Handicapul motor poate afecta membrele, trunchiul sau capul si poate fi efectul lipsei unui membru, dezvoltarii sale insuficiente, unei paralizii sau a altor boli care fac nefunctionala sub aspect motric partea respectiva. La copil, handicapul motor provine fie dintr-o malformatie congenitala si este efectul unei leziuni cerebrale suferita inainte, in timpul sau dupa nastere, fie dintr-o boala sau dintr-un accident survenit dupa nastere.
Un handicap minor poate afecta serios viata familiei
Aceste handicapuri sunt evaluate medical din punctul de vedere al gravitatii lor si al modalitatilor de recuperare prin diferite interventii chirurgicale, proteze, tratamente medicamentoase, gimnastica, kinetoterapie etc.
Dar din punct de vedere psihologic, lucrurile stau diferit pentru ca parintii sau copilul insusi nu "evalueaza" suferinta sau dificultatea comparand-o cu altele ci comparand-o cu normalitatea. Astfel intalnim frecvent situatia in care un handicap minor sub aspect medical sa puna serioase probleme psihologice si sa afecteze serios viata copilului si a familiei sale.
Adesea parintii asteapta sa-si revina "de la sine"
Putine sunt totusi situatiile in care nu se poate face nimic. Pentru cele mai multe dintre handicapuri, indiferent de originea lor exista, gratie progreselor medicinei fie un tratament, fie o modalitate de protezare sau de recuperare. Desi aceste modalitati de interventie si recuperarea exista, totusi multe persoane nu recurg la ele. In special in cazul copiilor nascuti cu un handicap motor, adesea parintii asteapta sa-si revina "de la sine", lucru imposibil din punct de vedere medical. Ajung tarziu sa ceara ajutor si in aceste cazuri fiecare clipa este pretioasa, mai ale in privinta kinetoterapiei folosita cu mult succes la copii.
Impactul psihologic este foarte mare
Sigur ca impactul psihologic al nasterii unui copil cu o problema motorie grava este foarte mare. Exista un diagnostic la nastere sau chiar inainte de nastere, in urma ecografiei in care se vede absenta sau dezvoltarea necorespunzatoare a unor parti ale corpului cu rol in motricitate. Atunci cand este posibil se decide o intervetie chirurgicala cu scop corector la scurt timp dupa nastere sau atunci cand copilul o poate suporta fara riscuri. Cam in acelasi fel stau accidentele si bolile care afecteaza copilul si adolescentul si in urma carora copilul pierde un membru sau acesta devine nefunctional, de exemplu.
Disperarea si regretul, depresia familiala il izoleaza
Suferinta, pierderea, regretul si disperarea ca nu va mai fi ca inainte raportate la copil, la corpul lui, la dezvoltarea lui fizica si psihica ulterioara, ii fac pe parinti sa se piarda in aceste trairi. In acelasi timp, copilul sau adolescentul are trairi similare si are nevoie de suport si speranta, dragoste si atentie din partea parintilor lui. Urmeaza decizia recuperarii, operatiilor, protezelor, orelor de recuperare. Uneori insa progresele sunt mai lente decat ne dorim si asta aduce cu sine noi valuri de disperare si dezamagire. In aceste cazuri, atat copilul sau adolescentul au nevoie de ajutor psihologic pentru a accepta ceea ce s-a intamplat dar mai ales pentru a gasi solutii si a putea sa se mobilizeze in vederea recuperarii, gasirii activitatilor pe care le poate face, eventual a unei meserii adecvate cu handicapul respectiv, unor distractii si hobby-uri etc. De multe ori, disperarea si regretul, depresia familiala il izoleaza pe copil care stie ca "are o problema", ca "nu este ca ceilalti" si aceste lucruri reprezinta handicapuri mult mai mari decat cel motor propriu-zis.
© Copyright:
Handicapul motor la copil: poate afecta viata familiala
De cate ori auzim despre handicap motor, ne gandim la reducererea sau absenta posibilitatilor de miscare. Cauzele lor sunt diferite si de asemenea tipurile de handicap, gravitatea lor, recuperarea si tratamentul si implicatiile psihologice asupra copilului si asupra parintilor.
Comentarii (1)
Sunt un fost copil cu handicap motor, acum adult aproape 40 de ani. Rolul parintilor intr-o asemenea situatie este decisiv. Parintii mei nu m-au tratat niciodata ca pe un copil cu handicap. Eram tratata exact ca fratele meu. Aveam diverse sarcini, de copil bineinteles, de facut, daca nu luam note bune sau cine stie de traznaie faceam, trebuia sa ma straduiesc sa remediez situatia. Exact ca orice copil. Parintii nu trebuie sa intre intr-o depresie cand se lovesc de asa ceva, si din contra trebuie sa se mobilizeze si sa trateze situatia ca atare. Copilul nu trebuie nici sprijinit mai mult, nici izolat, ci trebuie tratat ca orice alt copil. Diferenta dintre mine si alti copii era ca eu din cand in cand mai trebuia sa fac cate o operatie, aveam dureri, perioade mari de recuperare. Dar parintii mei erau acolo mereu. Este greu dar prima parte a vietii este decisiva pentru un copil cu handicap, trebuie sa recunoastem asta. Anii au trecut, acum am familia mea frumoasa, o cariera profesionala frumoasa si toate astea datorita parintilor mei care au stiut ce sa faca si cand sa faca. Handicapul exista cu toata stradania medicilor, asta este, dar viata merge inainte. O seara superba tuturor.
Posteaza comentariu