iubire" era doar in mintea mea??!!.. :(
Aveam 21 de ani cand l-am cunoscut..el 19. Am trait o relatie superba, fara certuri, non-stop impreuna, sex si distractie la maxim. Devenisem cei mai buni prieteni, stand nopti intregi de vorba despre orice. certurile erau minore de genul unde mergem, ce film vedem etc. A tinut 4 ani aceasta relatie pana cand am terminat eu facultatea (medicina veterinara tine 6 ani), el mai avand inca 2 ani de facultate..eram in aceeasi facultate dar ani diferiti. In vara cand am terminat mi-a spus ca nu mai stie ce simte pentru mine, ca vrea o pauza...mi s-a rupt inima in doua dar am acceptat( vroiam sa stea cu mine din iubire nu din mila). Mi-a zis ca sunt cel mai bun prieten al lui dar nu stie daca ma mai iubeste. Am incercat sa imi continui viata...plans non-stop, 10 kile date jos in 2 saptamani de ma zbura vantul la propriu..fantoma. El in schimb la 2 saptamani de la despartire avea relatie noua. Durerea mai mare a fost dupa despartire cand a inceput sa ma sune si sa imi trimita mail-uri cu cine se culca el, in ce pozitii, ce frumoasa e ea etc. Simteam ca innebunesc...cand ziceam ca mi-am revenit, brusc ma suna daca vreau sa vina in vizita la mine desi el avea pe cineva. Sunt un tip de 3 ani care ma iubeste asa cum sunt, care mi-a fost la greu etc. Insa tot ma gandesc de ce fostul s-a purtat asa de urat cu mine dupa ce ne-am despartit....el a vrut ruptura, nu eu...eu sufeream cand el se culca cu tot ce prindea.. Poate un baiat imi poate explica ce era in capul lui. Va multumesc pentru atentia acordata si capul sus!!
Posteaza comentariu