Andreea Neagu, psiholog: „Cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi este sa incepem un proces personal de cunoastere”


Psiholog. Psihoterapeut. Consultant in dezvoltare personala. Consilier vocational. Logoped. Andreea Neagu a colaborat de-a lungul carierei cu multiple fundatii si asociatii, printre care Fundatia Dezvoltarea Popoarelor Bucuresti (Proiectul "Califica-te pentru o sansa  reala pe piata muncii", POSDRU , Proiectul Scoala Sociala de Fotbal Fundatia Real Madrid, Proiectul „Parteneriat public-privat pentru familii autonome”), Fundatia Schottener Servicii Sociale, Bucuresti (Romania) in cadrul proiectului "INTERACT, INTERACT Plus - Servicii integrate pentru imigranti, dialog social si multicultural, Programul National – Fondul pentru Azil, Migratie si Integrare " STARRT I si II, Servicii de Transfer si Asistenta pentru Refugiati Relocati din Turcia, Asociatia FPD Protagonisti in educatie, Bucuresti, in cadrul proiectului "Scoala Sociala Sportiva" Bucureşti.  Am vrut sa aflam mai multe despre Andreea Neagu si cum a pornit pasiunea ei pentru psihologie, dar si care sunt realitatile „din teren”, acum, in Romania.

Care sunt cele mai mari provocari ale vietii de psiholog?

Prefer sa cred ca sunt aceleasi ca pentru toti ceilalti oameni. Diferit este poate nivelul de constientizare acordat proceselor interioare si de intelegere a experientelor si trairilor.
Provocarea este insusi psihicul uman, care este atat de complex.

Din punctul tau de vedere, cat de importante sunt trainingurile si conferintele la care ai participat si vei mai participa pentru cariera ta?

Foarte importante. Este un domeniu in care inveti toata viata, iar psihologul se afla intr-o permanenta nevoie de a cunoaste.

Care sunt criteriile in urma carora le-ai ales?

Alegerea a pornit din nevoie, din dorinta de a explora si dezvolta anumite aspecte din domeniul in care lucrez.

Ai avut un mentor in cariera? Daca da, cine a fost /este si cum ti-a ghidat pasii in cariera?


Sunt multe persoane cu care am interactionat si fiecare dintre ele a contribuit la ceea ce sunt in prezent. De la o parte din ele am primit lectii pur teoretice, altele m-au ajutat sa inteleg si sa experimentez partea practica, Din punctual meu de vedere, cea mai importanta parte este aceea care se afla dincolo de teorie si practica, unde am invatat, traind. Am invatat si invat din modul in care interactionez cu oamenii carora le ofer servicii psihologice, cu profesorii, formatorii, colegii mei, din aspectele pe care le apreciez la ei si din cele pe care le percep dificil de acceptat.
 
Este o meserie mai potrivita pentru o femeie decat pentru un barbat, datorita empatiei mai mari, sau sexul nu conteaza?

Este o meserie aleasa cu sufletul, iar daca este asa, faptul ca esti femeie sau barbat, nu conteaza.

Crezi ca in Romania mersul la psiholog este in continuare un subiect tabu sau nu? De ce?


Desigur ca este. Sunt multe persoane care aleg sa nu discute despre acest subiect. In orasele mici este un subiect dificil de abordat, oamenii se feresc sa foloseasca termenul de psiholog pentru ca exista aceasta asociere dintre psiholog si psihiatru. Ceea ce au nevoie sa inteleaga este ca psihiatrul este un specialist, ca oricare altul, psihologul colaboreaza cu acesta in anumite situatii.

Asa cum mergem la medic pentru probleme de natura fizica, asa putem merge si pentru sanatatea noastra psihica. In Romania inca exista multe mituri legate de mersul la psiholog, multe persoane sunt preocupate de ceea ce vor crede ceilalti despre ei. Sunt persoane care mi-au spus: "decat sa merg la psiholog sa aflu mai multe lucruri despre mine, prefer sa raman asa, cu ce am si sunt acum. E mai simplu". Concluzia: oamenilor le este frica.

Insa, pot afirma cu siguranta ca atata timp cat fugim de psiholog, fugim de noi. Cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi este sa incepem un proces personal de cunoastere.

Observi in ultimii ani o deschidere mai mare a romanilor spre apelarea la un psiholog?


Oamenii si-au schimbat perspectiva. O fac in ritmul lor, dar o fac. Serviciile psihologice au fost incluse in pachetele de asigurari medicale, parintii sunt incurajati de cadrele didactice sa mearga cu copiii lor la psiholog, mass-media acorda importanta acestui aspect, iar toate astea au condus la o deschidere mai mare in directia asta.

Care sunt primii pasi pe care crezi ca ar trebui sa ii aiba cineva in vedere cand face se gandeste sa mearga pentru prima data la psiholog?


Sa isi doreasca asta. Sa simta ca vrea sa faca asta pentru el/ea, nu pentru ca i-au spus prietenii, colegii sau parintii, ci pentru ca a inteles ca are nevoie sa se cunoasca mai bine, sa se accepte, sa fie autentic(a).
Transformarile se produc lent, insa rezultatele sunt minunate.

Ai experienta ca psihoterapeut si logoped. Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai observat la copiii romani si de ce?

Copiii romani petrec din ce in ce mai putin timp cu parintii si din ce in ce mai mult timp cu gadget-urile. Au carente emotionale si dificultati in a stabili relatii sociale. Pur si simplu, ei nu stiu cum sa faca asta. Nu stiu sa exprime ce isi doresc. Copiii prezinta, din ce in ce mai mult, dificultati de invatare si atentie, precum si comportamente agresive.
Prin expunerea lor timpurie sau exagerata la acest tip de experienta pasiva, in care ei doar privesc imagini, fara sa reactioneze, implicarea emotionala devine din ce in ce mai slaba. Astfel, empatia copiilor nu se dezvolta si devine dificil pentru ei sa raspunda stimulilor reali si situatiilor de viata concrete.

As vrea sa atrag atentia parintilor in sensul asta, cu scopul de a-i incuraja sa le acorde timp si ma refer la disponibilitate, nu doar la prezenta fizica. Jucati-va asa cum o faceati cand erati copii! Fiti atenti si stimulati exprimarea si orice forma de manifestare emotionala a copilului dumneavoastra!

Cand trebuie sa apeleze parintii la un logoped?


Logopedul poate interveni la orice varsta. O interventie timpurie, poate face ca recuperarea sa fie mai rapida. In cele mai multe cazuri, parintii sunt cei care observa anumite neregularitati. Iar atunci cand se intampla asta, este recomandat sa apeleze la un logoped. In urma unei evaluari, acesta le poate spune care sunt modalitațile de abordare, fiind diferite de la caz la caz.

Sunt multi parinti care se prezinta la evaluare, pentru a primi confirmarea faptului ca dezvoltarea copilului lor este conform varstei. Sunt parinti care refuza sa accepte ca cel mic are nevoie de ajutor (fie ca e vorba despre intarziere in dezvoltarea limbajului, pronuntie deficitara s.a.m.d) si amana o astfel de interventie. Punctat: daca parintele observa dificultati in pronuntia sunetelor (mai ales dupa varsta de 4 ani), daca vorbirea copilului este neclara, rapida sau prea lenta, daca are dificultati in insusirea limbajului scris-citit sau a abilitatilor matematice, ori daca vorbirea este dezorganizata, se balbaie sau se observa o intarziere in dezvoltarea acesteia, adresarea catre
un logoped este necesara.

Cat timp dureaza un tratament pana incep sa se vada rezultate?

Este greu de estimat un astfel de termen.
Depinde foarte mult de tulburare, copil, familie. Dupa o perioada de timp, care poate fi stabilita de comun acord, se face o re-evaluare si se restabilesc obiectivele de lucru. Fiecare individ, are particularitatile sale, astfel procesul terapeutic difera de la caz la caz. Cel mai important aspect este ca tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile si cu cat interventia este timpurie, cu atat recuperarea este mai buna.

Ce te-a determinat sa te specializezi in psihoterapia pentru copii si care sunt principalele provocari in acest domeniu in Romania?

Lucrul cu copiii a inceput sub forma unei provocari pe care mi-am lansat-o personal. Am inceput sa ma gandesc la asta inca din timpul facultatii, cand priveam acest aspect ca fiind unul dificil. La scurt timp, am avut oportunitatea sa fiu voluntar intr-un proiect de cercetare, in care urma sa lucrez cu copii. Mi-am spus atunci ca este un moment potrivit pentru a explora aceasta latura a psihologiei. De atunci si pana in prezent, mare parte din activitatea mea este adresata copiilor. Fie ca lucrez in cabinet, fie in proiecte, individual sau cu grupuri de copii.

Se intampla rar ca un parinte sa consulte un psiholog doar pentru identificarea resurselor copilului lui si a invata cum sa se comporte cu acesta pentru sanatatea lui psihica. Cel mai adesea parintii vin la psiholog cand sunt depasiti de dificultatile pe care le observa in relatia cu proprii copii. Provocarea cea mai mare este legata de parinti si familie. Pentru ca de acolo incepe totul. Sunt multi parinti care vin la psiholog si considera ca totul este rezolvat. Dimpotriva, acolo incepe munca si este o munca in echipa. O alta provocare este copilul si nevoia de adaptare la interesele lui, care se afla intr-o permamenta schimbare.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod