A percepe un partener bun sau un partener rau? Bun sau rau sunt judecati de valoare care nu pot apartine la modul obiectiv unui obiect psihologic. Caracterul bun sau rau nu poate fi perceput decat prin relatia cu o persoana. O casa nu poate fi buna sau rea, ci este asa cum o percepe cineva: o casa buna este o casa cu care cineva are o relatie "buna" sau una "rea". Nici partenerul tau nu este bun sau rau in mod natural, ci este un atribut al partenerului imaginar.
Axa bun - rau apartine imaginii interioare pe care o ai despre partener, ca femeie despre masculinitate si despre modul in care se arate un "barbat" pentru a fi un barbat pentru tine. Aceasta axa functioneaza in permanenta in cadrul unui cuplu. Inclusiv primul moment al alegerii, al intalnirii initiale intre parteneri pune in discutie la modul subconstient aceasta axa.
Alegerea unui partener are in vedere aceste trasaturi - nu tine de un caracter bun sau rau universal valabil, ci de modul in care percepi barbatul concret. Iti doresti poate un barbat romantic, care sa fie un adevarat print pentru tine. Acest barbat romantic il vei vedea ca fiind bun pentru tine.
Cu toate acestea poti constata ca te indragostesti de cineva care nu are nimic romantic in el si care este opus stilului pe care ti l-ai inchipuit. Romanele de dragoste sau filmele par a incuraja aceste elemente ale realitatii. Suntem in plin camp fantasmatic, in realitate poti intalni un barbat foarte autoritar pe care il asociezi cu o anumita stare (bine)cunoscuta tie din pruncie. Poti intalni un barbat autoritar, un barbat pe care iti vine sa-l definesti ca fiind "rau". Acest barbat reuseste sa ajunga in universul tau interior si sa iti confere repere pe care nimeni nu a reusit sa le mai realizeze.
Pe parcursul relatiei imaginea buna pare a se contura tot mai exact iar partile rele sau ceea ce ai cataloga drept rau trec in penumbra. Faptul ca "aspectele negative" nu sunt in prim plan nu inseamna ca ele nu exista iar in aceasta penumbra ele continua sa actioneze. In acest plan, imaginea rea capata forme la care campul tau constient nu reuseste sa ajunga, caci a ajunge la ele inseamna a crea o stare de disconfort.
Nu esti dispusa sa vezi ceea ce nu iti place, desi, in orice relatie, exista ganduri fugitive despre lucrurile neplacute. Incerci sa fii departe de ele si sa eviti sa le aduci intr-un plan constient focalizat. Din cand in cand ele sunt scoase la lumina prin mici reprosuri care par a fi inerente si peste care veti trece cu usurinta.
Este o etapa in care ai incredere in ceeea ce exista in viata ta iar multe din nevoile tale fundamentale sunt satisfacute. Sa presupunem ca aceasta nevoie importanta pentru tine este nevoia de siguranta - partenerul iti confera o stabilitate materiale si afectiva care te ajuta pe toate planurile ca si cum ar juca un rol terapeutic in viata ta.
Cat timp lucrurile stau asa, nimic din ceea ce poate fi "rau" nu poate sa te impresioneze. Poate ca prietenii ori parintii iti atrag atentia asupra unor trasaturi care ar putea sa te supere dar nu esti dispusa sa le vezi pentru ca tu stii ca celalalt are o incredere netarmuita in tine si reciproc.
Se intampla, insa, ca nevoile tale sa nu fie aceleasi la infinit sau ceea ce ai creionat fantasmatic (in plan imaginativ) despre el sa nu fie altceva decat o dorinta care s-a risipit aproape instantaneu la intalnirea cu realitatea sa. Doi parteneri au parcurs o foarte frumoasa poveste de dragoste (este opinia lor).
De cand s-au mutat impreuna ea a constatat ca este foarte departe de ea, ca nimic din ceea ce astepta de la aceasta relatie nu s-a intamplat. Ceea ce parea siguranta nu era decat o tendinta de a domina ca un semn al slabiciunii sale interioare.
Un fapt des intalnit este senzatia de minciuna - el ma minte. Minciuna in cuplu este de foarte multe ori o neimplinire a ceea ce este "bun", asteptarile unuia nu sunt indeplinite de celalalt, astfel incat senzatia de minciuna capata cu usurinta sens.
Ai senzatia ca ai fost mintita - iar minciuna fundamentala consta in aceea ca ceea ce a fost imaginea buna a partenerului s-a concretizat in ceva opus-. Ori poate iti placea de el pentru ca era un "copil" de care puteai sa ai grija. In fapt nu era decat o stare de depresie, de pasivitate care acum iti scoate peri albi. Simti nevoia sa faci dragoste cu el dar constati ca starea de satisfacere pe care o asteptai ramane un vis la care nu poti ajunge decat prin masturbare.
De obicei, schimbarile nu sunt atat de puternice si nu atat de nete. Dar caracterul bun sau rau al partenerului continua sa fie prezent in viata ta interioara ca un reper important pentru ceea ce reprezinta viata de cuplu in ansamblu si tu, in mod special.
Axa partener bun - partener rau este fundamentala cand se ajunge la o stare de dezechilibru in viata cuplului. La un moment dat, poti sa ajungi sa ai o relatie simultana cu doi parteneri care sunt concretizati de acelasi partener real - unul bun care iti satisface o parte din nevoi, care iti asigura concretetea tandretei si a nevoii tale de stabilitate si un altul foarte dispus pentru a te parasi, in care nu ai incredere, in care lucrurile sunt destul de amestecate.
Este o satare foarte intalnita in cuplurile care manifesta certuri frecvente dar care cotinua sa locuiasca impreuna. Cand vorbim de aceasta situatie o putem considera si un fel de moment al realitatii - este o caracteristica in sine ca oamenii au astfel de stari - ei sunt si buni si rai dar fiecare trasatura din ei exista pentru ca exista cineva, un eu care le intrepreteaza ca atare - aceasta este o trasatura buna iar acesta este trasatura rea.
Functionarea concomitenta a acestor doua imagini coreleaza cu doua stari emotionale - una apropiata de iubire si o alta, apropiata de ura, antipatie. Faptul ca exista aceste doua stari iarasi nu este o tragedie. Nu exista numai atractie si numai poduri de flori intre doi membrii ai unui cuplu, ci exista si lucruri "urate", certuri, momente de ura.
Nu poti iubi non-stop asa ca, daca ai un partener fata de care simti din cand in cand ura, aceasta nu este decat o proba de realism si de sanatate psihologica. Problema sanatatii psihologice a cuplului apare atunci cand tu si el sunteti pusi in situatie de a face ceva cu aceste stari. Reusesti sa faci ceva cu aceata stare de iubire - respectiv de ura- sau doar le constati sau incerci sa treci peste asa ceva.
Cand acest clivaj "bun - rau" este format, vei incerca ca partenerul rau sa-l compensezi printr-o alta persoana. Vei avea tendinta de a te completa cu un altul care sa conduca mai departe intr-un model imaginativ al partenerului rau. Multe din situatiile de relatii extraconjugale sunt generate de astfel de cauze. Aceasta alta persoana functioneaza ca un substitut pentru partenerul rau si sa te folosesti de ea pentru a explora sentimentele resimtite si reprimate pentru partenerul tau.
Aceasta imagine a partenerului rau poate sta la baza destramarii unor cupluri daca "raul" devine o stare universala. Dar, de cele mai multe ori, persoanele isi traduc aceste stari de "rau" intr-o structura de reprosuri, de nemultumiri, de certuri, in niste eterne si obsesive reprosuri pe care nimeni nu poate sa le suporte suficient de mult.
Axa bun - rau este foarte intalnita in psihoterapia de cuplu deoarece ea practic divide un cuplu in 4 entitati: ea buna, ea rea, el bun, el rau. Aceste 4 persoane functioneaza ca un grup care se intalneste si care incearca sa faca ceva impreuna. Un grup real isi permite sa gaseasca tot felul de strategii pentru a fi compatibili, chiar daca nu se inteleg intre ei si reusesc sa isi atinga scopul. Aici, intrucat nu vorbim de persoane reale ci de temeiuri reciproce, lucrurile merg tot mai greu pe masura ce incarcatura este mai complexa iar legaturile dintre cele 4 tot mai stabile si mai dificil de schimbat.
Strategiile cuplurilor sunt date de nivelul inconstient pe care il parcurg membrii. Sunt mereu preocupate de ceea ce simt, de ceea ce gandesc, de ceea ce sunt ei, dar, in acelasi timp, au foarte clar conturate motivele nemultumirilor lor. Insa, aceste nemultumiri nu sunt vazute ca fiind ale lor, ci sunt aruncate in ograda partenerului. In loc sa mergi spre tine, spre ceea ce simti, preferi sa gandesti astfel: "El este de vina deoarece vrea sa ma insele" ; "el nu imi acorda suficienta atentie"; "el nu are timp pentru mine caci este mereu la serviciu".
Aceasta axa este cu mult mai complicata decat pot reusi in acest articol si, inerent, voi reveni asupra ei, in saptamanile viitoare. Voi incheia atragand intr-un mod simplist atentia asupra unui punct pe care probabil simt nevoia sa-l subliniez mereu si mereu - partenerul tau nu este in mod natural bun sau rau, ci este ceea ce tu vezi la el. In functie de ceea ce vezi si simti fata de el vei reusi sa lucrezi pentru a-ti creste cuplul sau, dimpotriva, pentru a-i spori starea de slabiciune.
© Copyright:
Azi il iubesti, maine il urasti
A percepe un partener bun sau un partener rau? Bun sau rau sunt judecati de valoare care nu pot apartine la modul obiectiv unui obiect psihologic. Caracterul bun sau rau...
Comentarii (3)
Am o relatie de 3 ani si jumatate.suntem impreuna(la el acasa de obicei) in timpul saptamanii pt ca in week_end sunt la facultate.relatia noasta este foarte frumoasa, ma simt bine cu el in pat fiind si primul din viata mea dar,intotdeauna exista un dar,ma minte mai mereu.la inceput a fost totul ok pana am aflat prima minciuna,apoi au inceput reprosurile din partea mea si neincrederea, pt ca nu as putea sa mai am incredere in el nu...? mia zis ca nu se va mai intampla dar au urmat minciuna a doua, a treia si banuiesc ca vor continua la nesfarsit iar eu nu stiu cum sa fac sa il uit . am incercat sa ma despart de el de vreo doua ori dar simt ca nu mai am viata cand nu ii aud vocea macar. singura mea greseala este ca nu i_am mai lasat libertate prea multa , nu l_am lasat sa iasa la disco sau cu baietii si nici macar sa mai consume alcool.credeti ca eu il imping catre minciuna ?
Am o relatie cu iubitul meu de 5luni jumate si acum 2 zile am aflat k ma mintit in ultimul hal cu ceva: acum 2saptamani spunea ca merge la valcea la tata-so la lucru , si acum 2 zile am aflat ca defapt a mers inapoi la cabana cu niste prieteni cu care fusesem inainte cu o saptamana ... discutasem sa mergem inapoi ca a fost frumos blabla, dar impreuna, si in ziua respectiva cand trebuia sa mergem inapoi la cabana el m-a sunat ca sa razgandit si nu mai vrea sa mergem ,mai bine merge la tata-so sa lucreze sa mai faca bani, vorba lui. Sincera sa fiu am avut dubiile mele ....tot timpu am avut presimtiri inainte de fiecare cearta de-a noastra....whatever... Acum 2zile insa vine un prieten de-al lui la mine la lucru si imi povetseste ca wow ce s-au distrat la cabana si alea alea, si eu super socata "cand? ce cabana???" parca ar fi cazut peste mine cerul..... nu mi-a venit sa cred ce auzeam... si l-am sunat (apropo acum vara nu suntem in acelasi oras el e acasa si eu la cluj, pt k lucrez, suntem studenti amandoi la cluj) l-am intrebat daca are sa-mi spuna ceva, daca ar trebui sa aflu ceva de la el, evident a inceput sa balbaie....si spunea ca nu are, dupa aia ca nu stie daca are sa-mi spuna ceva... si i-am spus sa se mai gandeasca unpic, si am inchis telu. A doua zi l-am sunat , ma asteptam sa ma sune el dar ghinion, nu m-a sunat, ca deobicei e foarte mandru si are un caracter foarte puternic, l-am sunat si nu raspundea....toata ziua n-a raspuns ..... de multe ori suna ocupat.... nici pana acum inca nu am vorbit... insa duminica sau luni vine la cluj,asa a spus , atunci n-o sa scape....imi datoreaza explicatii... ceva sfaturi fetelor? apropo sunt 100% sigura ca nu m-a inselat, nu erau fete, o singura fata era care era cu prietenul ei care era si atunci cand am fost si eu prima data .... nu inteleg de ce m-a mintit....si de ce nu vorbeste acum cu mine, de cand l-am intrebat daca are sa-mi spuna ceva :)
Am avut o relatie timp de 3 ani cu un individ care se inscrie perfect in tiparul descris in articolul de mai sus...Minciuni, ascunzisuri, prefacut, fara suport concret in gospodarie.. Mirajul s-a stins repede, in mintea mea tesandu-se mereu, printre zbaterile de a ma descurca financiar, planuri cum sa scap de el...Un tip lipsit de scrupule, egoist, mic gainar, care, la dorinta mea de a ne vedea fiecare de drum, in lumina necompatibilitatii dintre noi, imi reprosa tocmai „cat bine mi-a facut si ca...asa ii apreciez eu ajutorul?” :) Nici nu pot fi suparata pe el, e un om mic, limitat emotional, in plus, asumandu-mi vina de a-l fi primit in casa mea. Multumesc
Posteaza comentariu